3,550 matches
-
În minte zeci de exemple. Orbirea față de propriul eu reprezenta un truism psihologic. Își Închipuia cumva că el Însuși era imun? Cu trei ani În urmă, izbucnise un scandal minor când unul din profesorii de la catedra de psihologie se sinucisese, vârându-și În gură țeava unui pistol. Ziarele titraseră: „UN PROF DE PSIHO S-A SINUCIS - Colegii Își exprimă surprinderea, spun că decedatul era „mereu fericit“. Decanul facultății, temându-se pentru soarta subvențiilor instituției sale, Îl dojenise pe Norman pentru acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor. Unde era dulăpiorul? Continuă să pipăie peretele. Unde? Simți cutia metalică, cu crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise și-și vârî mâinile Înăuntru. Petele plutitoare din fața ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe. Nici o butelie cu aer. La naiba! Sticluțele căzură pe podea și ceva mare și greu Îi pică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
câțiva centimetri de el, dar mâinile Îi tremurau neîncetat, nu putea ține nimic. În cele din urmă observă găicile de la nivelul taliei, ce serveau la agățarea instrumentelor. Reuși să se prindă de una din ele și trase cu nădejde. Își vârî un picior În costum, apoi pe celălalt. — Norman! Se Întinse după cască. Aceasta răpăi un staccato pe peretele sasului până când reuși s-o desprindă de pe cârlig și să și-o pună pe cap. O răsuci până auzi declicul siguranței. Continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și atmosfera ambientului a devenit toxică. — Înțeleg. — Probabil că s-a Întâmplat foarte brusc, domnule. — Da, spuse Johnson. Da, așa a fost. — Așadar, sunteți gata să discutați acum cu cineva? — Cred că da... Da. Norman se Îndepărtă de hublou. Își vârî mâinile În buzunarul hainei și dădu peste o bucățică de hârtie. O scoase și o studie cu curiozitate. Era fotografia unei mașini roșii, o Corvette. Norman se Întrebă de unde apăruse acolo fotografia aceea. Probabil că mașina aparținuse celui care purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de Big Mac. —Anna! Am șoptit destul de tare, în timp ce-o și zgâlțâiam un pic. Nici un răspuns. —Anna! am șoptit ceva mai tare de data asta, zgâlțâind-o de umăr viguros. Am aprins veioza de lângă pat și i-am vârât lumina în ochi ca la Gestapo. Trezește-te! Anna a deschis ochii și a început să se holbeze la mine. —Claire? a croncănit ea neîncrezătoare. Părea chiar speriată, de parcă ar fi crezut că are halucinații. Și cum aici vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care m-ar putea împiedica s-o iau razna și să explodez din cauza geloziei și a furiei. Ori asta, ori vaste cantități de alcool. Așa că am lăsat sticla și paharul pe comoda lui Rachel și m-am suit pe bicicletă, vârând cămașa de noapte sub mine. Da, eram în continuare îmbrăcată cu una dintre cămășile de noapte ale mamei. Nu aceeași cămașă pe care am început s-o port în noaptea când am venit înapoi. Lucrurile nu degeneraseră chiar în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-i explic simțind că pierd rapid controlul asupra conversației. Numai că tu ai zis că Cher și Ike... Ei, nu contează. Las-o baltă! Mama a început să bolborosească bosumflată că nu trebuie să lase nimic baltă. Că eu o vârâsem pe Tina Turner în discuție. Nu mai fi supărată, mamă, i-am spus pe un ton împăciuitor. Am priceput. Am înțeles ce-ai vrut să spui. Adam nu e prea tânăr pentru mine. Cum am închis gura, m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prin cap că patronii făceau ceva ilegal. Cu excepția sumelor ilegale pe care le cereau pentru vin. Și a hainelor pe care le purtau bodyguarzii. Numai hainele alea meritau zece ani în celula de arest solitar. Nu știu cum de m-am trezit vârâtă în toată chestia aia. Tot ce știu cu siguranță este că s-a băut la greu și că spiritele se încinseseră. Când i-am văzut pe polițiști intrând în club și toată lumea dimprejur a început să-și ascundă paharele pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi l-a livrat în timp ce se foia pe lângă pulpa mea în căutarea centurii de siguranță, omul de afaceri m-a ignorat complet. N-a făcut decât să-și deschidă impresionanta servietă de piele și, cât ai zice pește, tipul era vârât cu nasul într-un roman de Catherine Cookson. Sunt sigură că știți cartea la care mă refer. E romanul ăla despre fata ilegitimă cu un semn din naștere de culoarea vinului, pe care o place văr-su, pe care maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu câțiva decibeli.) Și în loc să-ți ceri iertare pentru felul lamentabil în care te-ai purtat cu mine, ai pretins că totul a fost din vina mea. Tonul a continuat să mi se ridice.) Și te-ai decis să mă vâri sub papuc cu forța cerându-mi să mă transform în ceva ce nu sunt. Într-o femeiușcă obedientă, care să nu te contrazică. Și care să nu te pună în umbră. Și care să nu te facă să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
psihiatria, prezintă și el traume din copilărie pe care le povestește În timp ce-și piaptănă părul dat cu briantină ca-n anii treizeci, le povestește directorului Închisorii unde, după o oră de abominabile asasinate gratuite ca supa săracilor, sînt vîrÎți, spre disperarea publicului ce-i adoră, soții Knox. Pe Scagnetti Îl cheamă Tom Sizemore și mi-a plăcut la fel de mult ca McClusky Tommy Lee Jones, directorul. Ieri, un vecin de la patru a ros cablul de antenă de pe palier. Țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-l făcu să transpire. Starea i se Înrăutăți. Îl cuprinseră fiori de spaimă. Meeks Își puse arsenalul pe un pervaz de fereastră și-și Înfundă buzunarele cu muniție: gloanțe pentru revolverul de 38, Încărcătoare de rezervă pentru automat. Își vîrÎ cuțitul la centură, acoperi fereastra din spate cu salteaua și Întredeschise fereastra din față, ca să mai intre aer. O adiere Îi răcori sudoarea. Se uită afară, la niște puști mexicani care se jucau cu o minge de baseball. Rămase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
puștile În mînă. Șoapte. „E mort de-a binelea.“ „Să fim foaaaarte atenți.“ „Țărănoi nenorocit!“ O privire rapidă prin cadrul ușii - Mal Lunceford nu se număra printre ei -, apoi pași. Șuturi În coaste, gîfÎieli, pufnituri disprețuitoare. Un vîrf de pantof vîrÎt sub el. O voce rosti: — Grăsan labagiu. Smuci piciorul individului, care se Împiedică și căzu pe spate. Meeks se roti fulgerător și trase de la mică distanță, nimerindu-i pe toți. Patru bărbați doborîți. Apoi văzu totul răsturnat cu susul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
anului viitor sau, În mod cert, pînă la sfîrșitul lui 1957. Îl cunoașteți cu toții pe Mickey după reputație. El este omulețul sclivisit care a condus lumea interlopă din L.A. cam Între 1941 și 1951, pînă cînd Unchiul Sammy l-a vîrÎt la zdup pentru evaziune fiscală. Este un tip care atrage ca un magnet prima pagină a ziarelor, dar și un mare galanton... ce mai Încoace și-ncolo, un adevărat mensch. Acum este cazat la MacNeil, unde-i Îngheață podoabele Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de vioară a doua a unui erou găunos, Ed Exley. Parker Încerca și el să Împiedice redeschiderea cazului. SÎnt șanse de cinci la unu. Cinci la unu ca Exley să iasă șifonat... Sifakis urlă iar. Ușa se zgîlțîi. Bud Își vîrÎ capul În apa strînsă În chiuvetă. Scrijelit pe oglindă: „Meg Greunwitz se fute bine - AX-74022“. Nume de fete pe pereți. Săptămîna trecută Departamentul Șerifului din L.A. a adus la morgă o prostituată moartă, pe care Bud a adăugat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
undeva pe la mijloc. Omul se prăbuși peste cuptor, se lovi cu fața de un arzător și părul Îi luă foc. Băieții atacară. Bud le puse piedică simultan. Atinseră podeaua Îmbîrligați unul de altul. Bud Îi izbi În coaste. Tataie Își vîrÎ capul În chiuvetă și se năpusti asupra lui cu fața aceea Înnegrită de fum. O lovitură puternică la genunchi și tataie căzu la podea, cu mîna Încleștată pe satîr. Bud Îl călcă pe mînă, zdrobindu-i degetele. Papa dădu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari și negri și vârâte în papucii moi de pâslă vișinie, de-a latul încăperii celei mari, prin vestibul, către bucătărie. Deschide ușa după bunul ei obicei, încet și puțin, atât cât să-și strecoare trupul subțire, cu privirea mai mult în pământ, îngânând niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din veacul de dinainte, trosnind fără rost în catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele când toți dormeau, își vâra cu atenție picioarele în papucii de pâslă vișinie, pe atunci noi, mergând în lung și-n lat de la dormitorul ei la bucătărie și înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească de lucrurile cărora le știa cu exactitate locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mulți cei care ajung la 70 de ani. Credea cu multă fermitate în Dumnezeu și era convinsă că toate acțiunile sale o vor duce la liman. N-a disperat nici când a fost nevoită să descâlcească nesăbuințele în care se vârâse fiul ei, mai mult ghicite de ea decât spuse de el. Nici când fiică-sa, bolnavă, a plecat în străinătate și a anunțat-o mult mai târziu, după ce se vindecase, că nu se mai întoarce, pentru că știa că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceasurile, și toate lucrurile care o înconjoară. Doar n-o să moară acum! Iese în pragul ușii-fereastră, respiră adânc. E uimită sau speriată, nu știe exact. Ce se va întâmpla de mâine încolo? Simte cum îi bate inima mai repede, se vâră în pat, tremură, trebuie să doarmă, nimic altceva nu are de făcut, trebuie să doarmă, totul o să fie bine, trebuie să lase prostiile, acum altceva este mai important. Al doilea cerc Ar vrea ca oamenii care n-au văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebui să știu și nici să spun, dar știu și spun, e secretul meu cum am aflat. Nici nu intra bine în cămăruța lui, își arunca pantofii, își descheia grăbită nasturii și fermoarele, își arunca hainele pe jos și se vâra în pat, zorindu-l. Acasă la ea, îndată ce părinții îi plecau undeva, trăgea jaluzelele și-l trăgea pur și simplu peste ea, pe sofaua lată. Sau, îmbujorată și cu inima în gât de teamă să nu fie prinsă, făcea dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cap?“, „Știi ce am în cap“, „Știu, dar nu-mi convine și atunci te întreb și iar te întreb, poate s-o fi schimbat ceva între timp“, zicea lovind cu pumnul strâns în pământ la fiecare cuvânt spus, cu capul vârât între umeri, fără să-l privească, iar viermuitoarele zgomote ale tăcerii din jur se prăbușeau din nou peste ei, până când el le alunga, spunându-i „Țin foarte mult la tine“, „Știu“, „Nu știi cât de mult, dar încă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
insuportabil. O vreme rămânea rezemată de pernele sprijinite de tăblia patului, privind lucrurile din jur, pe îndelete și îndelung, de parcă le-ar fi văzut prima oară sau trebuia să-și reamintească rostul lor. Neapărat cobora după aceea din pat, își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie, târându-i încet prin toate camerele, mergând la ferestre, pe rând, și privind în lumina fierbinte, ațâțătoare, plină de miresme, obositoare a orașului, oprindu-se în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Kubelik, J. Thibaud etc. etc. Catalogul de plăci se trimite la cerere gratis și franco“. A scos pe rând câte un disc din mape, privind cu uimire emblema roșie din mijloc: „His Master’s Voice“, „Concert Record «Gramophoneă“ - cu cățelul vârându-și urechea în pâlnia gramofonului. Nici nu mai distinge bine ce scrie, literele s-au șters de vreme, nici nu e atentă, de fapt, la ce scrie, se vede cândva, în urmă, foarte în urmă, nici nu izbucnise primul război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acoperim cu vorba? În plimbări la fel de lungi ca altădată, rolurile se inversaseră, ea stăruia, el o lăsa să se apropie, o respingea cu brutalitate, iar o lăsa să se apropie. Ea înghițea fără o replică, mergând alături de el cu mâinile vârâte în buzunare până la coate, cu o șapcă băiețească maronie acoperindu-i oblic părul foarte negru. Suferise întotdeauna de frig și era iarnă. Într-o zi în care i-a spus că nu mai suportă frigul, a luat-o la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]