KorAP: Find »[drukola/base=umple & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...923 >

23,058 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

vine iepurele sé le ronțéie, Îl legém cu ațé! - Putem sé prindem așa toți iepurii! Îi legém cu ațé și-i ținem Într-o groapé! - Dar nu dém cu pémînt peste groapé, punem numai niște frunze și niște crengi! - Si umplem o groapé pliné de iepuri, și-i ținem acolo sé nu mai fugé! - Sé creascé ciupercile liniștit, sé se facé mari! - Pe urmé punem ață și prindem și hîrciogii, și-i legém cu ață! - Da! Și trebuie sé sépém Înc-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
de iepuri, și-i ținem acolo sé nu mai fugé! - Sé creascé ciupercile liniștit, sé se facé mari! - Pe urmé punem ață și prindem și hîrciogii, și-i legém cu ață! - Da! Și trebuie sé sépém Înc-o groapé pentru hîrciogi! - Umplem groapă cu hîrciogi și punem frunze! - Da! Și facem doué gropi, una cu iepuri și una cu hîrciogi! - Pe urmé strîngem toate ciupercile și le préjim! - Și facem și oué préjite cu ciuperci, si cu usturoi! Punem și carne de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
se pare cé era un fel de zi verde În care se sédesc copécei și flori. În ziua aceea de primévaré, cînd toaté lumea ieșea cu hîrlețele din casé, iar care nu aveau hîrlețe cu méturile, autobuzul lui Șasa se umplea de greble, hîrlețe și méturi, pentru cé cei din oraș n-aveau nimic și-atunci autobuzul, adicé cei din sat, aducea pentru toți. Tot ei aduceau și copéceii cu rédécina Învelité În gazete, semințele de flori și o stropitoare mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
aer. Nici cum ar putea sé stea planele În aer nu-nțelegea Șasa, pentru cé ele oricînd ar fi putut sé cadé jos. Și vreuna dintre ele ar fi putut sé cadé chiar și pe pémînt și s-ar fi umplut Pémîntul de planete, dacé ar fi Început sé cadé jos, și n-ar mai fi rémas nici un loc că sé mergi. Cine le ținea pe dînsele În aer că sé nu cadé? Pentru cé nici o pané nu sté prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a fost Îndeplinit În viațé. Vé felicitém cetéțeni-care-munciți! Ură! Soarele rézbétu deasupra blocurilor și În aceeași clipé razele lui s-au amestecat cu strigétele care s-au ridicat În aer și au umplut cerul. Frunzele asudate ale copacilor au Început sé se topeascé și de sub praful alb a Început sé se arate culoarea verde care strélucea și dintr-o daté, lîngé cea strélucitoare, o jumétate se Întunecé și frunzele de parcé s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
În parc și au dispérut În magazine, sau pur și simplu pe strézi, furișîndu-se pe lîngé WC-ul public și cinematograf, În piațé, unde se vindeau semințe, se umflau și se bégau În buzunar baloane. Peste cîteva minute orașul se umplea de pionieri care lingeau Înghețaté, scuipau semințe sau le féceau pe amîndoué deodaté, scuipînd și lingînd, strigînd și alergînd dupé bucéțelele de baloane de pe stradé pe care le ridicau cu mîna În care aveau semințele și le bégau În buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
mari dacé, dupé ce le dédeau un picior În fund, Înghețatele nu cédeau. În fațé la alimentaré, ținînd préjituri și sticle cu apé dulce, pionierii se ghiftuiau și se stropeau cu apé dulce. Dar strézile degrabé se goleau și pionierii umpleau scérile cinematografului tapițat cu afișe cu lupi și iepuri care danseazé pe gheațé. Orașul Își recépéta liniștea. El parcé se afunda În ea și pérea mai técut că niciodaté și pérea chiar trist, de parcé În el nu mai locuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
transpire pe coadă hîrlețului și Nicolai Arsenievici Îl muté pe alt umér, schimbînd și mîna care sté În buzunar. Dincolo de pédurice Îl lovi În fațé lanul verde de grîu, vîntul leneș care-l mișcă și nasul lui Nicolai Arsenievici se umplu de miros de iarbé și pémînt cald, iar urechile de fîsÎitul vîntului și zgomotul pésérilor care care zburau prin crengi. Chiar din ziua a doua a numirii sale În calitatea de șef de gospodérie, Vasilli Ăduardovici Începu sé umble prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
sus, dispérînd brusc acolo unde o razé groasé de luminé trecea printre frunze, chiar deasupra capului lui Nicolai Arsenievici. CÎțiva tufari de corn, care creșteau din mal, chiar acolo unde rîpă prin care cursese cîndva și apé și care se umplu de frunze și vreascuri și unde, la doar cîțiva pași, rîpă formă o rupturé, care poate cé fusese cîndva cascadé, atunci cînd apa, dacé a curs vreodaté, Îl ascundeau pe Nicolai Arsenievici cu crengile lor Întortocheate, așa Încît din cérare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
se Închideau de la soare și el se frecé foarte repede cu mîinile pe burté, pe urmé o umflé și-și trase o palmé. Trebuia sé caute niște oué prin cuibare. O daté, cînd s-a bégat În poiaté, s-a umplut de péduchi mici de géiné, care gîdilé și te enerveazé. Dar péduchii de géiné nici nu tréiesc la om și se duc repede. Péduchii sînt mici și sînt de doué feluri. Péduchi și lindine. Péduchii sînt mai mari și sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
ci liberi, În pédure. S-alerge cît vor ei și sé respire aer curat. Numai sé nu se afle În tot satul, pentru cé toți o sé-și facé vizuini În pédure, mai ales șmecherul de Nichifor. Și-o sé se umple pédurile de iepuri, iar toamnă, la Împérțit, n-o sé se mai știe care și-ai cui sînt. Fiecare o sé spuné cé-s ai lui. E greu cînd se Întorloacé doué turme de oi, toamna cînd le dai la berbec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
ochelari. Pe dînsul Îl cheamé, sau Grigorenco Vladimir sau Jmurkin Alexandr sau Evseeva Natalia sau Baltuhin Vasilii. Pentru cé erau patru. Totuna, Șasa era ultimul din pétréțicé și dupé asta cartea nu mai era buné pentru cé pétréțica s-a umplut. Dar parcé vede cé va lua bétaie. Dar a vézut el și cérți iscélite și mai jos de pétréțicé. Pui numai un numér 6 și te iscélești. Are și el una. Dar față cred cé nu a mîzgélit cartea pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
ca sé nu-și dea drumul și sé i le strice. 59tc "59" Fugi Încet gardul, fîntînă se roți și-n vale tufarii de pe rîpé au cézut În dreapta. Trecu primul stîlp, drumul care coboaré peste rîpé și deodaté fereastră se umpluse de merii din livadé și numai undeva deasupra mai rémésese loc pentru un strat subțire de pédure și o șuvițé albé de cer. Cum Încépeau toate acestea Într-o fereastré atît de micé de autobuz? Iaté pédurea aproape, chiar lîngé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
toaté școală la ei. Și vîntul le fluturé cravată. Și toaté școală simte cé i-i ciudé. Pe masé se face o grémadé de flori. Rémîne loc numai pentru microfon. Pe urmé directorul ia microfonul În mîné și masa se umple și mai tare de flori. Pe urmé Învéțétoarele și Vera Ivanovna Încep sé ținé florile În brațe. Și o faté din clasa a zecea povestește cît de bine a fost la școalé. Și ei Îi pare réu cé a terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

intrare. Își cere drepturile. Musafirele lui, Gipsy și Dunguța, au rămas, ca țărăncile, în spate. Nu-i chip să mă ocup de musafira mea pînă nu-l hrănesc, că-mi dărîmă ușa. Apăs tasta radioului și o voce parcă transpirată umple livingul: "Domnișoară, nu pleca, hai să bem orice, cafea nu plecaaaa... în noaptea grea din părul tău să mă..." Am aflat, îi spun după ce reinstaurăm dialogul, că o femeie americană s-a căsătorit cu ea însăși. Legal, cu acte. Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mai mor!" S-a ținut de cuvînt. Am așteptat (nu mi-am trăit, mi-am așteptat viața) să-mi spună: "Vreau să fii soția mea. Mărită-te cu mine. Fă-mi un copil". Nu s-a întîmplat asta. Dar a umplut un spațiu uriaș în albia existenței mele. Cum să nu se fi revărsat și după moarte, să fi inundat ce-a rămas din "viețuca" mea? Fac suportabile unele lucruri trecîndu-le în minor: "Păcat de tine, Iordana, păcat de viețuca ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
perspective. Mi-a schițat odată un briefing privind intrarea în PCR. L-am reținut. În 1921, s-au înscris acolo cîțiva exilați, cu bune intenții privind soarta "bluzelor albastre"; în '30, partidul comunist devenise o agentură moscovită; în '50, oportuniștii umpleau rîndurile, din ce în ce mai dese și mai strînse. Pentru ca, după '60, partidul devenit de stat să ofere un statut inferior nemembrilor. Copil de nemembru am fost și eu. Ca să priceapă că nu se glumește cu ofertele regionalei PCR, tata a fost eliminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
lua în primire, să-mi arate vietatea cu pete aurii, cuibărită în izvor: "E o salamîzdră". Sau peștele cîrn și gras care-și făcea siesta lipit de malul lacului. Mai încolo, aveam să-l poreclim Hrușciov. Pînă-n septembrie, pervazul se umplea de monede ușoare de 5 bani. Le arunca în geam, să mă scoată afară. Plecam în expediții puse minuțios la cale: pînă la puțul părăsit, unde se coceau primele mure, după iarba fiarelor sau ce ne închipuiam noi a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
lui Șichy. Se lasă mîngîiat, scoțînd cîte-un scîncet de răsfăț ("Atotștiutoareo!"), cînd Miss Deemple nimerește "locul" de după ureche. "Ești un ideal de muiere, un balsam de muiere, o muiere terapeutică", traduc eu mîrîielile lui satisfăcute. Cîinele meu are naturelul simțitor. Umplu un coșuleț cu struguri negri pentru Șichy. Vara asta strugurii au venit devreme. Toate au venit mai devreme decît de obicei: și iasomia, și vișinele, și căpșunele, și perele văratice... Am condus-o amîndoi. Tano s-a abținut să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de tuse și de frig. Așa am făcut. Am aprins focul de două ori pe zi în godinul șamotat, să-mi țină de cald. Nu-mi ținea, oricîte brațe de lemne aș fi înghesuit acolo. Nici o căldură de godin nu umplea frigul lăsat în mine de plecarea lui Iordan. Restul fiind cenușă și lacrimi. Restul resturi. O să evacuez toate mainimicurile care-mi sufocă mansarda. Construită în cinci pereți, ca mansarda lui Mircea Eliade. Poate c-o să mă mut cu totul aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
comand cu cea mai aspră voce. Răzbelnică mai ești. Cu toată lumea, chiar și cu prăpăditul de mine. Îi dă, totuși, lui Mișu Negrițoiu pace. Motanul sare în vișin și stă acolo, cocoțat între straturile cu tufanici și Dumnezeu, întrebîndu-se cum umple Miss Deemple gropițele alea din obrăjori. Mai rămîn pe banca de sub măr. Tonurile de chihlimbar ale grădinii mă fac să mă închipui o insectă grasă și verde, prinsă-n rășină. Îmi simt cerceii cam grei în lobi. Mi-i scot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
că n-o să se însoare cu mine, că n-o să avem copii, că n-o să murim împreună. Și ce jalnic se ofilise ultima petunie! Confirmarea a venit odată cu sezonul prunelor, cînd a apărut și golul dureros dintre coaste. Nu se umple golul lăsat de ființa pe care-o iubești cu altcineva; neîmplinirea Eros n-are leac, cum nici Thanatos nu are. Să exorcizezi blestemul singurei tale iubiri? Cum? Prin transfer erotic? Nu-s decît experiențe traumatizante, madammm Tatu. Și pentru celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
toate vin și toate trec/ înainte, Gutenberg". "Așa să ne-ajute Dumnezil". Am făcut aluzie la altă greșeală de tipar, din altă carte a lui Herr Professor. Nu Dumezil, ci... Dumnezil. Întîmplări, accidente, necazuri legate de tipărirea cărților noastre ar umple cîteva volume. "Un om sănătos la cap s-ar întreba de ce continuați", se aude vocea de-a doua. N-o iau în seamă. Am rămas cu gîndul la Herr Professor (ce pereche mai fac! el mereu calm, în defensivă; Magda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți să-i apari în forma asta imperfectă a existării tale. Ridică-te și pleacă. Ori nu te mai plînge atîta că atîrni pe pereții lui ca o găină jumulită, spintecată, umplută cu iordană, cu iordană tocată mare, cu iordană tocată mărunt și cusută la loc, pe burtă". De la fereastră, grădina e ultra-ordonată ca și casa. De ce-mi spun că o viață afectivă cu un idealist, cînd foarte rece, cînd foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-mi sufletul pe gură". E adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]