3,569 matches
-
mult decît atît, America după cum afirmă el mereu este centrul lumii, modelul către care se îndreaptă restul mapamondului. Deși folosește rareori termenul de "postmodernism" în acest text, Baudrillard pune în mod constant semnul egalității între ideea de modernitate și America văzută ca societate modernă tipică, care nu a fost niciodată o societate de tip feudal și nu a cunoscut limitările unei societăți tradiționale, reprezentînd astfel modernitatea în forma sa cea mai pură. Ca urmare, acel sentiment de "sfîrșit al lumii" resimțit
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în special prin intermediul mass-media, a computerelor și a noilor tehnologii. El a declarat acea experiență ca "desuetă", după care el însuși s-a lăsat absorbit de ea. 33 Baudrillard recunoaște că plonjează în "ficțiunea care este America", pătrunzînd în "America văzută ca ficțiune". Într-un articol ulterior, el a insistat că aceste reflecții asupra Americii sînt "de fapt ficțiune" (Baudrillard, 1993: 243 f). Cu toate acestea, aș sugera că acest text oferă un model al societății americane, o viziune teoretică asupra
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a acestei legende era statornicia în idei și convingerile înaintate democrate ale lui Rosetti. Pe când Brătianu era mai mult națio nalist și liberal, Rosetti era mai mult democrat. Afară de asta, Brătianu - precum am spus în volumul I - avea o avere văzută și-și legitima existența, pe când Rosetti, care nu era decât ziarist, putea să stea la Paris cu toată familia. Ceea ce era adevărat era faptul că Rosetti, deși foarte naționalist și el, era pornit și către admirația străinilor. De aceea, pe când
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cel mai slab cedează și se retrage cu coada între picioare într-un loc ferit pentru a-și linge rănile sângerânde. Imaginile acestea, de oameni scheletici și de câini așișderea, sunt destul de șocante destul de ,,normale’’ aici. Sunt constatări din cele văzute și din cele povestite paciențide ,,veteranii’’ spitalului. Pe stânga și pe dreapta culoarului aproape luminat de câteva becuri palide, se găsesc saloane mici, cu 4-6 paturi ocupate în totalitate, saloane pentru bărbați și saloane pentru femei. Dinspre garderobă vin ,,indienii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
un fel de ,,mamă a răniților’’, că este ,,cea mai de gașcă’’, că e divorțată și ,,trăieste cu unul...fost pacient’’ și că ,,e cea mai sufletistă’’ ori că ,,e o...femeie...strașnică’’. Dar oamenii vorbesc vrute și nevrute, știute și neștiute, văzute ori nevăzute. Cu Vera se poate discuta orice fel de problemă, pe orice fel de temă, orice subiectatâta timp cât e o discuție în limita decenței și adecvată momentului. Are grijă de toți bolnavii, chiar și de fumători (mai ales
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ediție din partea editurii Congregației din Verona -, o prefață a episcopului de Verona și o apreciere a card. Montini (Secretariatul de Stat al Vaticanului). Opera este structurată 12 capitole. În primul capitol autorul ne invită să reflectăm asupra vocației preotului, vocație văzută și înțeleasă ca o mărturie plină de iubire față de Cristos. Criza religioasă a lumii contemporane ne cere să revenim asupra conștientizării vocației și a misiunii preotului, amintindu-ne că Duhul Sfânt este primul făptuitor al sfințeniei preoțești, iar Sfânta Fecioară
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Bacalbașa (vol. I a apărut în 1935-1936; vo lumul al II-lea nu l-am aflat în bibliotecile bucureștene pe care le frecventăm și s-ar putea să nici nu fi fost editat) nu a fost, mai mult ca sigur, văzută, în manuscris, de autor (care a încetat din viață în februarie 1935), așa încât nu ne poate fi de nici un ajutor în stabilirea textului, mai ales că abundă în greșeli de tipar (omisiuni de fraze și cuvinte, de pildă, în vol
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
domnului Teodor Pracsiu ci și gândul că poate fi de folos cuiva „omagiind” pe cel ce ne-a sprijinit și însoțit existența noastră. Înainte ca timpul să arunce zăbranicul peste ce încă mai este viu în memorie, încredințez aceste pagini văzutului și nevăzutului cititor. VIAȚA ȘI CĂRȚILE EI PRACSIU, Teodor I, critic și istoric literar, epigramist. S-a născut la 2 iunie, 1946 în orașul Râmnicu Vâlcea într-o familie în care tatăl (1916 1985) era ofițer de geniu, iar mama
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
noi, copii fiind, mergeam cu toată familia, la mănăstirea la de Suceava. Mama ne spunea, mie și Oltei, cu o zi înainte să culegem de pe haturi flori de sâmzâiene și să facem amândouă câte o coroniță frumoasă, fără să fim văzute de cineva. A doua zi, înainte de a răsări soarele trebuia să le aflăm, pe colțul casei spre răsărit, unde le am așezat cu grijă de cu seară. Dacă pe coroniță era o foaie de hârtie, posesoarea ei avea noroc la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
povești. Eu și colega mea ne-am întrebat nu o dată ce am putea spune, cum sunt locurile și oamenii acolo unde am văzut lumina zilei. Ne-am umplut sufletul de farmecul unor frumuseți ale naturii meleagurilor noastre împărtășind și altora cele văzute și trăite. Discutând pe această temă, am înțeles pe deplin ce înseamnă sentimentul sublim, viu, al iubirii de ținutul drag, bucovinean. Este recunoscut faptul că pământul românesc este unul dintre cele mai armonioase, mai frumoase și mai bogate nu numai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a dat omului lemnul pădurilor s-a metamorfozat în mâinile creatorilor populari (și costișeni) în opere ce poartă pecetea eternității. Zona Costișei este una din puținele zone din țară în care s-a păstrat până în zilele noastre o puternică și văzută tradiție a încondeierii ouălelor, meșteșug ce solicită multă răbdare și migală. "Închistritul" se realizează cu aceeași unealtă rudimentară "Chișița", precum și cu ajutorul cerii de albine în stare lichefiată. Desenul o dată trasat, oul este introdus pe rând, de fiecare dată într o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Lângă izvoarele termale am văzut câteva persoane, femei și bărbați (cercetători), înarmate cu aparate sofisticate, stând nemișcate și filmând, ore în șir, maimuțele... Cu sufletele încărcate de frumusețe, învăluiți de aerul rece și pur al muntelui, încă sub vraja celor văzute, ne-am reîntors acasă. Asakusa 11 ianuarie 2006 Ninge în Asakusa, iar zăpada se așează peste arbuștii înfloriți și peste fructele de „yuzu” din grădina templului. Este dureros și sublim, în același timp... După-amiază, ne-am urcat în metrou și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
parfumate pe care le-am aprins, și le am fixat în nisipul din vasul de aramă. Ne-am purificat în fumul emanat din sutele de bețișoare aprinse de turiști, apoi am pornit spre parcare. Eram veseli și încălziți de cele văzute. Mary ne-a propus o înghețată, și, din varietatea de oferte, am ales înghețata specifică zonei Kyoto, un fel de „parfait” compus din: ceai verde, fasole azuki, „dango” (biluțe dulci și gustoase din orez) și frișcă. A fost delicioasă! Bine
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Început e atât de Îngust. Înăuntru tunelul se lărgește și se poate Înainta În picioare. Pătrunseră În vizuină. Dintr-odată se văzură Într-o Încăpere În care puteau sta În picioare. Unul dintre ostași scăpără amnarul și, la lumina faclei, văzută că pereții erau par dosiți cu piatră de râu. Totul era Întocmit cu mare price pere și dădea impresia a fi foarte trainic, fără pericol de prăbușire. Doar umezeala și mirosul de mucegai care-ți tăia respirația arătau că nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spuneam păiere. Acesta era "tabloul" pe care îl ofereau niște copii dormind nevinovați și liniștiți lângă mama lor. Ca la comandă, cei trei militari au renunțat să mai privească în cameră și s-au îndepărtat atât de contrariați de cele văzute, încât în primele momente au rămas fără grai. Într-un târziu, unul dintre militari, cel căruia i se spunea "Neamțul", nu știu din ce motiv, s-a adresat caporalului: Tovarășe caporal, permiteți-mi să raportez! Zi, măi Neamțule, ce ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dar viața de cârtiță nu era caracteristică speciei umane. Se impunea de urgență refacerea traseului în sens invers și revenirea "celui ce gândește singur" pe soclul de pe care a fost coborât samavolnic, drept "lider" unic și incontestabil al tuturor ființelor văzute și nevăzute, al întregului mapamond. Trebuia să transformăm iadul cuprins de flăcările satanice, scârbavnice și otrăvitoare ale comuniștilor ticăloși, în "grădina Maicii Domnului", spațiu uman și primitor, calm și frumos, deasupra căruia să vedem fâlfâind, într-un viitor apropiat, tricolorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
personajului nostru cu o ușoară apropiere de aceea a "cavalerului tristei figuri" al lui Cervantes, nefiind sigur dacă amplitudinea și viteza mișcărilor executate erau o trăsătură firească a capacității sale de luptător redutabil și invincibil sau dirijarea unei orchestre uriașe văzute și auzite numai de timpanele lui. El știa. Era înalt, slab și puțin aplecat, asemenea iubitului Dulcineii din Toboso, cu o tufă bogată de materie piloasă, crescută nestingherit sub organul olfactiv, a cărui tubulatură era de dimensiuni apreciabile. Mustața era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
altele? Nu știu dacă este vorba de o metodă, dar un anumit sentiment pare a mi se revela relativ distinct despre cum scriu anumite nuvele: uneori, trăiesc într-o tensiune interioară acută, suprarealistă chiar, încât mi se pare că lucrurile văzute, ideile gândite (sau care... îmi impun să gândesc), frumosul, urâtul, prezentul, dar mai ales viitorul toate ar dori să fie exact propriile lor... contrarii. Sau, parțial contrariate de ele însele. De aici propulsia spre alogic, dar mai artistic, întru paradoxal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
formulă nouă tipografică pentru viitor. Poate o voi schimba acum (suntem în vara 2014)... În apropiere, pe masă, am un nou volum de poeme poate se va numi Titir al Nordului care se tot răsucește pe suluri doar de mine văzute... Liniște și răgaz îmi doresc să-mi pot pregăti pentru tipar cărțile de eseuri despre M. Eminescu, L. Blaga și Șt. Aug. Doinaș (continuare a unei teze de doctorat). Dar despre toate știe mai mult doar versul lui R. M.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
matematic". Formă suplă de umanism în acțiune, cultura se vrea întregită programatic, de unde mobilitatea ei în perpetuare în funcție de orizontul temporal, de stratificări preexistente, de legături cu rădăcinile, dar și de sondaje în viitor. Destinată din start intercomunicării din perspective varii, văzută ca fenomen de osmoză, de achiziții, de complementarități și conexiuni, totodată ca sistem de relații și rețea cu însemne existențiale orice cultură lasă loc aventurii în necunoscut. Psihologie, morală, metafizică și celelalte își topesc impulsurile în tipologii reverificate periodic; se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mi este atribuită susținând că aș reprezenta-o. Îmi pare bine că ați "pescuit-o" și o puneți pe tapet. O asemenea atribuire ce face din mine adeptul nu doar al unui impresionism, ci de-a dreptul vesel-cinic în critică, văzută ca domeniu în care coabitează în dulce devălmășie, fără să-și primească replica, judecăți de apreciere din cele mai contradictorii adesea extravagante, îmi este nu numai străină, ci de-a dreptul îmi repugnă. Ea contravine imaginii despre răspunderea actului critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
producea În primul rând lapte și o serie de produse legumicole. Grâul s-a Îndepărtat treptat spre zone cu populație mai puțină și cu pământ mai ieftin. Acum, când stau pe malul Pacificului, la Waldport și mă gândesc la locurile văzute, imi apare Înainte marele meu Înaintaș, agronomul și economistul Johann Heinrich von Thunen. El a fost elevul marelui Albrecht Thaer (Ter) la prima școală de agricultură de la Moldin, lângă Berlin. E cunoscut pretutindeni prin celebra sa lucrare: Statul izolat. „Oamenii
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
violența prezisă. Folosim timpul din plin. O mulțumire adâncă mă cuprinde, gândindu-mă că daca nu insistam, plecam fără să fi cunoscut adevărata Americă. Am cunoscut țara și poporul. Când mă gândesc În urmă la câmpiile străbătute și la cele văzute, New-Yorkul Îmi apare ca o cupolă uriasă, care Încoronează imperiul acesta al muncii și al ordinii. Totul e Într o Înlănțuire perfectă și nu pot spune că cunosc totul, atât timp cât am sărit o verigă din acest lanț uriaș. „Ai făcut
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din cauza atitudinii lor provocatoare. După o astfel de înfruntare, ei i-au raportat lui Burada că au fost agresați și i-au prezentat o listă cu cei care trebuiau băgați la carceră. Nu este greu de înțeles de ce erau prost văzuți. Andreica amintește o scenă în care Ion Stoian a fost lovit cu pumnul de către un elev care 'culesese' un pachet de țigări care plutea pe firul de apă din curte. Elevul, Iustin Sava, l-a lovit pe Stoian pentru că acesta
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pitești, unde va ajunge în februarie 1951, după ce va trece mai întâi pe la Jilava. În martie 1951 a avut loc prima bătaie în celula sa, la care Buracu a fost doar spectator, fiind omis, intenționat sau nu, de către agresori. Scenele văzute l-au traumatizat cumplit însă. Șeful camerei avea să devină Juberian, care îl cunoscuse pe fratele lui Buracu, astfel că l-a protejat oarecum pe acesta. Într-una dintre bătăi, un agresor l-a făcut 'labagiu' și 'onanist' pentru că plângea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]