3,889 matches
-
tradițională nu a fost chiar unul de prim ordin. Ea a fost abordată și folosită mai mult cu un rol decorativ sau de identificare suplimentară a unei forme figurate, ca de pildă culoarea pielii, a cerului și ierbii, a anumitor veșminte. Indiferent dacă este vorba de tipar înalt, adânc sau plan, în gravură intervenția culorii se bazează pe amestecul optic sau aditiv. Astfel, în cazul gravurii în relief sau în înălțime (xilogravura) avem două modalități de a folosi culoarea. Una se
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
populare (Taguieff, 1996, p. 30), iar pe de altă parte, cu islamizarea tinerilor originari din Maghreb și din Africa neagră. În sfârșit, și acest ultim aspect este o consecință a celor două anterioare, explozia de acte de necivilizație, al căror veșmânt cultural, sub formă de revendicări etnice, trebuie evidențiat. Această recrudescență identitară subliniază trecerea de la o exigență de egalitate formulată cândva În termeni sociali la o exigență de demnitate exprimată astăzi În numele dreptului la diferență. O asemenea transformare traduce ceea ce Constant
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
-și strângă, neghioabă, puterea la treaba de caligraf. Unghia îmi leșina, palidă, la capătul lor... Desfă-mă de blestemul neîncrederii, scapă-mă de rușinea slăjită în tingirile mucede de vermină. Mă voi spăla îndelung de tristețe și pagubă. Voi îmbrăca veșminte curate și mă voi bucura, cu îngăduință, de soarele spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
nici un pictor după dorința lui în Sfântul Munte, a mers în România. După multe căutări a găsit un pictor cu numele de Iordache Nicolau, care locuia la Iași. El a primit cu bucurie condițiile puse de părinți. După ce a pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei a ajuns la fețe, care se pictează întotdeauna la urmă. Însă a constatat cu uimire că nu ieșeau după cum dorea el. Cu cât încerca mai mult, cu atât le făcea mai urâte. Pictorul a acoperit
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
pască în voie pe câmpul cu grâne al mănăstirii. Lăsând calul slobod acesta a păscut și a făcut stricăciuni maicilor. Mânioasă, stareța de atunci, Xenia Sion, i-a confiscat animalul acela deosebit de frumos și, fără să se lase impresionată de veșmintelor domnești, nu l-a înapoiat decât după ce Cuza s-a rugat de iertare și a făcut canonul de penitență dat.
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
spuse de Eminescu într-o epocă, în care gaura dintre Occident și Orient nu era încă acoperită prin voluntariat și compromisuri. Dincolo de gafele istoriei, Basarabia a suferit suficient. Oamenii, chipul lor, limba, sufletul. "Scoasă din funcțiile ei vitale, dezbrăcată de veșmântul grafic latin, limba română, datorită bilingvismului unilateral, a devenit în gura majorității vorbitorilor un ghiveci păsăresc care a atins grotescul în Transnistria, mai intens rusificată, un idiom nici rusesc, nici românesc, ceva de genul acesta: "industria cere feliuri noi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
propaganda comunistă desfășurată. Legiunea Chilia a transmis, printr-o notă telefonică din 4 aprilie 1944, faptul că repatriații germani din Transnistria însoțiți de trupele Wehrmachtului au distrus interiorul bisericii din comuna Berezina, dând foc altarului și distrugând cărțile, arhiva și veșmintele preotului. Legiunea Bacău a anunțat despre violurile efectuate de câțiva soldați germani în comuna Gârleni și despre jefuirea sub amenințarea armelor a evreului M. Rozental de bani și haine. La 10 aprilie 1944, două coloane de refugiați, trecând prin comuna
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Articolul 1 Biserica Ortodoxă Română și celelalte culte religioase au, în exclusivitate, dreptul de producere și valorificare a obiectelor și veșmintelor de cult, precum și de tipărire a cărților de cult, a celor teologice sau cu conținut bisericesc, necesare practicării cultului. Prin obiecte de cult, în sensul prezentei legi, se înțeleg vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciulițele
LEGE nr. 103 din 22 septembrie 1992 (*actualizată*) privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108436_a_109765]
-
cultului, obiectele de colportaj religios și altele asemenea. Se asimilează obiectelor de cult și calendarele religioase, precum și produsele necesare exercitării activității de cult, cum ar fi tămâia și lumânările, cu excepția celor decorative și a celor pentru nunți și botezuri. Prin veșminte de cult, în sensul prezentei legi se înțeleg și stofele și broderiile specifice, necesare realizării veșmintelor respective. De asemenea, se asimilează obiectelor de cult tipăriturile de cult, manualele și cursurile teologice necesare desfășurării activității din instituțiile de învățămînt religios ale
LEGE nr. 103 din 22 septembrie 1992 (*actualizată*) privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108436_a_109765]
-
precum și produsele necesare exercitării activității de cult, cum ar fi tămâia și lumânările, cu excepția celor decorative și a celor pentru nunți și botezuri. Prin veșminte de cult, în sensul prezentei legi se înțeleg și stofele și broderiile specifice, necesare realizării veșmintelor respective. De asemenea, se asimilează obiectelor de cult tipăriturile de cult, manualele și cursurile teologice necesare desfășurării activității din instituțiile de învățămînt religios ale cultului respectiv. Articolul 2 Producerea sau valorificarea bunurilor prevăzute la art. 1 de către alte persoane, fizice
LEGE nr. 103 din 22 septembrie 1992 (*actualizată*) privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108436_a_109765]
-
manifești, casele de margine mai lasă din pretenții, "Benzinăria Ion-Diana drum bun!" cum vînează haitele, acum cu privirea în ochii partenerilor de vînătoare, ajung povești de turism, farmecul peisajului, altele asemenea, zonă agroturistică în ceata săracă, linii vag țigănești, lipsă veșmintele etniei, "Combinatul de Prelucrare a Lemnului" autobuzul din sens opus, curtea bujor înflorit, Cîmpulung la Tisa "Căminul Cultural" bilingv, maghiară, stricăciunile comunismului atenuate de rîu, turla de biserică ținută pe toate dîmburile, dincolo turla furnalul de fabrică părăsită, "Către Complexul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
propriei comori, brîie, bete, hacle, piepteni de lînă, tocălie, drugă, ea îndrugă, tendeici, întinde, suveică, furci de tors, erau și de doi metri, fuior de in, țesături de ștergare, merindar, tindeu de cap, șerpar, brîu, pieptare, codul de identificare natural veșmintele, catrințe cu trup vînăt, era nevoie de om în cultură, diorama Cervantes în lupta cu morile de vînt, inițial personajul la împăiat, apoi exponatul, perechea de tineri a vorbit nemțește, românește, ungurește cînd muzeografa ne lasă și pe noi singuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
încetul cu încetul de pe piețele occidentale, înlocuite de produsele locale precum untul, ceara și pergamentul. Continuă, în schimb, să fie aduse arome pentru îmbunătățirea felurilor de mîncare, parfumurile, stofele prețioase folosite atît ca podoabe pentru nobilii carolingieni, cît și pentru veșmintele liturgice. Datorită pirateriei musulmane, marile căi maritime comerciale s-au deplasat către est, favorizînd porturile Adriaticei și, mai ales, Veneția, unde sosesc mirodenii din Alexandria, mătăsuri din Constantinopol, lemn 9 sclavi de pe continent, sare și pește din Adriatica. În nordul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Giovenale da Cuneo și Venanzio da Monte Ottone, după cum vă este bine cunoscut și Eminențelor Voastre de la Propagandă; pe vremea lui Urban VIII (1623-1644), în semn de gratitudine pentru asta ați trimis o icoană, o față de altar (palium) și un veșmânt liturgic (ornat n.n.) cu promisiunea altor lucruri pentru biserica primită; iar pentru fondarea unei alte biserici la Buccoreste, oraș vechi și sediu al domnitorilor Valahiei, unde nu mai fusese până atunci o altă biserică latină decât din lemn simplu, prin
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
societăților din răsăritul Europei. Începutul acestei masive cotituri occidentaliste a Răsăritului poate fi găsit în amplul program lansat de Petru cel Mare în Rusia încă din debutul secolului al XVIII-lea. Țările române s-au dezbrăcat (literal și figurativ) de veșmintele levantine începând cu anii 1830, momentul crucial fiind adoptarea Regulamentelor Organice pentru principatele danubiene. Aceasta este piatra de hotar care simbolizează "prima intrare în Europa" a societății românești (Boia, 1997, p. 11). Schimbarea pendulului dinspre orient spre occident a fost
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a IV-a secundară din care vom reproduce un paragraf relevant: Desigur istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi și evenimente mai formidabile decât le putem găsi în viforosul nostru trecut. Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebuie să ne rușinăm de cămeșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului (Patrașcanu, 1937, p. iii). Cu tot acest complex de inferioritate, un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
le putem găsi în vifosorul nostru trecut" (p. III). Totuși, pe urmele lui Kogălniceanu din Cuvântul pentru deschiderea..., Patrașcanu optează pentru subiectivismul național: "Pentru noi, Românii, istoria patriei este mai însemnată decât a oricărui alt popor. [...] Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebue să ne rușinăm de cameșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului" (Patrașcanu, 1937, p. III). Pe planul concret al interpretării istorice, istoriografia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
monteze pe loc lanțuri antiderapante pe cele patru roți ale autobuzului. Panorama ce se oferă privirilor curioase la vârf de serpentină și la fiecare cotitură a drumului ce coboară este unică în orice anotimp. Când însă natura se acoperă cu veșminte înzăpezite precum făcuse în cinstea noastră, spectacolul ce ți se oferă te lasă literalmente fără suflare. Am sosit cu bine la Santiago împreună cu un grup de tineri chilieni care se întorceau acasă de undeva din lumea largă bine dispuși și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sfânta și dumnezeiasca mănăstire Galata” - după cum spune Grigorie Ioan Calimah voievod la 19 oct. 1762 (7271) - „S-au întâmplat înăuntrul bisericii ardere de foc, de au ars atât catapeteasma de sus și până gios, cât și toate sfintele vase, și veșmintele ce au avut s-au topit de arderea acelui foc.” - Nu știu ce a mai zis vodă despre această nenorocire, dar a dăruit mănăstirii Galata - pentru a-și achita datoria făcută cu ocazia refacerii bisericii - venitul domnesc numit mazarie din vama Galaților
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu ocazia refacerii bisericii - venitul domnesc numit mazarie din vama Galaților. - In mărinimia lui, domnul spune: „Si pentru ca să nu fie sfânta mănăstire golită de podoabă și cuviința catapetezmei ce i se cuvine, cum și de celelalte bisericești, sfintele vase și veșminte, s-au făcut toate,și pre deplin iarăși după cum au fost, înfrumusețându-se sfânta mănăstire cu toate cele ce i s-au căzut înăuntru.” Eu mai cred, mărite Spirit, că de la „arderea de foc” și până „s-au făcut toate
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acopereit mănăstirea Balica cu oale și au tencuit-o pre dinafară și au făcutu-i și tindă, și au zugrăvit-o peste tot pri dinlontru, și zid împrejur, și clopotniță, și curți de piatră. Si au îndzăstrat-o, cu toate, cu veșminte, cu odoară și cu bucate, și cu robi și moșii și vii, ca pe o mănăstire deplin. Așijdere au mai făcut curți scumpe și hălășteu cu iaz la Frumoasa, să fie de primblare domnilor.” Despre cele făcute la Frumoasa de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Ana, soția răposatului boieri Ioan Golii ce au fost logofăt mare, cu fiul ei Mihail, și de a lor bunavoie...au dat și au închinat a lor sfântă biserică ce este de dânșii zidită în orașul Iașii...cu argintării; cu veșminte și cu toate cărțile bisericești și cu toate casăle, satile și viile ei; ...au închinat-o sfintei mănăstiri numită Vatoped de la Sfântul Munte Athos...S-au scris în anul 7114 (1606) ghenar 20 zile.” La 30 martie 1606 (7114), Ieremia
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ce se numește Danco, din târgu din Iași...fiindu mai înainte biserică mirenească, iar acmu am socotit domniia mea și o am făcut mănăstire mare...și o am îngrădit și o am înzăstrat cu ocini și cu odoară și cu veșminte...și am dat aceștii svinte mănăstiri...un hăleșteu ce iaste în hotarul târgului Iașilor, pre Căcaina, din sus de târgu de Iași.” - Se vede treaba, mărite Spirit, că vodă Constantin Duca își pusese în gând să înzestreze gospodărește noua mănăstire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
moșie din Pungești de la Racova, ținutul Tutovei”...(p. 193) La 5 mai 1587 un călugăr, Ioanidie, închină „Mitropoliei de Roman” o ocină și o moșie de sat din Pungești, pe Racova, pentru 320 de zloți, bani cu care se cumpără veșminte preoților mitropoliei. Și vânzările erau doar la începutul începuturilor, nu numai la Pungești, ci și la Lucești, Coșești, Toporăști, Stângaci... - Am trecut peste unele evenimente foarte importante, pe care nu le-am putut marca începuturile lor pe meleagurile Văii Racovei
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu pravilele ce vedem că se așază în Bucovina, ni se dă voie să ieșim din țara împăratului, cu voința și prin știrea cinstitei administrații"101. Ca urmare, cereau permisiunea de a emigra împreună cu toți călugării, cu obiectele prețioase și veșmintele bisericești, împreună cu tot avutul lor mobil, fixând ca dată a emigrării ziua de 10 mai calendar vechi 102. Această opoziție a călugărilor față de măsurile de deposedare a mănăstirilor de bunurile lor și de reducere a numărului de mănăstiri era sprijinită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]