4,713 matches
-
schița aceea Pîrlitu în buzunar și i-am dat-o lui Geo Dumitrescu. Nu mă simțeam totuși obosit. Orașul era frumos seara când ieșeam de la statistică și o luam în jos spre Sărindar, deși luminile nu se mai aprindeau feeric, vitrinele nu mai aveau chenare multicolore și reclamele înalte care anul trecut scânteiau într-o aprindere și stingere neîncetată, de albastru și roșu, și care mă făceau să simt că trăiesc, cum spune Hemingway, într-o sărbătoare continuă, dispăruseră și ele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
așteptat câteva minute. Pe.urmă, ce surpriză! Fără să se fi uitat la mine, sau cel puțin eu nu observasem, în acele minute mă zărise și mă recunoscuse, deși nu-i aruncasem nici o privire, stătusem chiar cu spatele uitîndu-mă în vitrină, nu mă holbasem adică la ea... Apoi o împrejurare favorabilă, era singură, colegul cu care lucra lipsea. Și apoi surpriza totală: mi-a zâmbit. "Bravo, zice, n-ai uitat ce ți-am spus, să vii, după un an, la control
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
plece de acasă în fiecare dimineață. Ieșea cu gândul să facă schița vreunui copac, a unei case strâmbe, a unui chip întâlnit în cale. Când începea să se înnopteze, nu făcuse nimic. Cea mai mică ispită, jurnalele, o întâlnire întâmplătoare, vitrinele, căldura cafenelelor, îl prindea, dimpotrivă, cu totul. În fiecare seară se culca cu conștiința încărcată, străduindu-se zadarnic să-și găsească tot felul de scuze. După această perioadă de gol aparent era sigur că o să se apuce iar să picteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care frânează și iar pornește, se trezește pe trotuar, în fața magazinului de încălțăminte, unde și coboară, de obicei. Traversează, ajunge în dreptul croitoriei, la atelierul de lăcătușerie, la magazinul de mobilă. Își vede, pentru o clipă, obrazul mare și osos în vitrina frizeriei. Ar fi trebuit să se pudreze nițel, prea e palidă. Nu mai apucase, abia de își trecuse pieptenul prin păr o dată, și încă o dată, în sens invers. Când se scoală, părul e totdeauna încâlcit. Privește încă o fracțiune ima
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aventuri și adultere, deși ar fi zi bună, miercuri, ziua orelor suplimentare, la birou și oriunde. Uf, reușise în cele din urmă ! Trecuse prin dreptul fiecăruia, îl văzuseră, desigur ! Se grăbea, intrase în bufetul de lângă cinema. Îi văzu apoi, prin vitrină, păstrau distanța care-i separa. După-amiază dospită, sala fierbea, pustie. Rămăsese la post, minut cu minut, grad peste grad, treizeci și cinci de grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar zice că primește cu ironie orice evaluări ale viitorului. Domnul cu păr ondulat și scurte șuvițe argintii își trece mapa sub brațul stâng. Scoate mănușile. Îmbracă stânga, dreapta. Celălalt vâră ambele mâini în buzunarele scurtei îmblănite. Trec prin dreptul vitrinei unei librării. Dacă ar fi să ne luăm după toate vorbele... Mi-au parvenit și ipoteze mai extravagante. — Nu știam. Nici nu ar interesa, răspunde, într-un târziu, glasul de sub fularul galben. Nu se privesc ; înaintează fără grabă ; vitrinele îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dreptul vitrinei unei librării. Dacă ar fi să ne luăm după toate vorbele... Mi-au parvenit și ipoteze mai extravagante. — Nu știam. Nici nu ar interesa, răspunde, într-un târziu, glasul de sub fularul galben. Nu se privesc ; înaintează fără grabă ; vitrinele îi oglindesc alături. Sar peste o băltoacă. Domnul cu mustăcioară se oprește să ia un ziar. Strada coboară, în fața unui rond de tramvaie și autobuze. Îi disting deja : pași calmi, egali. Sunt un pieton, ca și ei, îi pot privi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi disprețuisem pe cei care mă doreau cu ardoare, iar acum probabil voi ajunge să iubesc un om care mă va detesta curậnd... Mă obișnuisem să fiu o femeie adevarată și să privesc în sufetul fiecărui bărbat ca într-o vitrină. Yon mi se refuza cu încăpătậnare privirii, deși toată ființa mea se străduia din răsputeri să ascundă pasiunea pe care o nutrea pentru el. Exista însă, dincolo de ceea ce nu puteam noi percepe, o nu știu ce forță inexplicabilă mediatoare acestei legături. Numai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ca la imediata întoarcere de la cimitir să ne cheme grăbit la consiliul de familie, să se considere iarăși capul familiei și să înceapă licitația, deși lacrimile mele nu se uscaseră încă pe obraji. Stăteam aliniați pe “studioul” de nuc, cu vitrine curbate, pe care mama mea plătise un amar de bani și chinuise cu acul ca să-l plătească în zeci de rate și așteptau grăbiți să plec, să-l poată vinde cu doi lei. Dac-aș fi putut să urlu, aș
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
zor. Tremurând din tot corpul, a ajuns iar pe trotuar, mai mult moartă decât vie de spaimă. A început să devină mai precaută și a învățat foarte repede să se descurce. După nici jumătate de ceas, a ajuns în dreptul unei vitrine pline de rochii. A intrat în magazinul cu pricina, a scos banii pe care îi avea și a întrebat-o pe vânzătoare dacă erau buni. Fata l-a chemat pe șeful ei. El a trimis una din bancnote la banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
zorzoane, După toane. Scrisu-i pare-o glumă, „Talentu”-și consumă, Și nu face economie La hârtie. Opera-i „magnifică”, Ce se vrea artistică, Numără, fără imagini, Mii de pagini. Aleargă de zor, Să găsească sponsor, Cartea să-i parvină În vitrină. Satul în tranziție Cum se știe, în multe sate Drumurile-s desfundate, Dar primarul și-a durat Un adevărat palat. Fostul cămin cultural Devenit „Disco-central”, Dă o muzică nebună, Ca tot satul s-o audă. La programul prelungit, Tineretu-i nelipsit
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
funcționar la Uniunea Scriitorilor și redactor la revista Caiete critice. Și-a susținut teza de doctorat în 1999, la Universitatea București. în prezent este lector la Facultatea de Litere din București. A debutat în 1978, în România literară. VERSURI: Faruri, vitrine, fotografii, Cartea Românească, 1980 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980; Aer cu diamante (volum colectiv), Litera, 1982; Poeme de amor, Cartea Românească, 1983; Totul, Cartea Românească, 1985; Levantul, Cartea Românească, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990, Humanitas, 1998,2003; Dragostea, Humanitas
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
obicei cumpărăturile pe platforma aceea, la celebrul "Ghețu", unul dintre primele magazine alimentare privatizate după revoluție. Prin preajmă mai sânt un magazin de compact-discuri și unul chinezesc, plin de vase emailate și elefanți de jad. Mă privesc uneori în oglinda vitrinei de la alimentara prin care se văd șiruri de conserve la borcan: un tip parcă din alt film, în jackă de piele maro și blugi, cu părul foarte lung și cu mustață pe o față ciudat de îngustă. încerc să mă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
42 fost ceva mizer, de fapt, dar pentru mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară arăta ca și bodegile vecine: o casă vopsită în stacojiu, cu niște ferestre care foloseau și de vitrine. Avea, înăuntru, două încăperi. Dușumeaua era de scânduri frecate cu gaz (contra ploșnițelor), așa că totul putea a gaz de te trăznea. Prima încăpere avea numai jucării pentru băieți, iar a doua, cea din fund, doar pentru fete. în aceasta din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Câteva amintiri despre Mircea. Prima dată când l-am văzut a fost într-o toamnă, toamna lui '76, când, întors dintr-o armată extenuantă, începusem cursurile facultății. N-am să uit niciodată acele zile de octombrie. Pe lângă soarele strălucitor din vitrinele din centru, pe lângă sentimentul exaltant că eram, iată, student, mă bucuram și că puteam merge, în fine, la cenaclul lui Croh, despre care Nic Iliescu îmi scrisese în nu știu câte scrisori. La una dintre primele ședințe ale "Junimii" au apărut trei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
accese colerice insuportabile. A fost cel mai bun prieten al meu timp de vreo doi-trei ani, când ne-am văzut aproape zilnic. Ne unea, cred, în primul rând singurătatea. Umblam prin parcuri, prin berării, îl vizitam acasă, unde avea o vitrină acoperită cu poeme generaționiste, discutam, firește, despre poezie, dar mai ales căscam gura la discursul lui parodic, inimitabil, care mă făcea uneori să-mi pierd răsuflarea de râs. Sânt singurul, de altfel, din careul nostru "Luft mit Diamanten" {"von Cărtărescu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Chipul Angelei se mai însenină și-i zise: -Acum ar fi bine să bem o cafea. Amândoi intrară în cofetărie "La Eva" unde atmosfera era plăcută. Doar la două mese erau clienți, deși sala era destul de mare înăuntru. Era călduț, vitrina frumos împodobită cu 3 instalații, cu beculețe de diferite culori care clipeau și un brăduleț îmbrăcat în beteală argintie, pe care străluceau globuri colorate. Pe lângă toate acestea, mirosul aromat al cafelei răspândit în sală, te îmbia. Eva le-a servit
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
plin de șmecherași care cumpără lucruri de proastă calitate din magazinele cu reduceri ale coloraților și de elevi care Între orele de curs dau târcoale magazinelor cu discuri la mâna a doua. Încerc să arunc o privire la scoruri În vitrina unui magazin de televizoare. În Anglia, Man. U, Arsenal, Newcastle, Chelsea și Liverpool au câștigat toate, așa că nimic nou. Aștept să apară rezultatele echipelor scoțiene când un țipăt răgușit răsună În aerul rece, jupuindu-mi pielea de pe spate. Mă răsucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-l Înțeleg. Școlărițele sunt toate trăsnet, iar lesbienele din spațiu de-a dreptul superbe. Mă tentează să mi-o iau la labă, da tresă-mi păstrez rezervoru plin pentru afacerea serioasă a preacurvirii. Așa că În cartierul roșu mă uit prin vitrine după o prostituată potrivită. Pe lângă Old Kirk toate-s numa bătrâioare grase și negre, iar asta nu-mi surâde pe moment. Apoi ajung la o alee plină de fete thailandeze, unele dintre ele având fețe lungi și ciupite care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
forțele de ordine. Apoi te-ai căsătorit. Te-ai așezat la casa ta. Ai făcut un copil. Tu erai normal. Doar că au apărut atacurile de panică. Depresiile. Dorințele. O luăm În direcție opusă, Înapoi de unde am venit. Într-o vitrină ne vedem barba crescută, groasă și brunetă. Ar fi trebuit să ne bărbierim. Ce mai avem de făcut altceva decât să mergem acasă. Acasă. Acasă e Întunericul Nu am nici o fotografie. Numai amintiri. Încă Îmi amintesc limpede când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
net (www.cyberculture.ro), "mi-am tras blog pe WordPress pe site-ul pe care-l aveam de ceva timp". Pășeam în epoca web 2.0 fără să știu la acea vreme că așa se numea trecerea de la site-ul "vitrină" la platformă online care facilita interacțiunea și socializarea. Comunicarea cu studenții FJSC și cu colegii mei de la Universitate a devenit mai rapidă și mai eficientă prin platformă blog decât obișnuia să fie pe grupurile Yahoo de discuții. În 2008 a
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
set de principii și valori. Tonul este, dintru început, brutal contestatar și voluntar ireverențios: Ne tutelează și ne boscorodește o generație în care nimeni n-a gândit cu adevărat. În capul lor domnește golul etern și iritant, mascat cu o vitrină de împrumut și împrejmuit de colbul vechimii, al neaerisirii din casele părăsite"165. E evidentă atitudinea de frondă, dublată de o pătimașă gesticulație retorică și o mare încărcătură emoțională în acest manifest revendicat astăzi, și de publicistica literară și de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru a constitui un mijloc sigur de vindecare sau de mântuire, un gaj de securitate fizică, pe scurt, obiecte uzuale indispensabile supraviețuirii. Ca și cum, peste cinci sute de ani, s-ar goli sertarele unui scriitor de azi pentru a pune în vitrină, sub titlul de opere literare, călimara lui, o scrisoare către perceptor, un contract de asigurare de viață sau o rețetă medicală. Fără îndoială, obiecte care aveau inițial scopuri non-estetice pot fi expuse în muzeele noastre și explicate în albume ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru o mie de franci. După ce-l îmbunează pe șeful vămilor cu ajutorul unui cadou, duce acea lucrare de artizanat la Paris și o revinde cu opt mii de franci unui amic galerist de pe rue des Beaux-Arts. Care o pune în vitrină, fără a-i indica prețul (spre deosebire de cafetierele de la Bon Marché), sub eticheta: "obiect contemporan de artă primitivă". La el acasă, sculptorul fang nu-i un oarecare. Are un nume, o notorietate, un stil al lui. Oamenii vin din satele învecinate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artei nu a trecut acum în interior? Thierry de Duve îl continuă pe Bourdieu, care demontase "geneza esteticii pure", teoretizând arta de instituție, iar Yves Michaud examinează decretele "comisarilor"54. Dacă valoarea artistică îi vine unui obiect prin punerea în vitrină sau prin afișarea valorii lui de expoziție, iată-i pe maeștrii expunerii și-ai acreditării promovați la rangul de maeștri creatori. În practică, prin munca lui, Duchamp a fost cel care a inaugurat mediologia artei, cu riscurile și pericolele ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]