16,454 matches
-
film reproiectată printr-un personaj mai special al lui? Nu știu? Rima în orice caz cu extraordinara sa cultură, și nu doar cinematografică. Dar și aici Alex. Leo Șerban era discret, cum era discret și cu sensibilitatea sa. Micul său zâmbet spadasin și acel malițios și periculos de inteligent bob de piper din privire care se rostogolea neîncetat miau rămas fixate ca un fel de semnătură pe care numai o anume expresie știe să o așeze pe anumite chipuri. Bucuria de
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
de învățământ a Occidentului", așa cum era faimoasă, din cauza mai multor incidente nefericite: incendierea unei catedrale, uciderea mai multor elevi. - în ceea ce privește conversațiile, finlandezii preferă "să fie întotdeauna singuri", așa că nu este cazul să vă așteptați la o primire călduroasă, la un zâmbet cald și la o conversație sclipitoare; ei sunt imaginea a ceea ce se numește "reticent". Suedia - orice am spune despre suedezi pălește în fața descrierii făcute chiar de ei compatrioțiilor: invidioși, rigizi, harnici, iubitori de natură, liniștiți, sinceri, necinstiți, xenofobi; - suedezii sunt
Secretele murdare ale țărilor scandinave. Adevărul din spatele miturilor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54866_a_56191]
-
am prins, ca într-un desen subiectiv, fragmente de realitate și de vis. Halucinații. Imagini din spectacolele lui Ștefan Iordache, detalii pe mîinile lui, pe mersul lui, pe un costum sau altul, o întoarcere sau o intrare în scenă, un zîmbet, îndoieli, tristeți, tumultul cuvintelor învolburat într-un personaj sau altul, tăceri. Imagini, cuvinte, șoapte, imagini, cuvinte, șoapte. Doar eu și ele. Am privit cîmpurile galbene, cîmpuri uluitoare pe care rapița m-a lăsat să-mi desfăt ochii. Așa cum sudul Franței
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
depus, luni seara jurământul în fața președintelui Traian Băsescu. Potrivit unor informații, membrii noului guvern ar fi fost legitimați la intrarea în Palatul Cotroceni. Pe tot parcursul festivității de depunere a jurământului, Traian Băsescu, după cum s-a văzut, a avut un zâmbet ironic. Președintele Băsescu a întârziat să dea mâna cu ministrul de Externe, Andrei Marga. Cei doi au avut mai întâi un scurt schimb de replici și abia apoi șeful statului i-a întins mâna noului șef al Diplomației române. De
Băsescu la depunerea jurământului: numărul de 284 e impresionant, vă aduce aproape de 322 () [Corola-journal/Journalistic/44943_a_46268]
-
de filme, ci de romane. Mai exact de unul care s-a vândut în SUA în 10 milioane de exemplare în nici o lună și jumătate. Autor, o doamnă între două vârste, nici frumoasă, nici urîtă, mai degrabă banală, cu un zâmbet standard lipit pe figură și cu nasul călărit de o pereche de ochelari cu rame groase, pe numele ei de scriitor, E.L.James, iar în cartea de identitate, Erika Leonard. Romanul devorat de milioane de cititori se intitulează Cincizeci de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
felinar o destrăma pe Theodora Ca pe un vechi pulover, gura, ochii fără riduri, Dezgolindu-i tinerețea să-i pot vedea Rănile pe care nu le înțelesesem altădată. Cum aș putea să uit astfel de răni? Resturi sângerânde ale unui zâmbet de-ndrăgostită, Împrăștiate ca Osiris peste dunele deșertului? Abia acum inima mea o recunoaște, prea târziu, Printre marii victorioși, Învingând furia orașului, acum o numesc Campioana iubirii - pe drept aleasă! Prezentare și traducere de Horațiu Stamatin
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
celor două clase: „Sora mea dusă de ape/ nu știa că vine apa/ s-a trezit ca-n vis c-o poartă/ cineva pe marea moartă.// Ochii ei deschiși s-o scape/ luminau în seara caldă/ vîslele proptite-n valul/ zîmbetului care scaldă/ blînd întunecata casă/ cînd durerile te lasă.// M-am lăsat în voia apei/ și m-am dus în jos o vreme/ unde nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme.// Nu era nici noaptea aceea/ dar nici
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
Delia își privește fostul soț, fața lui inocentă, întotdeauna puțin scârbită. Fața unuia care nu și-a atins niciodată ținta, a ratat mereu în ultimul moment. A fost întotdeauna un ticălos, dacă se gândește bine. Dacă nu ține cont de zâmbetul lui. De obiceiul lui de a o prinde de gât ca și cum ar smulge o plantă din ghiveci ca s-o sărute cu putere. Ca să-i spună tot felul de chestii de genul... îmi lipsești, o să-mi lipsești mereu, nu pot
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
râd și eu în semisomn. Iar când deschid ochii, ea nu e. Și pricep: ce se pleacă așa de vesel și de râzător peste trezirea mea a fost lumina dimineții care o înlocuiește pe ea, scumpa dimineață în al cărei zâmbet de zori s-au unit viețile noastre amândouă. Poate, Liți, de aceea râde așa de frumos: se va fi unit în ea tot ce-a fost mai bun în noi. Dea Dumnezeu să fie așa! Aici, acum e prea multă
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
care, în mod natural, este pusă în dialog cu homogenitatea cognitivă tocmai pentru a cuprinde unitatea cunoașterii și creației umane. Cele cinci componente majore ale volumului cuprind la rândul lor o tematică bogată: 1. Paradigme universale; 2. Pornind de la un zâmbet; 3. Jocul; 4. Timpul; 5. Întâlnirea extremelor. Cartea, prin organizarea sa, nu doar prin textele inedite incluse, trece din regnul însumării lucrărilor anterioare în tărâmul sinergeticii, acolo unde integralul este mai complex și mai mult decât suma părților care-l
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
Textul nu e Shakespeare, e adevărat, nici Cehov, nici Ibsen. Dar este un suport fabulos pentru salturile mortale pe care Tania Popa le face fără plasă de protecție jos. Le face cu sufletul ei, cu mii de stări, cu un zîmbet cît o lume mare și adevărată. Și mi se pare cu atît mai valoros! Fata mea din curcubeu este un clovn trist. Ca Gelsomina. Rîde, plînge, cîntă, vorbește și se prostituează pe ultimul rînd dintr- un cinematograf. Iubirea ei - Mama
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
de faptul că acesta din urmă și-a încercat norocul și în cinematografie. "Deși după absolvirea IATC-ului se dedică activității teatrale, a făcut o încercare, în 1976, și în cinema, cu "Tufă de Veneția", o comedie în "zig-zag", de la zâmbet la hohot de râs, inspirată de un volum al umoristului Valentin Silvestru, vizualizat însă fără exces de fantezie. În acest caleidoscop comic, regizorul respectase excesiv structurile literare, neglijând expresia imagistică și supralicitând posibilitățile unei distribuții ce înmnănunchea tot ce se
Dezvăluirea lui Caranfil despre Petre Bokor, regizorul care a murit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34624_a_35949]
-
cu modelul său, trăgând nervos din eterna-i țigară. „Stai puțin“, spunea. „Ești mai mult decât un băiat arătos“, spunea. „Ești un băiat interesant și profund, și pe deasupra pari cu totul diferit de alții.“ - Da, bineînțeles, admitea Martín, cu un zâmbet amar, pe când se gândea: „vezi doar că am dreptate“ -, pentru că toate astea se spun când nu ești arătos, iar restul nu contează. „Nu ți-am zis să stai puțin?“ răspundea enervată. „Ești înalt și subțire ca un personaj de El Greco
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
degaja totodată o asprime și o profunzime pe care astfel de femei nu le au. Arareori, aproape niciodată, avea să-i descopere vreo trăsătură mai blândă, una din acele trăsături ce se consideră a fi specific feminine și îndeosebi materne. Zâmbetul ei era aspru și sarcastic, râsul - violent, ca și mișcările și, în general, felul ei de a fi. „Mi-a fost greu să învăț să râd, îi spusese într-o zi, însă niciodată nu râd din toată inima.“ - Dar, adăugă
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
umoare mucalită, tot ce cade sub privirea autorului căpătînd o tentă de iremediabilă comicărie. Sub imperiul glumei, aberațiile își pierd asprimea și devin simpatice în latura lor caraghioasă, comedia umană de sorginte românească fiind un bazar de exotisme care stîrnesc zîmbetul. Bucureștiul, cu lumea lui picarescă și sicarescă, de aventurieri și de tîlhari cu ștaif monden, se preschimbă sub înrîurirea poantei în scena unui spectacol hazos. În loc să te cutremuri, te amuzi. Efectul e de bagatelizare a unor întîmplări promiscue, care sînt
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
om atât de frumos?", dileme la care un om de rând nu ar fi găsit răspuns, dar el da. Dumnezeu nu are de ce să-l ierte pe Sorin Șaguna, ci doar să-l odihnească și să-l lase să aducă zâmbet și dincolo. Dumnezeu ar trebui să ne ierte pe noi pentru că nu l-am prețuit mai mult cât era în viață. Pe Sorin Șaguna nu trebuie să-l uităm. Nu avem dreptul, de aceea vă invit să-l păstrați în
Sorin Șaguna, culisele unui spectacol nedrept regizat de Dumnezeu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37005_a_38330]
-
șofer. Mișcarea ordonată, animată de un entuziasm real în cazul lui Ottik, și de unul aparent în cazul lui Pavek împrumută ceva din ritmul marșurilor școlărești dictate de diapazonul unor voci marțiale de instructori. Potrivirea pașilor ocazionează nu doar primul zâmbet, ci devine emblematică. Gestul școlăresc al unui ersatz de educație cazonă poartă cu sine o întregă istorie. Potrivindu-și pașii, cei doi nepotriviți creează o armonie subtilă chiar și în cele mai profunde dezacorduri, aceea a marilor cupluri comice. Șoferul
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
planul luptei ideologice - războiul pare să fi fost demult pierdut pe acest plan -, ci în cel al banalului cotidian. Satul nu-i ia în serios, neseriozitatea devine o expresie a unui intolerabil hedonism, opusul angajamentului ideologic, marele căscat de fericire. Zâmbetul dințos al lui Ottik inundă cu fericire, Skruzny (Rudolf Hrusínsky), doctorul satului, se delectează cu peisajul romantic despre care ține câteva discursuri emoționate. Nu despre idilism este vorba, ci despre o formă de fericire și dezangajare necolectivizată, care nu răspunde
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
La o masă, Maria Tănase era Înconjurată de femei și bărbați, actori, actrițe, dansatori. M-am Îndreptat spre masa ei și am văzut că mă privește, ca și cum ar Încerca să-și amintească ceva. Băiatul cu motocicleta! a exclamat cu un zâmbet larg, bucuroasă că și-a amintit de unde mă știe. — Sărut mâna, doamnă, nu credeam că o să mă recunoașteți. — Era cât pe-aci să nu te recunosc. Ești elegant Îmbrăcat și arăți bine. Acum, puteți pleca și mai vorbim noi, le-
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
departe. M-a hrănit, de parcă aș fi ieșit din spital. — Bei ceva? Asta da. Pe șantier, nu facem fasoane când e vorba de băutură. Am comandat vodcă. Am băut amândoi. Am privit-o și pe fața ei a apărut un zâmbet trist. — Băiete, dragă, vreau să-ți fac o confidență. Abia te cunosc, dar simt că-ți pot vorbi din inimă. În ultimul timp, nu mă simt prea bine. Sunt bolnavă, dar doctorii Încă nu știu ce am. Era o mare tristețe În
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
rămas tot pe loc. Cei care duc lupta mai departe nu au decât arma cuvântului. Este prea puțin ca să spele deodată societatea de viciile celor ce s-au oploșit la picioarele geniale ale Supragenialului și care se entuziasmează acum de zâmbetul grațios (am zis „grațios”, nu „grețos”) al urmașului său întru doctrină și putere. Dar o brazdă de lumină s-a deschis totuși și din ea vor ieși desigur roade trainice pentru viitor. Consider Revista de Istorie și Teorie Literară ca
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
stațiunea Mamaia, într-o parada a costumelor exotice, scrie rtv.net. Primarul din Constantă spune că rolul i se potrivește perfect. Personajul în care s-a deghizat avea mereu în preajma cele mai frumoase femei din trib. Apariția primarului a stârnit zâmbete printre turiști.
Cum arată Radu Mazăre costumat în rege african by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/35820_a_37145]
-
PSD, nu au fost lipsite de ironii și gafe. Victor Ponta, Crin Antonescu, Marian Vanghelie, Robert Negoiță, ba chiar și președintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, au stârnit, cu anumite pasaje din declarațiile lor fie uimire, fie mirare, fie zâmbete. Liderul liberalilor, Crin Antonescu, a afirmat: „ Reevaluarea pare, pentru unii, cel mai recent joc de societate. Am să vă spun ce nu reevaluăm noi. Nu îl reevaluăm pe Traian Băsescu”, citează Digi24. Președintele PP-DD, Silvia Man, a ținut să puncteze
Ironie și auto-ironie la Congresul PSD: Ce norocos sunt că domnul Iliescu nu mai are 60 de ani by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38082_a_39407]
-
mărginea fruntea înaltă, bombată. Apar, desenate perfect, sprâncenele piezișe, deasupra ochilor mari - cu pupile de culoarea alunei - și nasul ușor acvilin, bărbia puternică, dar nu voluntară. În colțul gurii strânge luleaua. Privirea îi era întotdeauna tandră cu cei familiali, iar zâmbetul timid ne înștiința discret că ne stă la dispoziție." Cânta la vioară și violoncel, vorbea bine englezește, scria articole în care polemiza cu "bătrânii" liberali și îi mobiliza pe tinerii care îl priveau ca pe un model (așa s-au
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
mă sperie”. „Cușmele lupilor” vin, cred, de la Vasko Popa. Cum satul lui Slavomir Gvozdenovici e așezat pe malul Dunării, mai multe poezii vor fi scrise „de un locuitor al râului”. Iată una dintre ele: „respir goliciunea liniștită a râului/ în zâmbetul tău se leagănă cuiburi de pești/ și tremurul bărcii/atingerea nisipului mă împrăștie-n noapte/pe val amorțesc fresce și iubite/cu strigătul matern pe buze//cineva-mi sustrage din nou poezia /din vârtejul grădinii/să fie paznicul înveșmântat în
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]