3,608 matches
-
trei perechi inter-relaționate. Cele șase roluri sînt de obicei întîlnite în diagrame cum ar fi. Un astfel de model este cum nu se poate mai potrivit pentru folclorul tradițional și pentru basme: subiectul sau eroul, poate un tînăr de origine umilă, caută să se căsătorească cu o frumoasă fată de împărat (obiect) și în cest caz bărbatul va fi și beneficiar (o dată cu prințesa va primi și regatul). În cercetarea sa este ajutat cu generozitate, dar nu foarte eficient, de un prieten
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
soțului îngrijorat care asistă la nașterea grea prin care trece soția sa dar, din moment ce totul se termină cu bine iar mama și copilul sînt sănătoși, dacă narațiunea se reîntoarce la tată, ne așteptăm să descrie și să relateze ușurarea, fericirea, umila recunoștință ș.a.m.d. Apoi: 2. evoluția "teleghidată” sau schematică, "neramificată” și previzibilă care nu se produce după plan și ceva relevant se întîmplă, „ceva imaginabil în cazul în care am fi operat cu maximă prudență sau folosind imaginația”. Iar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pare firesc, natural, evident, devine un credo de care poetul e definitiv atașat. "Toată viața mea am fost un idiot", afirmă Mircea Ivănescu, cu satisfacția malefică a celui care și-a construit o prezență publică inteționat stearsă, o apariție mereu umilă, precară, marginală. Gabriel Liiceanu se întreabă dacă nu cumva această mască ascunde, de fapt, un imens orgoliu și chiar îi spune, justificat, partenerului său de dialog: Ați avut tot timpul, în peisajul nostru cultural, ceva din comportamentul cinicilor clasici ai
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o umbrelă pe o masă de disecții. De asemenea, funcția sa metaforică poate contamina definitiv existența, Turnavitu fiind timp îndelungat doar "un simplu ventilator pe la diferite cafenele murdare, grecești, de pe strada Covaci și Gabroveni". Prin mijloace politice obscure depăși mizeria umilei poziții "și reuși astfel să fie numit ventilator de stat...". O dată pe an, ia "formă de bidon" se umple cu gaz "până sus" și călătorește în "insulele Majorca și Minorca". Fabricat "pe cale chimică, prin syntheză" Bruno Schulz, al cărui roman
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
L. Chiriac, Realitatea TV, 2008) Dacă substantivul are și un adjectiv, postnominal, și un determinant proclitic, se poate ca determinantul să se acorde semantic, iar adjectivul să se acorde formal: (34) a. Nu sunteți fair-play, sunteți de fapt un slugă umilă al SSPR-ului la trecut, prezent și viitor (www.portalulrevolutiei.ro/forum) b. Acest slugă ordinară, mare "entitate" care a fugit din America... (www.gandul.info, comentariul unui cititor)31 Nu am găsit exemple în care determinantul să se acorde
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acest slugă ordinară, mare "entitate" care a fugit din America... (www.gandul.info, comentariul unui cititor)31 Nu am găsit exemple în care determinantul să se acorde formal, iar adjectivul să se acorde semantic, de tipul: (35) a. *o slugă umil b. *această slugă ordinar Exemplele în care acordul semantic al adjectivului este acceptat sunt cele în care și determinantul se acordă semantic (vezi supra, un slugă sărăntoc, un slugă credincios). Acordul semantic al adjectivului este posibil datorită determinantului. Posibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la substantiv, iar acest GD are trăsătura de gen masculin și trăsătura de număr singular. Ulterior, adjectivul se atașează GD, acordându-se cu acesta în gen și număr (masculin, singular): [[un slugă] sărăntoc]. Când adjectivul se acordă formal (un slugă umilă, acest slugă ordinară), se formează mai întâi un GN alcătuit din substantiv + adjectiv (acordat formal cu substantivul, conform regulilor gramaticale ale limbii române), la care se atașează determinantul, acordat semantic: [un [slugă umilă]]. Faptul că determinantul (proclitic) se poate acorda
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Când adjectivul se acordă formal (un slugă umilă, acest slugă ordinară), se formează mai întâi un GN alcătuit din substantiv + adjectiv (acordat formal cu substantivul, conform regulilor gramaticale ale limbii române), la care se atașează determinantul, acordat semantic: [un [slugă umilă]]. Faptul că determinantul (proclitic) se poate acorda semantic este legat de rolul semantic al acestuia: determinantul are o valoare referențială, de a introduce o entitate în discurs, al cărei conținut semantic este precizat de substantiv. Având o valoare referențială puternică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai reacționa în mod mecanic. A crea un context pentru sine, înseamnă a-l crea pentru toți". "Este o viziune comunistă (aplauze entuziaste și prelungite) ca aceea de a face fericirea umanității în munca proprie, fie ea și cea mai umilă"120. "Să creăm plecînd de la nimic, de nicăieri și de pretutindeni, să creăm noi spații fără semnificație, nici conținut. Să fim context creators. Să ne creăm propriul self. Asta înseamnă "a distinge". A crea înseamnă a face deosebiri și, pentru
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
să fie renumit în timp ce un altul poate fi un practician mai puțin cunoscut. Profesia nu este un criteriu cert asupra originii sociale. Există parlamentari care descind din vechile familii, la fel cum există alții care sunt de extracție mai degrabă umilă. Anumiți industriași au moștenit mari averi, alții au agonisit ei înșiși cea mai mare parte a capitalurilor de care dispun. În ciuda acestor rezerve, profesia rămâne cel mai bun indiciu al compoziției sociale a Parlamentului. Anumiți parlamentari au indicat, în locul profesiei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
se știe de ce, aceste versuri - apărute postum - neprezentând, În afara unei vagi amprente barbiene și a unor rime rare, nimic special!Ă că ar conține germenele unui poet de geniu... Paul Georgescu l-a angajat la Gazeta literară În ’57 pe umilul post de corector, post pe care Nichita a funcționat până În 1970, când eu l-am numit prim-adjunct al redactorului-șef, post ultim - de altfel, ridicol de modest pentru cel mai mare poet de după război -, În care a și murit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al acelor forțe ascunse, nevăzute, pe care le-am uitat sau le-am dat la o parte, Îngâmfați de atâtea victorii ale științei și ale rațiunii, „forțe” pe care le mai observă sau de care se servesc doar inșii marginali, umili sau disprețuiți precum cerșetorii, poeții sau nebunii! Doar ei, se pare, nu se alarmează, nu se sperie de ceea ce numim „neînțelegere” și „o primesc” lângă ei, așa cum firile blânde, naive, primesc În preajma lor un animal rătăcitor care vine de nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În cele somnoroase și melodice ale romantismului!... Și, printre altele, nevoia, foamea, uneori chiar panica de profeție, de acea „cunoaștere sau știință” ce se opune cu sfruntare „științei academice” și care-i face pe bieții muritori contemporani, de la cei mai umili până la magnați ai finanței sau șefi de state, să alerge În cabinete obscure, clienți docili, brusc puerilizați, ai unor indivizi cu turban și ochi fioroși sau ai unor siluete feminine cu antecedente clar asiatice!... Și, pentru a satisface nevoia lectorilor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sisteme enorme, criminale, ale politicii europene din secolul trecut, cel „roșu” și cel „negru”, care și-au bazat programul „teoretic” ca și pe cel brutal practic, tocmai pe Încălcarea, pe negarea sensului de „aproape” pe care-l propunea acest predicator umil și exaltat, la marginile arogantului Imperiu Roman, În anii ’30 ai primului secol! Într’ adevăr, ucenicii lui Mesia erau, social vorbind, dar și intelectual, niște „proști”, oameni simpli În care Iisus a avut Însă o asemenea Încredere, Încât le-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
simțită În multe creiere umane bântuite de „voci” false, otrăvite Îndemnuri, până la spasme uneori, ce se cer exorcizate de vreun preot abilitat sau de vreo meșteră rurală, altădată supusă rigorilor Inchiziției. Fantoma - care la un moment dat ia forma mai umilă, strecurătoare, a unui sobol! - dispare, lăsându-l pe „rătăcitul” prinț În plină „criză interioară”, neînțeleasă sau prost interpretată de cei din jur, iar el, pentru a o ascunde, preferă să poarte masca unui nebun. Eul ca o formă a nebuniei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tău, pe care noi Îl numim Eros, Cupidon, Amor și nu mai știu cum, este una absolut „normală”, la fel cu cea a croitorului, a fierarului, a olarului, a luptătorului sau a magului, a neguțătorului sau a cerșetorului ce stă umil și insolent, dar viu! - pe treptele marilor catedrale... Numai că vederea ta, tinere domn, e puțin cam... cum să spun, hai să-i zicem - naivă! Da, nu te simți jignit, știu că voi tinerii acceptați orice „injurie”, dar nu să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la glorie cu care să am cât de cât afinități ideatice și estetice sau, dacă nu, să mă „fofilez” Într-un grup literar constituit, unde, câțiva ani, să joc rolul celui dispus să-și asume muncile și posturile cele mai umile sau ingrate. Sau, dacă nu, să pătrund În „curtea” unei „celebrități”, chiar și de-a doua mână, dar un ins cu relații În „sfânta-sfintelor” lumii literare, o lume, o știam, arogantă, Închisă, dominată de legi și cutume care ar face
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apariția pe Calea Victoriei sau pe Bulevard, brunetă, elansată, cu ochi negri, focoși, catifelați, membre lungi, rasate, Împreună cu prietena ei, celebra pe atunci actriță, sibianca Ioana Bulcă, făceau realmente senzație. M-am plimbat atunci de câteva ori cu ea, eu, un umil și stângaci aspirant la titlul de romancier, dar mă intimida atât frumusețea cât și ironia ei, nu rareori caustică - pe care și-a păstrat-o până azi -, care mă atrăgeau deopotrivă (noi, ardelenii, nu suntem prea tari În ironie și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un centru pentru persoane cu handicap patronat de amabila, pentru noi, familie Verdier, apoi, În toamna lui ’83, a fost angajată la mica și foarte prestigioasa librărie de carte de artă rară, livres illustrés și catalogues raisonnés, Jullien-Cornic. Un post umil, la Început; Însă curajul, splendida ei inițiativă În primul an de salariată, printre extrem de pretențioșii galeriști care expuneau și vindeau pe cea mai scumpă stradă a Parisului - Rue du Faubourg Saint-Honore, colț cu Avenue Matignon -, a fost că serile, când
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unde, nu rareori, se văd cozi de sute și sute de persoane, altele, bineînțels, decât flaneurii de pe la grande avenue, veniți din America și din toată Europa, așteptând răbdători, occidentali bogați, culți și mândri, care prind deodată un fel de aer umil și brusc sensibilizat, așteptând să dea ochii cu pânze originale - dintre care unele nu au fost de decenii În Europa sau altele, din colecții private, nu au fost văzute niciodată de un public larg. Aici am văzut, Împreună cu Cristina, izbăviți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe care o adună, sau chiar și de mediocritatea sau ezitarea insurgenților, Îi provoacă, În sensul că Îi Îndeamnă să-și radicalizeze pozițiile și opiniile, pentru a duce apoi stăpânirii polițienești sau politice un „raport” cu adevărat remarcabil! Provocatorul, spre deosebire de umilul „funcționar al delațiunii”, care este informatorul, nu vrea să facă doar „servicii”! El are orgoliul de a precipita lucrurile, are orgoliul propriei persoane și a „misiei” sale și, dintre aceștia, nu rareori, sistemele politice extremiste Își aleg propriii activiști, dacă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nedureroasă, ciudată, ni se interiorizează! „Ele” sau „ei”, cosmosul și universurile glaciale și aproape infinite ne devin viscere, iar Misterul, din depărtat, din neînțeles și inexistent, ne devine intim, ca o pulsiune gravă, aproape de neîndurat și din ființele cele mai umile și umilite ale cerurilor boltite deasupra conștiinței noastre devenim regi, zei, având obscura, persuasiva senzație - instinct, aproape! - a unei bruște Întronări! De parcă toată această imensitate globulară și sticloasă care ne Înconjoară În nopțile de august - sticloasă și globulară din cauza limitei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Pătrar, Liviu Chiscop, Constantin Călin). Cartea acestuia din urmă, Dosarul Bacovia I. Eseuri despre om și epocă, pune capăt oricărei îndoieli cu privire la posibilitatea unei singure biografii a singuraticului nostru poet. E, negreșit, o performanță în domeniu și o dovadă că "umila" "Cenușăreasă" ("varianta masculină și literară", cum spune Theodor Codreanu) are, de fapt, o biografie "palpitantă". Nici o incompatibilitate, se vede chiar de acum, între om și operă sau, dacă vreți, avem de-a face cu entități complementare. Cu o acribie arheologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
E bine cunoscut și faptul că volumele pe care Theodor Codreanu le-a dedicat vieții și creației lui Eminescu au trezit furia neputincioasă a unor lichele din presa zisă literară, îndeosebi a escrocilor morali și politici, care, în slugărnicia lor umilă, și ticăloasă, și bicisnică față de cei mai abjecți dintre străini care nu-i iubesc pe români, au încercat, cu câțiva ani în urmă, să maculeze icoana în posteritate a marelui poet. Cert este că Edgar Papu are dreptate când observă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sufletul celor asupra cărora se proiectează. Lucrarea lui Theodor Codreanu este una dintre cele mai concentrate, inteligent structurate, talente lucrări pe care am citit-o eu la "Viața Românească". Literatură document de cea mai bună calitate. "Cum a devenit poporul umil și liniștit al Rusiei, dintr-o dată, cu veleități de expansiune mondială?". Prin importarea ideologiei comuniste din Occident. Jaful creează cultură. Inteligența care nu se naște pe baze economice solide, moare de la sine, sufocată de mizerie și provincialism. Culturile mici au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]