3,365 matches
-
până când închieturile i se albeau. în pat îl apăsa cu atâta putere, încât adesea îl lăsa fără suflare. Dacă-l vedea vorbind cu o altă femeie, se repezea la ei și, cu o voce dogită, le arunca insulte izbitor de vulgare, care o făceau pe biata femeie să fugă cât vedea cu ochii. Apoi Livia îi cerea scuze lui Vultur-în-Zbor, încercând să pară o fetiță sfioasă îo priveliște care-ți făcea greață), și spunea: — îmi pare rău, iubire. Ți-am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit Îmbrăcat, vulgar, grețos și cu burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Cotrobăi prin magazinul cu cadouri de Crăciun din aeroportul din Stockholm. Ce-ar prefera Rich? Carne de ren uscată la vânt sau casetă video de sărbători numită: Adolescente dulci suedeze În zăpadă? Refuz În continuare să-i cumpăr lui Emily vulgarul și urâtul bebeluș Wee-Wee pe care l-am văzut la emisiunea de dimineață de la televizor. Fac un compromis și-i cumpăr varianta locală de păpușă Barbie - persoană hrănită sănătos, probabil social-democrată, cu costum kaki de mediator pentru pace. Ajunul Crăciunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vra mînia-i s-o desvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte Și astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă. Te-nnalță-n cer invidia vulgară Căci știi din lorzii jungh ați a face Lui Fabiano a mărirei scară. Tu ești regină și astfel îți place. Cine te vede, slab obraz de ceară, Știind furtuna vieții tale - tace. {EminescuOpIV 249} E ÎMPĂRȚITĂ OMENIREA E împărțită omenirea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dintr-un sat din centrul Moldovei reflectă, cu maximă fidelitate subtilități de limbaj care de cele mai multe ori scapă ascultătorului grăbit și cititorului dedat la proza contorsionată, sofisticată până la exasperare. Exprimarea directă, liberă și fără nici un fel de canoane dar deloc vulgară conturează aproape toate personajele din acest roman. Când câte unul dintre ei Încearcă să vorbească "orășenește", reieșind, de fapt, o anume "sluțire a limbii", În mintea localnicilor, acel sever și atent auditoriu, de cele mai multe ori extrem de conservator, și dintr-o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
proprietățile la preț redus. — Hai la casa aia de pe dreapta - aia cu piscina golită. Îmi indică o vilă micuță cu o tendă decolorată atîrnînd deasupra curții. Pe un cadru pentru uscat rufe era expusă la soare o colecție de bluze vulgare și lenjerie ieftină. — Mă Întorc În zece minute. Ăștia au nevoie de oarece consiliere artistică... Băgă mîna În geantă și scoase valijoara cu minicamere video și produse farmaceutice. La intrarea În vilă Îl așteptau colocatarele, două femei În costume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rândul burgheziei, ei Își refuză acest statut: nu vor să se Îmbogățească, nu Își fac proiecte de prosperitate și ascensiune socială precum marii ariviști, nu aderă la valorile lumii care i-a născut. Dimpotrivă, le disprețuiesc ca fiind „de serie”, vulgare. Paul Morand le intuiește corect proiectul: „Dandy-i sunt acea fracțiune a tinerei burghezii care trăiește cu nostalgia aristocrației, refuzând să se supună normelor etice și regulilor burgheziei cuceritoare din secolul al XIX-lea”2. Baudelaire e mult mai tranșant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și accesoriile sunt diferite. Acești bărbați continuă să se Îmbrace elegant, să trăiască destins, fără grabă, să iasă În societate (În cluburi, cafenele, teatre, la cursele de cai sau de ogari), să se Închidă În propriile biblioteci, departe de lumea vulgară, să contemple câte un obiect prețios sau un tablou. Și totuși, ceva din spiritul dandy s-a pierdut. După unii, chiar esențialul. „Rămâne de văzut dacă acest dandysm al grației, farmecului, al eleganței vesele ține de adevăratul dandysm. Nici unii istorici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
s-a spus de atâtea ori, când modelul masculin cerut de vremuri se află la antipodul gracilității impasibil-elegante, când militarul - o cifră pierdută Într-o uriașă masă de anonimi - contrazice clipă de clipă, prin felul său de a trăi (brutal, vulgar, devorat de instincte), esența Însăși a dandysmului, ce le mai rămâne de făcut unui Proust, Montesquiou, Vaché, D’Annunzio? Aparent, ei nu au nici o șansă În fața „marelui măcel”. Dar dacă le urmărim atent biografiile, vom observa ceva cu totul impresionant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care ar fi criticat un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
amestecul indistinct cu cei mulți și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul vieții unor cauze obștești (Byron), elitarismul aristocratic al dandy-lor rămâne literă de lege. Repulsia pentru Înserierea vulgară mai are Însă un resort despre care va fi vorba ceva mai Încolo: oroarea dandy-ului față de tot ce e natural. Apartenența la specie Îl face indistinct, Îl aduce la un numitor comun. Deși, uneori, va fi atras de lumile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
costumul, ci Îl crea Împreună cu croitorii celebri. „Redus la libertatea de cumpărare (și nu de creație), dandysmul nu a putut decât să se asfixieze și să moară; a cumpăra ultimul pantof italian sau ultimul tweed englezesc e un act eminamente vulgar, În măsura În care el este conform cu Moda.”2 Citite atent, rândurile lui Barthes demontează toate strădaniile antecesorilor din veacul al XIX-lea, fie că ei se numesc Brummell, Balzac sau Carlyle. Pentru ei, fashionable are altă semnificație decât pentru contemporanul nostru. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ușor de detectat, deoarece o descriu și Încearcă să o justifice dandy-i Înșiși: oroarea de viață, de natural, de tot ceea ce i-ar putea Înscrie uniformizator În cadrul speciei. Fertilitatea și fecunditatea naturii Îi dezgustă. Le produce silă indistinctul și vulgarul, pentru că - obsesie a lui Baudelaire - „natura e toată lumea”, „natura mă silește să fac ceea ce face toată lumea”. De aici, rezerva și refuzul față de orice sursă a plăcerii provocată natural, dar și refuzul scârbit de a produce plăcere. Scrie tot Baudelaire În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pierde strălucirea. Ai să suferi Îngrozitor... O! Bucură-te de tinerețe atâta vreme cât o ai. Nu irosi aurul fiecărei zile ascultând vorbele plicticoșilor, Încercând să-i ajuți pe cei pentru totdeauna Înfrânți sau jertfindu-ți viața În folosul ignoranților, mediocrilor și vulgarilor. Toate astea sunt doar țelurile bolnăvicioase, falsele idealuri ale vremii noastre 1. Întreaga poveste a lui Dorian Gray poate fi citită atunci nu doar ca manifest implicit al unei noi epoci, care leagă o lume crepuscular-decadentă de un timp auroral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și femeia: „Femeia e contrariul dandy-ului. Deci ea trebuie să inspire oroare. Femeii Îi e foame și vrea să mănânce; sete - să bea. E În călduri și vrea să fie f...; femeia e naturală, deci abominabilă. De aceea, mereu vulgară, e opusul dandy-ului”1. Nici unul dintre marii dandy nu va scrie rânduri atât de necruțătoare, dar mai toți vor gândi la fel și se vor comporta În consecință. Dacă nu misogini până la capăt, mai toți sunt spernogini. Disprețuiesc, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu sunt Întotdeauna o sursă de oroare, ci, oarecum exorcizant, și o zonă de atracție. Mai ales atunci când, din grija de a nu generaliza pripit, am observa că există o diversitate impresionantă de femei „ușoare”, de la prostituatele cartierelor rău famate, vulgare, obscene, la fâșnețele cocote și lorete, de la marile curtezane, elegante, cultivate, rafinate, la actrițele și dansatoarele de cabaret, pline de fantezie sau la frust ingenuele cusătorese ori slujnicuțe. Toate pot deveni o provocare pentru dandy. Cu aceeași atenție la nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tocmai lansată: efectul va fi pe măsură. Dar conversația se Încinge abia după primul fel. Atunci poate fi pusă În valoare adevărata artă a captării celorlalți printr-o morișcă (totuși bine strunită) de vorbe. Nimic În exces, nimic supralicitat, nimic vulgar. E suficient un singur rateu, un moment de plictis afișat al celorlalți, pentru ca debutantul În „conversaționism” să fie exclus pentru totdeauna. Din clipa aceea e un om pierdut pentru lumea cluburilor. El trebuie să știe cu precizie ce „se poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o greșeală de neiertat.” 1 Câtă vreme pentru un dandy infamante sunt, de pildă, o pată de grăsime pe piepții unei veste fantaisie, o vorbă de spirit ratată, o privire pătimașă, o căzătură de pe cal, un prânz fad, o bijuterie vulgară, ba chiar și un fapt plin de virtute, dar fără eleganță, tabla de valori după care el cere să fie judecat e alta decât cea obișnuită. Și totuși, atunci când gesturile unui asemenea bărbat trădează nu doar insensibilitate, ci chiar cruzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sens mai puțin previzibil până aici: „angelism”, „asceză”, „martiriu”, „mistică”, „ordin monahal”, „religie”. Baudelaire e cel care supralicitează: Iată dar cum, prin anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualitatea și stoicismul. Iar un dandy nu poate fi niciodată o ființă vulgară. Dacă ar săvârși o crimă, el tot n-ar decădea poate din rangul său; dar dacă această crimă ar avea cine știe ce sorginte trivială, nimic nu l-ar putea salva de la dezonoare. Îl rog pe cititor să nu se scandalizeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vieții sale, el se mai amesteca Încă prin mulțimea dansatorilor de la baluri, unde cele mai frumoase mâini zăceau așteptând-o pe a sa. Mai târziu, Îmbătat de poziția extraordinară pe care o cucerise, a renunțat la rolul de dansator, prea vulgar pentru el. Rămânea doar câteva minute, la Începutul balului; Îl scruta dintr-o privire, Îl judeca printr-un cuvânt și dispărea, aplicând astfel faimosul principiu al dandysmului: „În societate, câtă vreme n-ai produs nici un efect, rămâi; dacă l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu clopoțelul, pe care o vom relata mai Întâi spre a o putea explica, este, după câte se pare, apocrifă 1. Dl Jesse nu se bazează, spre a o respinge, doar pe faptul că Brummell era contestat, ci și pe vulgara nerușinare (the vulgar impudence) degajată de Întâmplare. Și are dreptate; căci un dandy avea adeseori ceva nerușinat, dar vulgar nu era niciodată. Un fapt, de altfel izolat, oricât de expresiv ar fi, nu valorează În gravitate - pentru a motiva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care o vom relata mai Întâi spre a o putea explica, este, după câte se pare, apocrifă 1. Dl Jesse nu se bazează, spre a o respinge, doar pe faptul că Brummell era contestat, ci și pe vulgara nerușinare (the vulgar impudence) degajată de Întâmplare. Și are dreptate; căci un dandy avea adeseori ceva nerușinat, dar vulgar nu era niciodată. Un fapt, de altfel izolat, oricât de expresiv ar fi, nu valorează În gravitate - pentru a motiva o dizgrație - cât miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
apocrifă 1. Dl Jesse nu se bazează, spre a o respinge, doar pe faptul că Brummell era contestat, ci și pe vulgara nerușinare (the vulgar impudence) degajată de Întâmplare. Și are dreptate; căci un dandy avea adeseori ceva nerușinat, dar vulgar nu era niciodată. Un fapt, de altfel izolat, oricât de expresiv ar fi, nu valorează În gravitate - pentru a motiva o dizgrație - cât miile de Împunsături afurisite la adresa afecțiunii Regentului, făcute cu cea mai mare ușurință de către Brummell. Ceea ce soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care ar fi criticat un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
calea lui George, a rezistat cu o dureroasă constrângere. Vechiul conviv de la Carlton-House l-a privit fără acea brumă de emoție ce apare atunci când Îți revezi tovarăși din tinerețe, cu acel regret surâzător al trecutului, poezie pentru uzul celor mai vulgare spirite. Nimic din toate acestea la Brummell. Cu același prilej, oferindu-i-se o tabacheră pe care a recunoscut-o ca făcând parte din faimoasa colecție a lui Brummell, regele a cerut să-i fie prezentat și a fixat ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]