44,292 matches
-
treia carte a lui Norman Manea. Până la acea dată mai publicase volumul de proză scurtă Noaptea pe latura lungă (1969) și romanul Captivi (1970). Împreună cu romanul Captivi și cel care îi va urma, Cartea fiului (1976), romanul Atrium alcătuiește ciclul Variante la un autoportret. În anul de apariție al romanului Atrium, așa cum spuneam, 1974, România se afla după faimosul turneu asiatic al lui Nicolae Ceaușescu și lansarea "tezelor din iulie", dar înainte de intrarea regimului în faza de demență absolută. Chiar dacă șurubul
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
de spus cine din grupul foștilor elevi de liceu reprezintă alter ego-ul autorului. Mai degrabă s-ar putea spune că Norman Manea împrumută fiecărui personaj ceva din propria sa identitate intelectuală și socială. În acest context, denumirea întregului ciclu romanesc, Variante al un autoportret dobândește cu totul alte semnificații. În legătură cu romanele din această primă perioadă de creație a lui Norman Manea, Ion Simuț vorbește despre două filoane de inspirație: Proust (presupun, pentru mecanismele rememorării și un anumit tip de analiză) și
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
substanțe melodice din secolele XIII - XIV, cu una neagreată, dacă nu cumva chiar disprețuită de I. D. Petrescu, aparținând eminenților psalți români ai secolului al XIX - lea, Macarie Protopsaltul, Anton Pann și Dimitrie Suceveanu. Recent preotul Stelian Ionașcu a semnalat existența variantei inițiale a Oratoriului de Paști - Patimile și Învierea Domnului - ceea ce redeschide dosarul acestei capodopere, cu precizarea din start că varianta cunoscută are marele avantaj al sonorităților familiare ascultătorilor timpurilor noastre, cele inițiale trimițându-se la caracteristicile cântărilor arhaice din manuscrisele
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
români ai secolului al XIX - lea, Macarie Protopsaltul, Anton Pann și Dimitrie Suceveanu. Recent preotul Stelian Ionașcu a semnalat existența variantei inițiale a Oratoriului de Paști - Patimile și Învierea Domnului - ceea ce redeschide dosarul acestei capodopere, cu precizarea din start că varianta cunoscută are marele avantaj al sonorităților familiare ascultătorilor timpurilor noastre, cele inițiale trimițându-se la caracteristicile cântărilor arhaice din manuscrisele putnene. Cronica lui Ilarion Cocișiu de la începutul anului 1948 aprecia valoarea oratoriului de Paști, „ca fond și formă superior (...), ridicându
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
de Marin Sorescu, Trei dinți din față, roman, ediție necenzurată, cu o prefață de Sorina Sorescu. Nota editorului precizează că s-au adăugat "Cele mai consistente fragmente". A nu cenzura nu echivalează cu a de-cenzura. Romanului i se interzice varianta finală. Cenzura continuă, de voie, de nevoie. După fuga sau alungarea Ceaușeștilor, a scris Sorescu, am ieșit din al doilea război mondial. Se spune că pe frontul real unii soldați își împușcau degetul mâinii cu care trăgeau. În comunism, scriitorul
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
de succes - care s-a destăinut în esență și detaliu privitor la relația volumelor sale cu cenzura comunistă - un romancier, singurul (după o manșetă publicitară pe un roman al său publicat în SUA), anticomunist sub comunism? La lectura acestei noi variante - post-auctorială -, nu e foarte simplu de recunoscut măsura în care devine sau rămâne M. Sorescu autorul romanului Trei dinți din față, prelucrat la mai multe mâini. Utila și inteligenta prefață a Sorinei Sorescu ne spune că parcurgem o dactilogramă - n-
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
îți cere să dovedești că chiar ești viu și că ai o locuință (379). Ministerele (283) sunt secretizate din principiu. Centrul acestei țări "noi" este un București arătat, dar acoperit oficial, ca un oraș închis într-un "cerc vicios" (378). Varianta de acum se referă nu doar la (supra)vămuirea unui Mercedes adus din RFG (280), dar și la demolări iraționale, inclusiv ale unor biserici (468). Omul comunist nu scapă de beție (461), iar profesionalismul nu e floare la ureche - mai
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
legitimă - a sistemului brutal instaurat de Gheorghiu-Dej? Să fi fost teama de ochiul terț, intermediar, al Securității? Să fi fost autismul dragostei atât de plenar încât să fi rămas surd la crimele comise în jurul și în interiorul familiei? Nici una, nici alta. Varianta pe care o deduc din analiza acestei cărți impregnate de bun-gust e, cumva, dependentă de pragul începând cu care dialogul devine posibil. Și Dinu, și Nelli Pillat, și toți ceilalți destinatari sau expeditori prezenți în filele Biruinței... au refuzat - fără
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
dubioși precum emoția, sensibilitatea, gustul: "sentimentul este o realitate psihologică, pe cînd poezia e un fapt de limbaj; un limbaj ce se investighează pe sine ca posibilitate de expresie nouă în procesul practicii semnificante". Altfel spus, o dezontologizare a poeziei, variantă sui generis a purismului ce, nu e un secret, datează. O vidare a ei de orice altă noimă decît "conștiința scriiturii", decît "textuarea" care ar fi "singurul conținut de comunicat în poezie", rod al unui "actant scriptural", vidare ce e
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
surse obiective (unele feluri de mîncare chiar se compun din entități mai mici) și subiective (o simpatie puternică pentru mîncare, perfect explicabilă din punct de vedere biologic). În română, numărul diminutivelor culinare este semnificativ. Unele au o explicație obiectivă, desemnînd varianta mai mică sau mai tînără a unui aliment, a unui produs culinar - dovlecei, castraveciori, ciupercuțe, cîrnăciori, ficăței - sau reprezentînd fixarea unei metafore: colțunași, perișoare etc. Unele nume de mirodenii s-au fixat în română într-o formă diminutivală: cuișoare, scorțișoară
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
elaborarea și publicarea operei. Cum să nu-și fi dat seama că avea a face cu niște troglodiți, cu niște infami cu care era imposibilă realizarea vreunei tangențe? Cum să fi crezut că ar putea reorienta inchiziția într-una din variantele ei cele mai sordide? De asemenea, n-am putea subscrie o altă considerație a lui Sorin Lavric: Paradoxul este că, în timp ce articolele din Glasul Patriei le scria la cerere (și, neîndoielnic, a fost conștient că, scriindu-le, săvîrșește o concesie
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
viza de rigoare". Astfel că, tracasat de presiuni, Petru Dumitriu intenționa să adauge ediției din 1955 a Cronicii un Cuvânt înainte, în care să se scuze pentru absența unei prea mari tendențiozități în prezentarea aristocrației (de care, oricum, această primă variantă a romanului nu ducea deloc lipsă). În cele din urmă, a renunțat la această introducere: "Prin istoria unei familii, autorul a încercat să picteze câteva tablouri ale claselor cărora aparțineau Cozienii și Lascarii; și prin faptul că aceste clase erau
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Cronica de familie ar fi trebuit să aibă drept capitol și fragmentul Adolescenții, continuare a nuvelei Fuga, urmărind evoluția personajului Lenei Lascari, fiica lui Cezar Lascari, a cărei dispariție inexplicabilă era doar consemnată în cea de-a doua proză. În varianta finală a romanului, ultimele două capitole sunt Fuga și Tinerețea lui Pius Dabija. Cel mai probabil, Adolescenții, o proză cu o tematică derutantă, ar fi trebuit nu să înlocuiască Tinerețea lui Pius Dabija, ci doar să se integreze ca episod
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
2. Manuscrisul ei, aflat în Dosarul de securitate al scriitorului 3, a fost publicat, pentru prima dată, în Opere, vol. II, 2005. Proza, care nu e una strălucită (e vorba, după cât s-ar părea, de o primă și probabil singură variantă a textului, în care, pentru a da un singur exemplu, chiar numele personajului principal fluctuează între Adrian Marina, Adrian Amarina și Cristian Marina) e o reluare, la alt nivel temporal, a tematicii din Plăcerile tineretului. În prim-plan evoluează o
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Ceea ce Direcția Presei a simțit și l-a obligat pe scriitor să introducă un scenariu paralel în Davida (cum mărturisește în scrisoarea adresată lui Geo Șerban, menționată mai înainte și cum o arată și modificările suferite de nuvelă). În prima variantă a nuvelei din Viața românească, tânărul îndrăgostit de Davida și pe care ea îl persuadează să-l ucidă pe Vogoride nu era prins în nicio mișcare revoluționară secretă. Acțiunea paralelă și complementară din Davida, cea a discuțiilor și planurilor trasate
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
nicio mișcare revoluționară secretă. Acțiunea paralelă și complementară din Davida, cea a discuțiilor și planurilor trasate de tuberculosul Alimănescu și acoliții săi, care dă un aer de proză romantică nuvelei prin miezul său carbonaro apare numai în volum (în prima variantă a Cronicii din 1955 și în cea ulterioară, în trei volume). Adăugirea, nu foarte stridentă, poate dobândi însă și un pandant insinuant: grupurile ar fi, de fapt, antitetice - pe de o parte lumea Davidei și a lui Vogoride, pe de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Leon Wieseltier din revista "The New Republic". (Titlul textului pune mici probleme de traducere. În engleză, el este "Ring the Bells", expresie care în transpunere literală înseamnă "Sunați clopotele". Numai că, în română, clopotele "bat", ori "sunt trase", iar în varianta diminutivă, "clopoțel", sunt "agitate". Trecând peste acest detaliu, m-a frapat perspectiva din care privește Wieseltier ideea de clopot: dinspre estetic spre ideologic.) De ani buni, Leon Wieseltier se află pe baricadele luptei din mediile occidentale între sprijinitorii unui Israel
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
Evans asupra cântului său (pe care, într-una din convorbirile noastre înregistrate, a considerat-o mai puțin evidentă). Dovada o constituie aranjamentul și improvizațiile pe tema Show Type Tune de Evans, și Come Dance With Me, de Jimmy Van Heusen. Varianta cu două piane este în spiritul și litera creațiilor lui Evans imprimate solo în studio prin suprapunere, și cu trio-urile sale binecunoscute. La București, Iancy Körössy și Ramona Horvath au fost însoțiți în studioul Societății Române de Radio de
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
discului comercial. Se înțelege, precizez totuși că scriu cuvântul „comercial” gândindu-mă la prezența sa în magazine, nu la calitatea substanței muzicale. Intitulat Dor de acasă, cd-ul oferă ascultătorului, printre altele, trei piese clasice semnate de Körössy: Delectare, Piața Viziru (variantă de titlu a Horei de la Viziru, imprimată prima oară de autor în Germania anului 1969), și La horă, la care se adaugă trei creații proprii abia acum oferite publicului larg, și cinci compoziții semnate în tandem cu discipolul său. Omagiu
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
celălalt, prin faptul că vedem o mai rapidă mișcare a mâinii. Întrucât suntem mai sensibili la imagine, vom fi tentați să credităm tempoul dirijoral, percepând iluzoriu că tempoul sonor este mai lent decât cel gestual, chiar dacă am ascultat înainte și varianta celor două în raportul tactării timpo-metrice (Ttm) de 1/1. Până la un anume prag al percepției noastre dirijorul poate comprima Ttm, generându-ne impresia unei răriri sau dilatări temporale expresive (interpretabile pozitiv) a sunetelor monodiei. Apoi, dacă mișcarea dirijorală continuă
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
de 60 MM). Văzând și totodată auzind noua varaintă a perechilor de tempo, este posibil să percepem monodia pe un alt nivel formal, alcătuit din unități constituite din succesiunea mai multor sunete decât am constatat probabil că cuprindeau cele din varianta anterioară. Dar asta este deja o altă discuție. La fel este, sau poate chiar mai interesant, dacă translăm și mișcarea gestuală pe plan sonor. Ar rezulta o polifonie de două monodii derulate în tempouri simultan-diferite (proporționabile sau nu, printr-un
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
abordând o altă culoare metrică ori doar o altă nuanță, diferind prin modul grupării tm în cadrul aceleiași măsuri generice. De exemplu, o grupare de 3tm succesivi indică un caracter de timbrometrie (culoare metrică) ternară, care poate fi nuanțată în trei variante de ordin tm-cumulativ: primii doi tm și ultimii doi tm - ca nuanțe asimetric-binare; toți trei tm - ca nuanță metric-unică (monadică). Se pot concepe și nuanțe de ordin tm-divizionar, în tot felul de combinații, între subdiviziuni de pe un anumit nivel ori
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
linia tempoului repede-constant intervalul Dsp 12, pe considerentul că, comparativ cu toți ceilalți pași (având aceeași durată cu tm), aici este cuprins cel mai mare număr de articulații Fmz, conform graficului imaginat ca exemplu. La fel am procedat și pentru varianta de tempo lent-constant, subliniind ponderea Dsp 5. Totodată, pe întreaga linie a acestui tempo greutatea pMins este mai mare, analog unui registru sonor grav, de timbru gros. Menționăm însă că un accent Mins nu trebuie să coincidă neapărat cu unul
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
că repetările diferă în două moduri: fie juxtapus, în succesiuni elementare: (2B; 3A), fie dihotomic (intercalate de alte segmente), în alcături simple sau compuse (din perechi de sgm diferite). Pe criteriul repetărilor dihotomice Sdpc se poate formula în mai multe variante, după sgm sau perechea sgm luate ca referință: 1./A = A-b-c- A-b-d-e-2b-f- 3A-c-g-f-c 2./B = a-B-c- a-B-d-e-2B-f- 3a-c-g-f-c 3./C = a-b-C-a-b-d-e-2b-f- 3a-C-g-f-C 4./F = a-b-c-a-b-d-e-2b-F- 3a-c-g-F-c 5./AB= AB-c-AB-d-e-2B-f-3A-c-g-f-c 6./ABC=ABC-AB-d-e-2B-f-3A-C-g-f-C Redispunem Sdpc 6 pe coordonata interpretativă de adâncime
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
în chestiune: Felul distant cu care Noica a vorbit mai tîrziu despre etică s-a datorat pesemne proastei întîlniri pe care a avut-o cu etica atunci, în anii aceia de la sfîrșitul deceniului al patrulea, cînd a trăit politica în variantă etică și religioasă și cînd obsesia de a trăi etica pînă la capăt s-a soldat, pentru viața lui, cu un dezastru". Elocvent, eticul e privit ca un balast: O depășire a eticului, spune Noica, eticul acesta care e la
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]