3,594 matches
-
la Stufstock - dacă îi arată cineva lui Mircea Toma articolul ăsta!), dar n-au călcat la George Michael, fiindcă e gay. Depeche Mode e o prostie, Marilyn Manson îi face să vomite, Alice Cooper e un bătrânel ce-ar trebui văzut, dac-o fi timp... Vă dați seama, Rolling Stones la București este, pentru acești oameni, finis coronat opus! Închei aici caracterizarea sumară a celor care s-au trezit cu fecioara libertății în brațe prea târziu ca să mai fie capabili de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
curent cu toate, și-și începea relatarea. Nu pomenea nici un cuvânt despre jocul actorilor, despre valoarea piesei, despre calitatea orchestrei sau a solistului. În general, nu spunea nimic cu privire la impresia sau la sentimentele pe care i le-au trezit lucrurile văzute sau auzite, în schimb, îmi dădea relații (cu lux de amănunte chiar) despre public, arătând pe cine a văzut dintre cunoscuți, unde stăteau aceștia, cu cine era în lojă întreținuta financiarului A, sau unde și cu cine era bancherul B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
e mai rentabil să-și cazeze personalul aviatic la Bușteni decât în București, cu 200 de euro camera. Plus că, la Bușteni, personalul putea să se odihnească mai în liniște. La prima vedere, Directorul părea mulțumit de cele auzite și văzute și stabiliră pentru a doua zi o deplasare cu mașina companiei la Bușteni, pentru a vedea la fața locului cum stau lucrurile. Petre își frecă cu anticipație mâinile, gândind totuși că piloții și stewardesele nu-i vor demola casa. Vizitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
niște tineri ai aceleiași planete. Băieții germani ne-au arătat un ghid turistic despre România (care avea pe copertă un țigan cântând la țambal) și ne-am amuzat împreună ce scria despre Iași - una dintre puținele așezări românești care merită văzută, dar cu riscuri extreme, cu băștinași imprevizibili, care-ți golesc instantaneu buzunarele. Drept care, amicii noștri, atunci când ne-am oprit din jocul de fotbal, au crezut că o să-i luăm la bătaie. În fine, am găsit o mulțime de motive să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
semn are neapărat valoare simbolică. De regulă, vorbim despre simbol atunci când acceptăm deja o interpretare. „Atunci - când suprapun visului interpretarea - pot să spun: «Ah, da, masa corespunde evident femeii, acest lucru aceluia» etc.“ Acceptăm deja un sens nevăzut al celor văzute. Însă nu e nevoie de așa ceva pentru a recunoaște un vis sau, în altă privință, un desen, o pictură, un vers. Într-adevăr, vorbim cu prea multă ușurință despre semne și simboluri, pe de o parte, sensuri și interpretări, pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu altele, ci mai degrabă solitar. Un asemenea catalog, dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi resimțită întocmai, aproape carnal. Nu mai poți afirma că, față de cele de primă instanță, reprezintă o simplă compoziție simbolică. Observi, firește, că e vorba de o ficțiune sau de un mit, însă acest lucru nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai absența lor. Iar prizonieratul este definitiv, înseamnă intimitatea deplină a vieții cu moartea. Acolo, în adâncul deșertului, moartea se lasă văzută ca atare, nemijlocit. Te întâmpină ea însăși, în persoană, asemeni unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși. Când pune la încercare viața unui muritor, nu îngăduie o lungă așteptare și nu lasă nici o urmă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceva sau cu o iluzie. Însă nimicul ne poate vizita și în alt fel, de exemplu sub chipul vieții care trece ușor pe lângă noi. Sau asemeni acelor limite care, deși privesc nemijlocit modul omenesc de a fi, nu se lasă văzute ele însele. Însemnările târzii ale lui Wittgenstein insistă asupra faptului că unele nonsensuri, precum cele etice APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 105 96. 97. sau religioase, devin semnificative cu privire la modul nostru de existență. Întro discuție cu Moritz Schlick din decembrie 1929
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că ea există“ (§ 6.44). Un asemenea „fapt“ nu se poate spune: nu se determină ca atare, nu se calculează și nu se descrie. Ci este recunoscut altfel, așa cum se întâmplă când mintea contemplă ceva sau se minunează în fața celor văzute. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei ca întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg limitat este misticul“ (§ 6.45). Vorbind aici de privirea contemplativă, ne dăm seama că în joc este o altă atitudine decât cea proprie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
semeni (solicitudine, grijă pentru celălalt, Fürsorge). În sfera acestor raportări intenționale, sensul se anunță sau se retrage, se arată sau se ocultează. Lipsa de sens privește însă cu totul altceva, de exemplu o piatră oarecare, o furtună în munți, însă văzute pe cât posibil ca ființări nemijlocite, date ca atare. În cazul lor avem de a face cu ființări simpluprezente. Iar faptul de a fi simplu prezent, Vorhandensein, numește „un fel de a fi care îi este total străin ființării ce are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
corespunde simplaprivire a ceea ce omul întâlnește. Este o privire ea însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu cumva contează mai mult decât orice tocmai această indiferență a privirii și a celor văzute ca deja date? Nu tocmai de aici, din această indiferență, se naște lipsa lor de sens? Probabil că e riscantă această lectură, însă cred că ființarea simpluprezentă reține tocmai prin așa ceva. Nu e în joc o indiferență pură, căci ea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tatea ei de a fi la îndemână. „Pădurea este ocol silvic, muntele este carieră de piatră, râul este forță hidraulică, vântul este vânt «prins în pânze». Odată cu descoperirea «lumii ambiante» este întâlnită și natura astfel descoperită.“ Așadar, natura nu trebuie văzută doar în simpla ei prezență. Însă ea poate săți apară astfel, căci poți face abstracție de ceea ce se lasă văzut prin unele sau altele dintre preocupări. Vezi atunci de pildă doar florile pajiștii - nu și plantele botanistului, vezi doar „izvorul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întro anumită ordine sesizezi ceva inepuizabil și imprevizibil, ce nu poate fi stăpânit ca atare. Însă în același loc ni se spune că a descoperi natura ca simplăprezență înseamnă a lăsa ascunse alte moduri ale ei. Rămân ascunse, cum sa văzut, „natura ca «tot ce mișcă», ceea ce ne ia cu asalt și ne captivează ca peisaj“. Astfel, natura ne captivează ca peisaj atunci când o privim, să spunem, cu o anume dispoziție estetică, lăsându ne atrași pur și simplu de întinderea sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Dar natura drept „ceea ce ne ia cu asalt“, cărei priviri ar corespunde ea? Corelând acest pasaj cu ceea ce spune Heidegger în § 32, ești nevoit să recunoști un alt gen de modulație în simplaprezență a naturii. Aceasta nu se mai lasă văzută doar ca viață elementară și peisaj captivant, ci drept ceea ce pune viața omenească la încercare. De această dată, diferența ei se naște din însăși acea indiferență ce poate să devină gravă, terifiantă. Este o indiferență care neliniștește, amenințătoare. În fața ei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tradiționale (studiu publicat ca prim volum al lucrării Devenirea întru ființă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, pp. 117 sqq.</ref> A fi rațional și a fi absurd apar acum ca mo duri exclusive prin înțelesul lor. Iar libertatea ajunge văzută „în sensul indiferenței de alegere“. Consecințele acestei idei pot contraria pe oricine: „pe planul existenței umane se ajunge la absurditatea ca omul să fie neutru între ființă și neființă, adică între sine, între singurul său sine posibil, și altceva“. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
elementul pasiunii, stă în marginea unei astfel de chestiuni. Se fixează în ofensă, încât aceasta nu devine prilej de a trece dincolo de sine. Logic vorbind, clipa ca atare nu există. „Din punct de vedere socratic, ea nu poate fi nici văzută, nici deslușită, nu există, nu a fost și nu vine; din care cauză învățăcelul este, vezi bine, tocmai adevărul [căci își reamintește cele adevărate, le obține prin anámnesis], iar ocazia clipei nui decât o glumă, la fel cum nici coperta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
povestirea este asemeni unei pilde vechi, precum cele orientale sau precum cele rămase de la părinții pustiei. 24. Un exemplu de absurditate minunată Reiau ceea ce am spus cu alt prilej, anume că lumea celor pe care le socotim absurde ar trebui văzută ca fiind la fel de eterogenă ca și geografia pe care o explorăm la nesfârșit. Sau 190 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ca și lumea - inepuizabilă în ea însăși - a celor omenești. Dacă ar fi să ne gândim doar la acele idei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Polo, exploratorul care, întors din lungile călătorii ale minții lui, a renunțat la mersul pe jos, pe cămilă sau pe cal, numai ca să stea „seara la răcoare pe prispa casei“ și să-i povestească marelui Kubilai Han despre toate orașele văzute, dar mai ales nevăzute. „Nu știm dacă Kubilai Han credea tot ce-i spunea Marco Polo“, dar asta nu înseamnă că istorisirile noastre ar fi condamnate la zădărnicie: important e că ascultătorul ascultă măcar. Acum că am stabilit că suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
1-a și a 2-ua de la Școala Primară de Băieți N-0 II din Tîrgul-Neamțului, domnii membri ai comisiei concursului Sf. S. părintele C. Știubei C. I. Știubei D I. A. Darzău I. A. Darzeu " Toma Săvescu Văzut Săvescu " Castan Văzut, V. I. Castan sunt rugați a se întruni la 6 ore sara în localul Liceului Național pentru a procede la lucrările prescrise de lege în această privință. Revizor: M. Eminescu II [TITU MAIORESCU] N. o 166 [Iași, 3/15 iulie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și a condus un institut particular pentru surdomuți la Dumbrăveni, în Transilvania, între anii 1827/ 1831 și 1846. Acesta, trecând prin Paris, a vizitat Institutul Național pentru Tineri Surzi înființat de Abatele de L’Epee în 1870. Impresionat de cele văzute, când a revenit la Dumbrăveni, a încercat să realizeze ceva similar, însă, neavând mijloacele financiare, a fost nevoit să închidă această primă școală în anul 1846. Ca și la Institutul din Paris, s-a folosit metoda mimico gestuală în procesul
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
etaje din lume și cele câteva insule vizitate (din cele peste 260 existente), sau de Peninsula Macau, fosta colonie portugheză, cu insulele Taipa și Coloane, acum unite prin fâșii de pământ și autostrăzi, sigur veți fi uluiți de farmecul celor văzute și voi cei care le veți vizita, dacă nu în realitate măcar parcurgând capitolele din cuprinsul acestui volum. Oamenii acelor locuri sunt impresionant de amabili, civilizați și primitori, atitudine cu care vor surprinde orice vizitator. I. HONG KONG HONG KONG
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
accesibilă analiza unui obiect nu prea complex sau chiar imaginea acestuia. Această analiză se reflectă în desene, povestiri, jocuri, activități de construcție, etc. Vocabularul bogat de care dispune îi permite să-și exprime gândurile, să relateze cu propriile cuvinte cele văzute sau auzite. Se dezvoltă deci limbajul închegat, gramatical. Activitatea de cunoștere a realității se adâncește. Apar cele mai simple forme de gândire logică, orientate spre sistematizarea și generalizarea faptelor. La copiii se formează priceprea de a compara între ele nu
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
puteți reveni la VIAȚĂ. Iată că vorbind de „la anul” chiar am ajuns acolo, În anul 2004, an hotărâtor pentru noi și pentru voi. Și ca orice om cât de cât „luminat”, Încep prin a dori tuturor, buni și răi, văzuți și nevăzuți, știuți și neștiuți tradiționalul „La mulți ani cu sănătate, minte și noroc!” Așa am Învățat de la bunica ; când eram mică nu Înțelegeam logica acestor cuvinte În urare, apoi „m-am deșteptat” și dacă analizați bine lucrurile, vedeți că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
eseu); Predici profane pentru dezmorțirea minții, Humanitas, București, 1997 (eseuri). Dansul e un secret al mișcării. Dacă este bine înțeles și dacă a intrat în inima muzicii. Nu el este muzical, ci muzica este dansantă. Când nu cere mișcarea dansului, văzută și nevăzută, muzica nu și-a găsit sunetul propriu. Ea nu face atunci decât să scoată sunete, dar nu poate face să răsune în sunete mișcarea în care acestea se mișcă. După ce s-a ascuns în sursa lor auditivă, mișcarea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
depășită, ea se lasă brusc „prinsă“ înăuntrul unei înțelegeri. Nu vedem numai ceea ce privim, ci privim și prin amintirea tuturor privirilor pe care le aruncăm în afară, și facem din amintirea privirilor un înțeles al lor: faptul că numim lucrurile văzute, nu ca atare, nu ca bucăți, ci ca „lume“, ca felul lor de a fi cuprinse peste tot în același fel, sub specia sub care toate lucrurile se contopesc într-o singură amintire; o singură amintire de altă natură, în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]