3,591 matches
-
purtau nisip și pietriș sus, și-a ridicat ochii spre macara, a urmărit turnarea betonului în cofraje și felul în care muncitorii aduși din Italia își cufundau vibratoarele în masa vâscoasă, încât până și propriii lor mușchi pectorali începeau să vibreze. Tata îmi strângea mâna atât de tare, încât a început să mă doară, mi-o strângea dintr-o pornire interioară, m-a târât pe urmă iar de pe șantier jos, în stradă, a pornit glonț la turnătorie cu mașina, renunțând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
voind să-l condamne pe fratele meu la aceeași inerție care se lăfăia duminica după-amiază, cu bucile ei largi, în jurul mesei familiale. Dar corzile țineau „contra“, scaunele relaxării cuviincioase se făceau arșice și o poftă nebună de violență și viciu vibra în josul trupului, împingea în sus erupții de simțuri. Această „larmă organizată, care îl spurca până și pe Beethoven“ plăsmui un ghetou de obscenitate, de anarhie, care în alte locuri exista aievea, aici însă nu domnea decât până ce ața trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îmbrac de fapt ca fata din The Dukes of Hazzard - fără sânii imenși însă. A trebuit să împrumut haine de la prietenele mele ca să arăt cum se presupune că arată o femeie normală. M-am ridicat brusc când am simțit telefonul vibrând lângă picior. Ed s-a ridicat și el alarmat. S-a întâmplat ceva? întrebă el. — Nu, nimic. E doar telefonul. Nu sunt obișnuită cu el. Cu colțul ochiului le-am văzut pe Maria și Lisa gesticulând animate spre mine. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un meniu din care făcusem un pătrat, și acum îl trăgeam de coadă ca să dea din cap. Am și lătrat foarte tare ca să obțin efectul complet. Ed părea să se amuze. Clienții de la mesele învecinate mă priveau cu ură. Îmi vibră telefonul. De data aceasta am fost puțin mai îndemânatică în citirea mesajului, fără să atrag atenția asupra mea. Am scăpat telefonul și m-am simțit inexplicabil de amețită când m-am așezat la loc. TERMINĂ CU ORIGAMI ACUM. TERMINĂ CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
până și eu îmi dădeam seama ce oribil suna. Pentru o clipă, o voce dinăuntru mi-a spus să nu mă încred în ce simțeam. Dar eram pe cale de a surzi poate pentru că infecția îmi ajunsese la urechi, care-mi vibrau și zumzăiau înfiorător. — Iar arzi, Jen. Îmi doream să-mi pun pe față un plasture din aceia cu gel rece, dar simțeam că era un pic cam mult pentru prima noastră noapte împreună. Ar fi fost ca și cum l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trei orizontal cu cocoloașele stufoase, înălțate spre cărarea din mijlocul frunții teșite. În dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se auzeau din vale, tot mai aproape, țăcănitul mitralierelor, comenzi răgușite și scurte, înjurături și vaiete. Iar peste toate, o goarnă, vibrând limpede și puternic, cu ecourile repetate până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cauza acestei ocoliri voite: „...Cu ața încolăcită și subțire a peniței, nu se poate țese nici una din nopțile Vienei de altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată de o clipă de calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea, în sfârșit, odihna eternă. Câteodată îmi vibrează în timpane un zumzet cu tonul fără contenire. Nimeni nu-l aude. Turma e grăbită, oile trec și eu, ca măgarul în mijlocul lor deși înghesuit încă, mă găsesc, totuși, singur. ...Cine mă vrea? „Nu pot să rămân multă vreme izolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a ținut pipa într-o parte și timp de o secundă a încremenit în atitudinea asta. Apoi, cu o lovitură rapidă, și-a înfipt cuțitul prin cracul pantalonului în coapsa dreaptă, în care cuțitul a rămas înfipt și a mai vibrat un timp. După care a început să râdă urât. Îngrozită, bătrâna doamnă cu pălărie a fugit din compartiment. Imediat, locul ei a fost cucerit de altcineva care stătuse, cu atâta altă lume, pe culoar. Fostul caporal a extras cuțitul, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vârât în raniță și a început să-și curețe pipa. Încet-încet, ne apropiam de Hanovra. De rămas, rămân instantaneele spontane ale întâmplării pe care le arhivează memoria. Cel care atunci mesteca tăcut feliile de cârnat mai vede și azi cum vibrează cuțitul înfipt în piciorul de lemn, totuși nu e sigur că istoria asta s-a petrecut în timpul călătoriei cu trenul de la Göttingen la Hanovra sau dacă ea s-a desfășurat în timpul unei călătorii în direcția opusă, spre Kassel și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și se duse la o oglindă montată În perete, Își studie fața. — Cum ți se pare că arăți? Îl Întrebă Nor/nan. — Nu știu. Diferit. — În ce sens? — Nu știu!... Izbi cu pumnii În peretele căptușit de lângă oglindă. Imaginea reflectată vibra. Se Întoarse și se așeză din nou pe pat. Oftând, spuse: — Pur și simplu diferit. — Harry... — Ce e? — Îți amintești ce s-a Întâmplat? — Desigur. — Cum a fost? — Am pătruns Înăuntru. Norman așteptă, dar Harry nu mai spuse nimic. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
suspiciune: ești bărbat și deci constitui o problemă. — Harry este Încă În stare de inconștiență, nu-i așa? Așa că de ce să crezi că suntem atacați? Nu știu. Cred că am visat. Beth ridică din umeri. — Poate că ai simțit podeaua vibrând din cauza pașilor mei. Oricum, mă bucur că te-ai hotărât să dormi. Aceeași privire cercetătoare, ca și cum ceva era În neregulă cu el. — N-ai dormit destul, Norman. — Nici unul dintre noi n-a dormit destul. — Dar mai ales tu. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar nu mă înțelege nimeni. Parcă vorbesc într-o limbă străină. Așa că merg, merg într-un pas grăbit nebăgînd de seamă nimic. Pașii se înșiră ca o prevestire funebră și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de singurătate îmi răsfiră cuvintele atârnate dintr-o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot să mă sprijin înaintea ultimei nopți. Cu înfrigurare îmi îngenunchiam sentimentele ca pe niște faceri invizibile în care încercam să discern
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ăsta. Probabil că n-are absolut nici o grijă, m-am gândit în timp ce imaginația începuse să mi-o ia razna. Probabil c-a plecat cu femeia lui simandicoasă într-o stațiune exotică. Bea Pina Colada din pantoful lui Denise. Viața îi vibrează pe ritmul sticlelor de șampanie pocnindu-și dopurile, pe ritmul artificiilor care explodează. E înconjurat de muzică și oameni veseli. Poartă tichii de petrecere, e împodobit cu macaroane din alea din hârtie colorată, dansează conga și chiuie. Eram convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
amândoi ca niște statui. Mâinile lui Adam erau, în continuare, pe umerii mei. Ne uitam unul la celălalt. Eram atât de conștientă de prezența lui, de puterea și de vulnerabilitatea lui. Între noi se instalase o formă de tensiune care vibra ușor în nemișcare. Apoi Adam s-a îndepărtat de mine. Extenuat și complet epuizat, a rămas cu brațele atârnându-i vlăguite pe lângă corp. —Adam, m-am aventurat eu să redeschid discuția. El nici măcar n-a ridicat ochii spre mine. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca argument al mizeriei așa cum e ea, Însă Îngroșată cu materie plastică, motiv pentru care nu se arată cum trebuie În opera lui Pintilie, poate fiindcă pare atît de ușor de surprins și nu e, și mai este ceva, nu vibrează nimic În film, cum de altfel nici În carte, de vină e fidelitatea față de capodoperă, toți Înțelegem că respirăm Într-un univers de baracă, cu pocnitori de carbid, dar pînă și aici se mai plînge de-adevăratelea, se mai Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un loc nu erau decât exagerările exterioare, exaltante și exuberante care nu izbucneau decât cu puține prilejuri și mai mult de față cu Andrei Vlădescu. Atenția ei se îndrepta întotdeauna mai curând spre lucrurile concrete și palpabile. Se simțea cum vibrează. Probabil din timiditate sau dintr-o slăbiciune nemărturisită, părea aproape supusă, chiar și atunci când în mod vizibil n-ar fi fost de acord cu o opinie, încât se putea crede că nu are opinii proprii. Andrei Vlădescu descoperise, în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se stingă și a plecat calm, fără o vorbă, pe urmele ultimului armăsar căruia îi pusese potcoave și pe care nu se știe cine îl adusese, în orice caz nu o femeie, un armăsar negru, cu părul strălucind, mușchii vibrând, dinții de fier, privirea înroșită, și atunci s-a îndepărtat pentru prima oară faurul de atelierul lui, de unde nimeni nu-l văzuse mergând mai departe de o sută de pași, cât să treacă drumul, la brutar, pentru pâine, sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fie pereții camerelor, fluturând spre pământ câteva clipe și brusc transformându-se, pe rând, în izbucniri violente de cercuri și linii, răspândite pretutindeni ca focuri de artificii. Liniile lor colorate nevrând să piară, ci întrețesându-se în cercuri, spirale, elipse vibrând luminos în jurul lui, apoi vuind și strângându-se în jurul lui, rămas nemișcat în spațiul răpit în cuburi de umbre. Nu știa ce înseamnă, dar nu avea curajul să întindă mâna și simțea că ascund o primejdie, pe măsură ce elipsele și spiralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se în jurul lui, rămas nemișcat în spațiul răpit în cuburi de umbre. Nu știa ce înseamnă, dar nu avea curajul să întindă mâna și simțea că ascund o primejdie, pe măsură ce elipsele și spiralele se strângeau în jurul lui, colorate, sclipind, strălucind, vibrând, vuind, ca un curent electric, aproape ca niște ființe sau oricum ceva ce va fi avut viață pentru că elipsa, spirala, cercul, linia nu erau decât învârtejirea nemaipomenit de rapidă a unui punct luminos, viu, care palpita, zbârnâia când pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-o vadă. Uneori ploua, alteori cerul era devreme strălucitor. Dar înainta de parcă n-ar fi avut acoperiș și era sortit cu primele gene de lumină să colinde orașul, cu ochii mereu mai adânciți în orbite, înfierbântat și cu sângele vibrându-i de emoție. Neodihnit în toate sensurile. O vedea de la distanță și inima îi pocnea în piept, pocnetul răsuna în tâmple și se simțea fierbinte și rece și disperat și fericit. O mai vedea o dată și alunecarea picioarelor ei extraordinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
repede la o pagină din mijloc. Când am găsit ce căutam, am zâmbit în sinea mea și am început să citesc: la început fără prea mult interes, dar apoi, după câteva rânduri, m-am încruntat și în memoria mea a vibrat parcă ceva.M-am dus în dormitorul de rezervă, cel pe care-l foloseam ca birou (cel în care nu intram niciodată) și m-am întors cu o cutie mare plină cu tăieturi din ziare. Mă uitam prin ele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
privind grav de jur-împrejurul mesei, este scris sub forma unei scurte declarații pe care a alcătuit-o acum câteva zile. Dacă n-are nimeni nimic împotrivă, o voi citi acum integral. Înainte de a începe, primul tunet răbufni afară, făcând fereastra să vibreze și sfeșnicele de pe policioara căminului să zăngăne puternic. Acesta a fost urmat aproape imediat de un fulger, care a făcut fețele pline de așteptări ale membrilor familiei să pară brusc, preț de o scurtă, halucinantă secundă, palide și spectrale. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu mîncam deloc, pentru că a mînca, a mă umple cu materie neasimilată, Însemna să devin Încă o dată grotesc de vizibil. Nu m-am gîndit niciodată la asta, zise Kemp. În tot acest timp, pompa revenise la viață și Începuse să vibreze, să scîncească și să țăcăne, iar mirosul de benzină, abia simțit Înainte, deveni amețitor. Kay puse cartea jos și se uită la Mickey. Stătea destul de nonșalant, cu o mînă pe capota mașinii și cealaltă Încordată pe dispozitivul furtunului de benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]