6,587 matches
-
de ce să dispară și apoi de ce să nu cânte și ea? De ce să se resemneze în fața morții, când ar putea să lupte, ca să trăiască? De ce să nu învăluie sunetele perfecte ale unei viori de plastic cu armoniile celeste ale unei viori autentice? Brusc, vioara de lemn se simți invadată de o putere demiurgică: puterea înțelepciunii. Își simțea corzile arzând cu patimă. Arcușul ei fremăta de emoție. Ca într-o supremă armonie, începu să cânte din nou. Sunetul ei perfect, se împletea
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
și apoi de ce să nu cânte și ea? De ce să se resemneze în fața morții, când ar putea să lupte, ca să trăiască? De ce să nu învăluie sunetele perfecte ale unei viori de plastic cu armoniile celeste ale unei viori autentice? Brusc, vioara de lemn se simți invadată de o putere demiurgică: puterea înțelepciunii. Își simțea corzile arzând cu patimă. Arcușul ei fremăta de emoție. Ca într-o supremă armonie, începu să cânte din nou. Sunetul ei perfect, se împletea acum cu cel
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
lemn se simți invadată de o putere demiurgică: puterea înțelepciunii. Își simțea corzile arzând cu patimă. Arcușul ei fremăta de emoție. Ca într-o supremă armonie, începu să cânte din nou. Sunetul ei perfect, se împletea acum cu cel al viorii de plastic, păstrându-și trilurile, născute din inima copacului cântător. Muzica sa era mai puternică, reușind să îmbrace sunetul viorii de plastic în armoniile ei naturale, sporind intensitatea simțurilor redeșteptate la viață. Credea din nou - cu putere - că oriunde: pe
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
emoție. Ca într-o supremă armonie, începu să cânte din nou. Sunetul ei perfect, se împletea acum cu cel al viorii de plastic, păstrându-și trilurile, născute din inima copacului cântător. Muzica sa era mai puternică, reușind să îmbrace sunetul viorii de plastic în armoniile ei naturale, sporind intensitatea simțurilor redeșteptate la viață. Credea din nou - cu putere - că oriunde: pe scena lumii, în liniștea Raiului sau în forfota vieții, oricine își are un loc al său. Că oricine poate deveni
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
portretul și poeziile poetului Grigore Vieru, la care s-au referit numeroși invitați, urmate de un spectacol de excepție. Printre artiștii care s-au evidențiat în sectacolul care a însoțit evenimentul au fost: Fuego, fetița Maria Crăciun, Savin Laviniu Penea (vioară), Mihai Simionov (pian), Ansamblul de datini și obiceiuri „Tisa”, Nicolae Caragea, Ansamblul folcloric profesionist „Doina Oltului”, Costinel Alcsandrescu și Maria Ghinea, Marius Ciprian Pop, Teodora Drăgoi, si Niculina Merceanu. Spectacolul - care a durat patru ore - s-a bucurat de unanimă
SPECTACOL IN MEMORIAM „GRIGORE VIERU” de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344376_a_345705]
-
Curcubeul crește-n zare în culori multicolore, Cerul tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role. Seara-și scutură cortina, stele privesc în lac, Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă struna Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna. Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri A rămas în urma ziua... vorbim astăzi despre ieri. Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare Chiar în brațele icoanei, lângă
LACRIMĂ DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344385_a_345714]
-
purta în ea ideea! Și-au coborât cu toții pe pământ, Albastrul cerului vărsând în tine, Cănd valuri de lumină în cuvânt Au mângâiat un șold sculptat în rime! Și-atunci ai ridicat spre cer a slavă Aripi măiestre unduind albastru. Viori cântau în inima bolnavă Ce stă captivă-n trupul de sihastru... Și te-au blagoslovit cu neuitarea Căci tu sculptezi cuvântul cu ideea De rimelor le-a tremurat suflarea Când răsari din versul tău femeia! de Gabriela Mimi Boroianu 23
SCULPTORUL DE CUVINTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344409_a_345738]
-
cu semnul Reginei de Inimă pe poartă sa. Jumătăți de ființe se pierd în propriile umbre, care se dizolvă la rândul lor, lăsând doar niște cizme, lebede pline de tentație și promiscuitate, care ating granița a ceea ce este „corect poetic”, viori și trompete antropomorfice care sunt complet autonome. Ne putem gândi că aceste lumi nu sunt reale, nu exista și nu au nimic de a face cu lumea noastră, a cotidianului. Totuși, ceea ce Baruch Elron ne arată este că, de fapt
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
emigrant Intră primăvara-n noi Și imagini de acasă Se topesc și curg șiroi Hrănind frunza de angoasă. În ciuda mea, planeta moare. Captive păsări plâng de nenoroc, O stea despică sfânta zare, Iar noi suntem tranșați în iarmaroc. Se-aprind viorile în sânge, Iar șerpii se răscoc dormind la soare Și numai crivățul deplânge, Ruina pângăritelor altare. Ne stingem într-o altă noapte Ce vine ca o moarte mondială. Poporul meu lipsit de fapte Orbecă în minciună și greșeală. Lăsarăm toate
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
design media precum și proiecții de scurt-metraje în format DVD (2010), expoziția de fotografie a artistei Anca Suhan (mai 2011) și expoziția de sculptură și tapiserie, care a reunit lucrările lui Charalambous Christodoulou și Valentinei Cican (iunie 2011), precum și recitalul de vioară susținut de Cătălina Teican și Menelaos Menelaou (iunie 2009) și de Sorin Horlea (iunie 2010). Alianța Românilor din Cipru împreună cu firme de impresariat artistic organizează spectacole susținute de artiști români care concertează în fața membrilor comunității românești de aici. De asemenea
CÂTEVA SPICUIRI DESPRE COMUNITATEA ROMÂNEASCĂ DIN CIPRU de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343744_a_345073]
-
numește, simplu, viață de pământean! În accepțiunea Vavilei Popovici poezia este sublimul atins de trăirea individului prin cuvânt, un modus vivendi asemuit cu vârfurile perfecțiunii în arte: “Poezia e aura unei piese a lui Shakespeare. / E melodia cântată / pe strunele viorii Stradivarius. / E culoarea și lumina / dintr-un tablou a lui Rembrandt./ E marmoră de Carara / dăltuită de Michelangelo./ E o piruetă a Anei Pavlova.” (Poesis) Câtă dreptate aveți, distinsă doamnă Vavila! Subscriu, fără absolut nicio umbră de ezitare. Poemele adunate
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
numai, dialogul său curge într-o efervescență unică a trăirilor cu Dumnezeu însuși. Fiorul ce le străbate pornește din sufletul nobil al autoarei, purtător al atâtor sublime virtuți, începând cu cea dintâi iubire, care “[...] e niciodată moartă./ E cea dintâi vioară dintr-un concert de îngeri”. (Iubirea cea dintâi) Iubirii îi sunt închinate adevărate imnuri și ea se perpetuă de-a lungul întregului volum în nenumărate ipostaze: iubirea enigmatică, aflată sub semnul întrebării (Aș vrea să știu..), iubirea scăldată în lumină
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
dorul de dor să vină ușor, în piept de bărbați în ochi de femeie cu trup azalee.. De la ei nu plece, din inimi nu sece niciunde, nicicând aici pe pământ ! Trei flori, trei smicele, voi, dragele mele, cu trup de viori, cu ochii de zori prin lume porniți, doru-mi găsiți și mi-l alinați și mi-l alintați cu strune de-argint mereu să îl simt din suflet cu-alint Leonid IACOB Referință Bibliografică: descântec / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DESCÂNTEC de LEONID IACOB în ediţia nr. 620 din 11 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343804_a_345133]
-
SIDEFAT Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 631 din 22 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului amintiri, hoarde barbare, ce dați năvală peste mine, lăsați-mă-n metaforice-adâncuri, peste iluzii ucise de frunzele toamnei, lăsați-mă pe șold de viori, printre lebede line și flori crinoline să-i schimb iubitei culoarea părului și-a ochilor, să-i modelez umerii și genunchii chemând pe Da Vinci cu penelul. (unde este, iubito, inelul?) n-a fost euridice sau nălucă când i-am
AZUR SIDEFAT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343836_a_345165]
-
crescut lăstunii. Când te simt aproape, nu mă ating răzvrătiri, ispita orizontului, rătăciri, drumul nu e poleit de alunecoase năluciri. Când te simt aproape, îmi râd toate secundele, cu fericirea țâșnitoare în priviri. Ține-mă cu devotamentul porumbeilor, cântecului de viori, sunt prinsă în nevăzul, neauzul altor mâini, altor ochi, altor chemări. Am împins toate celelalte foșnete până la marginea rămânerii în străină zare. Ține-mă de mână până la final, să trecem tot într-o îmbrățișare peste pragul curburilor, fixați în eternitatea
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
nici cum se mai iubește. N-ai mai venit pe buze cu zâmbetu-ți în zori Dar nu mai mergi niciunde, doar mai trimiți fiori Amari și reci ca gheața, ca noaptea cea polară, Fiori cântați de-arcușuri pe suflet de vioară. Căci suflet de vioară ai fost în scurta viață Iar noaptea cea polară e fără dimineață. Referință Bibliografică: Să știi că viața se tot duce / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1936, Anul VI, 19 aprilie 2016. Drepturi
SĂ ȘTII CĂ VIAȚA SE TOT DUCE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342757_a_344086]
-
iubește. N-ai mai venit pe buze cu zâmbetu-ți în zori Dar nu mai mergi niciunde, doar mai trimiți fiori Amari și reci ca gheața, ca noaptea cea polară, Fiori cântați de-arcușuri pe suflet de vioară. Căci suflet de vioară ai fost în scurta viață Iar noaptea cea polară e fără dimineață. Referință Bibliografică: Să știi că viața se tot duce / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1936, Anul VI, 19 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
SĂ ȘTII CĂ VIAȚA SE TOT DUCE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342757_a_344086]
-
AR FI EXISTAT, ÎNTR-O ZI TOT S-AR FI IVIT, SĂ CÂNTE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Laurențiu Cazan este un voievod al instrumentelor - interpretează din copilărie la vioară și pian, iar mai târziu, cu viruozitate, la chitară (acustică, electrică, bas), muzicuță și instrumente de percuție. Vocea îi e izvor susurând lin, clopoțel de porțelan cu vibratouri de clinchete în sunet. Asupra instrumentelor și vocii acesteia e o boltă
LAURENTIU CAZAN. DACĂ N-AR FI EXISTAT, ÎNTR-O ZI TOT S-AR FI IVIT, SĂ CÂNTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342849_a_344178]
-
Răbufnesc în gânduri focuri chinuite. Tâmplele-ți aspiră în palmele lunii, În străfund cuvinte se privesc în ochi, Văzduhul albastrul e-n strânsorea mâinii, Ploi mai cad pe suflet și dor lacrimi vechi. Curgi încet în mine pe-arcuș de vioară, Flori în ramuri ning, cireșii iar zboară ! Referință Bibliografică: SONET LIII / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Auraș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SONET LIII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342894_a_344223]
-
soarta, Chimia vitală se purifică-n sânge Și drumuri tăcute își lunecă șoapta. Cutremur e-n suflet când vibrații se sparg, Tristețile-și scriu povestea de seară, Romanțele-și cântă, în al nopții șirag, În vers nostalgia ce plânge-n vioară. O stea a răsărit din geana de foc, Se bucură pământu-n vulcanicul joc ! Referință Bibliografică: SONET VII / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Auraș : Toate Drepturile
SONET VII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342897_a_344226]
-
fluierele frunzelor, lupoaică albă, luna sângeră pe cușma neagră a nopții. Tu așează-ți visul în brațele femeii din inima mea, veșmânt i-am pus din culorile iubirii tale. Descalță-te și pășește încet, să nu-mi tulburi pacea albastrelor viori. Ascultă, armonica vibrare, rotește-n cercuri lumina, să nască muzica cerului. Ascultă, iubite! iubirea își picură surâsul pe harpele dorului. Știu că poți să asculți despletirea timpului nostru în nemurire Referință Bibliografică: Într-un veșnic prezent de noi uitați • / Agafia
ÎNTR-UN VEŞNIC PREZENT DE NOI UITAŢI • de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342924_a_344253]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TANGOUL Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Tangoul În suburbii, într-o tavernă cânta duios un aromăn Dintr-o vioară ponosită la fel ca el,sărman bătrăn. În buzunarul de la vestă ținea sacâzul învechit Cu care mângâia arcușul ,cănd suna fals și scărțăit. În sala scundă-ntunecată un singur felinar ardea Pe-o masă joasă si mizeră lăngă un bol
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342939_a_344268]
-
apatice atinse de umbra sumbră a tristeții Găseau în locul ăsta jalnic o alinare tinereții . De nicăieri și de oriunde în haine simple și curate, A apărut un chip angelic cu părul revărsat pe spate Dansând tango,frumoasa fată căntănd o dată cu vioara Aduce-n ochii tuturor iubire și luminează parcă sala. Un pictor ce venea ades, numai s-o vadă pe copilă Îndrăgostit de vremi trecute din perioada juvenilă , Într-un colț dosnic al tavernei picta preocupat,discret Sperând să cucerească piața
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342939_a_344268]
-
de vremi trecute din perioada juvenilă , Într-un colț dosnic al tavernei picta preocupat,discret Sperând să cucerească piața cu viitorul său portret . Bărbatul ce dansa cu fata mereu,în fiecare seară Și murmurând odat’cu dânsa,acorduri line de vioară O strângea-n brațe și pe spate o apleca, într-un delir Din buzunarul de la haină îi dăruia un trandafir . Trecut-au ani de-atunci,nu iartă timpul este nemilos Tangoul vechi la modă azi,la fel de tandru și frumos Dansat
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342939_a_344268]
-
coroana lor Iar frunzele din ramuri să doinească Poemul de iubire pentru Creator. O harpă ce coboară lin din aștri Mă-nvăluie cu armonii din cer Sufletul oglinda ochilor albaștri, Îngână versuri pline de mister. O mână veșnică pe-a inimii viori Cântă pe strune cu degete de har Coboară-n lume ai dragostei fiori, Iar buzele țes versul ca un dar. Arde-n mine veșnic focul îndurării, Sfințindu-mi buzele cu al lui sacru jar. Cu mâna mea în mâinile Iubirii
CHIPUL IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342984_a_344313]