KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...125 >

3,120 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

și chiar și cu preotesele fecioare de la capela din apropiere. Fusese vesel și vorbise cu glas tare, dar, cum toți plecaseră și era din nou singur, începu să-și întrebe încontinuu pajii și pe samuraii de gardă: — Ce oră e? Vasalii mei superiori încă nu s-au întors de la templul principal? După un timp, reveni numai unul dintre ei. — Ești singur saurobei? îl întrebă Nobuo, bănuitor. Expresia de pe chipul omului nu era cea obișnuită și până și pe Nobuo îl cuprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în întregime, ordinul lui Hideyoshi, apoi adăugă: — Am știut că, dacă spuneam nu, ne-ar fi omorât pe loc, așa că n-am avut ce face decât să semnăm. După aceea, am prins o ocazie în timpul unei partide de băutură cu vasalii lui și am dat fuga încoace, singur. Când au să descopere că am plecat, se va stârni mare tărăboi. Nu sunteți în siguranță aici, stăpâne. Trebuie să plecați imediat. Din buzele lui Nobuo pierise orice culoare. Mișcările ochilor lui păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
clopot care vestește un incendiu, și abia mai putea sta locului. — Dar... atunci... cum rămâne cu ceilalți? — Am venit singur încoace. De ceilalți nu știu nimic. — Au semnat și ei declarația? — Au semnat-o. — Și-acum continuă să bea cu vasalii lui Hideyoshi? I-am judecat greșit. Sunt mai josnici decât animalele! Continuând cu ocările, se ridică și smulse sabia lungă din mâinile pajului aflat în spatele lui. În timp ce ieșea din cameră saurobei, fâstâcit, o luă la fugă după el, rugându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
îmbolnăvise, iar Hideyoshi reveni calm la Osaka, de parcă nici nu s-ar fi așteptat la altceva. Nobuo se înapoie la Nagashima, se închise în castel și, în continuare, sub pretextul bolii, nu-și mai arătă fața nici măcar printre propriii săi vasali. Dar această izolare nu era numai din cauza unei presupuse maladii. Se îmbolnăvise cu adevărat. Numai medicul intra și ieșea din apartamentele interioare și, cu toate că prunii din spatele castelului înfloreau, muzica încetă, iar grădinile rămaseră tăcute și pustii. În cetate, pe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
muzica încetă, iar grădinile rămaseră tăcute și pustii. În cetate, pe de altă parte, și pe toată întinderea provinciilor Ise și Iga, zvonurile se răspândeau și se înmulțeau în fiecare zi. Fuga lui Nobuo de la Templul Onjo alimentase suspiciunile tuturor. Vasalii superiori ai lui Nobuo stăteau închiși în castelele lor - aproape ca și cum s-ar fi înțeles dinainte - și nu mai veneau deloc la Nagashima. Acest lucru nu făcea decât să încurajeze zvonurile și să agraveze neliniștea de pe tot cuprinsul provinciei. Adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Nobuo trimise un mesager la Ieyasu. Cei doi încheiară o alianță militară secretă, bazată pe înțelegerea mutuală că amândoi așteptau momentul când aveau să-l poată lovi pe Hideyoshi. Apoi, într-a șasea zi din Luna a Treia, cei trei vasali superiori, care nu mai fuseseră văzuți în castel din acea noapte fatidică de la Templul Onjo, apărură pe neașteptate. Fuseseră invitați, în mod special, de Nobuo, la un banchet. După incidentul din Templul Onjo, Nobuo rămăsese cu convingerea că cei trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
întreținu nonșalant cu ei și, după ce mâncară, spuse dintr-o dată: — A, Nagato, aș dori să vezi o nouă armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l aștepta pe Nobuo să lovească, îl înjunghie pe Nagato cu sabia sa scurtă. Un grup de samurai, îngenunchind la ușa camerei, anunțară că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din cap, aprobator. Apoi, însă, oftă adânc. Indiferent ce crime comiseseră, faptul de a fi executat trei vasali superiori, care ani de zile îi fuseseră alături, era un act nemilos. Desigur, o asemenea brutalitate cursese și prin sângele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cu sabia sa scurtă. Un grup de samurai, îngenunchind la ușa camerei, anunțară că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din cap, aprobator. Apoi, însă, oftă adânc. Indiferent ce crime comiseseră, faptul de a fi executat trei vasali superiori, care ani de zile îi fuseseră alături, era un act nemilos. Desigur, o asemenea brutalitate cursese și prin sângele lui Nobunaga. Dar, în cazul lui Nobunaga, fuesese generată din pasiune și pătrunsă de o mare semnificație. Răutatea și violența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
vremurilor; acțiunile lui Nobuo, însă, nu aveau alte origini decât emoțiile lui mărunte. Crimele din Castelul Nagashima ar fi putut să stîrnească valuri turbate, care să ducă la tulburări din toate părțile, începând cu aceeași noapte. Dar asasinarea celor trei vasali superiori fusese comisă în secret și, chiar a doua zi, de la Nagashima fură trimiși soldați să atace toate castelele vasalilor. Nu era ilogic ca oameni să considere următoarea mare bătălie iminentă. Încă de anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să stîrnească valuri turbate, care să ducă la tulburări din toate părțile, începând cu aceeași noapte. Dar asasinarea celor trei vasali superiori fusese comisă în secret și, chiar a doua zi, de la Nagashima fură trimiși soldați să atace toate castelele vasalilor. Nu era ilogic ca oameni să considere următoarea mare bătălie iminentă. Încă de anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care se învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească, în cele din urmă, întreaga lume. Nu mai erau pure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și mai mult situația, fiul său cel mare era ostatic în Ise, iar Shonyu simțea că nu-l putea lăsa pur și simplu pradă morții. Prin urmare, ori de câte ori primea scrisori de la Hideyoshi, Shonyu stătea în cumpănă. Când discuta problema cu vasalii săi, asculta sfaturile a două tabere, una punând accentul pe importanța justiției și recomandând abandonarea datoriei morale, iar cealaltă argumentând că acum era momentul când se puteau dobândi avantaje importante pentru prosperitatea clanului. Ce avea să facă? Pe măsură ce dilema îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Înțelese că fapta nu era decât o tactică puerilă de a forța cumpărarea bunăvoinței și un calcul politic cusut cu ață albă. — Am luat hotărârea. Într-un vis, Buddha mi-a spus să mă alătur armatei apusene, își anunță el vasalii. În aceeași zi, îi trimise lui Hideyoshi o scrisoare, declarându-se aliatul său. Desigur, mințea în legătură cu apariția lui Buddha în vis, dar, imediat după ce luă decizia, ambiția înnăscută a generalului fu stârnită, pe neașteptate, de o conversație întâmplătoare cu primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
spada era cea purtată de Nakagawa Kanemon, comandantul Castelului Inuyama. Blazonul familiei era înscris cu lac pe teacă. Vă mulțumesc pentru mărinimie, stăpâne, spuse Sanzo și dădu să se retragă, dar Shonyu îi ceru să aștepte. Chemând, încă o dată, un vasal, puse ca în fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, încât ar fi trebuit să-i ducă în spinarea unui cal. Un funcționar și ajutorul personal împachetară monedele în baloți de rogojini, pe când Sanzo se uita cu gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și fiul care luau micul dejun împreună, în intimitate, după o lungă despărțire, se adânciseră de fapt, într-o discuție secretă. Voi porni imediat spre Gifu, spuse, în cele din urmă, Yukisuke. Când ieși din ceainărie, Yukisuke le ordonă grăbit vasalilor să-i pregătească imediat calul. Plănuise să se întoarcă, fără întârziere, la castelul său din Gifu, dar acum aceste planuri erau amânate pentru două-trei zile. — Să nu faci vreo greșeală, mâine noapte, îl preveni Shonyu, cu glas scăzut. Yukisuke dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
următoare - a treisprezecea din lună - toată lumea din Castelul Ogaki află ce gânduri avea Shonyu și de ce îl trimisese pe Yukisuke la Gifu în ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie, pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit la timp. Trupele lui sunt acolo, arătă unul dntre vasalii lui Shonyu. Shonyu se ridică în picioare, cătând spre amonte. — Cercetaș! Cercetaș! strigă el, neîntârziat. Unul dintre cercetași o luă la fugă într-acolo, pentru a confirma raportul. Nu peste mult, o unitate de patru sau cinci sute de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
naturale de apărare atât de bune. Dar mai exista și un alt motiv: Shonyu fusese, cândva, comandantul Castelului Inuyama, iar orășenii, căpeteniile satelor înconjurătoare și chiar și agricultorii încă îl mai țineau minte pe fostul lor stăpân. Deși Shonyu trimisese vasali să-i cumpere cu bani pe acei oameni chiar înaintea atacului, succesul planului datora mult mai mult fostei sale poziții decât mitei. * * * Un om care aparține unei familii ilustre în declin tinde să atragă un grup complicat de personaje. Vizionarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și ei, la un moment dat. Singurii oameni rămași sunt de două feluri: aceia lipsiți de calități ieșite din comun, cu ajutorul cărora și-ar întreține existența în alte părți dacă ar pleca, și acei oameni, cu adevărat credincioși, care rămân vasali până la capăt, înfruntând sărăcia și decăderea, la bine și la rău, pe viață și pe moarte. Însă care sunt adevărații samurai? Cei ce trăiesc frugal sau aceia care rămân numai în virtutea oportunismului? Acest lucru nu este ușor de înțeles, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de onoare. Eforturile sale erau determinate de interpretarea greșită a expresiei somnoroase din ochii oaspetelui. Le șopti ceva vasalilor și ușile glisante de hârtie din capătul încăperii fură trase rapid, dezvăluind o orchestră și dansatori. Pentru Ieyasu era ceva banal, dar, cu o privire răbdătoare, își manifestă interesul în unele momente, râse, din când în când, și bătu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fură trase rapid, dezvăluind o orchestră și dansatori. Pentru Ieyasu era ceva banal, dar, cu o privire răbdătoare, își manifestă interesul în unele momente, râse, din când în când, și bătu din palme la sfârșitul reprezentației. Profitând de această ocazie, vasalii îl traseră pe Ieyasu de mânecă, dându-i discret de înțeles că era ora de culcare, dar, în aceeași clipă, apăru un actor, într-o înfloritură de instrumente muzicale. — Pentru onorații oaspeți din această seară, vom prezenta acum un spectacol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
viola, flautele și tobele. A doua zi dimineață, Nobuo se trezi la o oră foarte matinală pentru el și se îndreptă spre apartamentele lui Ieyasu. Acolo îl găsi pe Ieyasu trezit, cu prospețimea zorilor pe chip, discutând niște probleme cu vasalii săi. — Unde e cu micul dejun al Seniorului Ieyasu? se interesă Nobuo. Când un vasal îi spuse că micul dejun fusese servit deja, Nobuo păru cam încurcat. În acel moment, un samurai de gardă în grădină și un soldat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
matinală pentru el și se îndreptă spre apartamentele lui Ieyasu. Acolo îl găsi pe Ieyasu trezit, cu prospețimea zorilor pe chip, discutând niște probleme cu vasalii săi. — Unde e cu micul dejun al Seniorului Ieyasu? se interesă Nobuo. Când un vasal îi spuse că micul dejun fusese servit deja, Nobuo păru cam încurcat. În acel moment, un samurai de gardă în grădină și un soldat din turnul de recunoaștere începură să strige, unul la celălalt, în legătură cu ceva ce se întâmpla în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
rapoarte despre moartea lui Nakagawa în urmă cu două zile, spuse: — Nu e înspre Inuyama? Și, fără a aștepta răspunsul, îi ordonă unuia dintre oamenii adunați în jurul lui: — Okudaira, du-te să arunci o privire. Okudaira fugi pe coridor, împreună cu vasalii lui Nobuo, și se urcă în turnul de recunoaștere. Pașii oamenilor care coborau grăbiți din turn indicau clar că se produsese deja un dezastru. — Ar putea fi Haguro, Gakuden sau Inuyama, dar oricare dintre ele ar fi, se află, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Când fu informat că flăcările se aflau, cu certitudine, în direcția Castelului Inuyama, Ieyasu răcni: — Ne-am nenorocit! Și o luă din loc cu o grabă deloc caracteristică pentru el. Își îndemnă calul la galop, pornind spre fumul de la nord-vest. Vasalii călăreau în stânga și-n dreapta lui, nedorind să rămână în urmă. De la Kiyosu până la Komaki nu era mare distanță, nici de la Komaki la Gakuden. De la Gakuden la Haguro mai era o leghe și, în sfârșit, între Haguro și Inuyama, aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]