5,438 matches
-
ciclu de exemplu, sunt țâfnoase și se înfurie pe alții, dar ei nu i s-a întâmplat niciodată așa ceva. Ea nu se înfuria, dar era uneori abătută, cam o dată la două sau trei luni. Se închidea în camera ei și zăcea în pat, lipsea de la școală, nu prea mânca, stătea cu luminile stinse și privea în gol. Nici măcar atunci nu pot să spun că era prost dispusă. Când mă întorceam de la școală, mă chema în camera ei, mă ruga să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Până a venit mama să vadă ce se întâmplă, am rămas acolo, nemișcată, lângă sora mea, în camera aceea rece și întunecată... Naoko a dat din cap. — După aceea n-am mai putut scoate nici un sunet, timp de trei zile. Zăceam pur și simplu în pat, ca un mort, cu ochii larg deschiși, privind în gol. Nu înțelegeam ce se întâmplă, spuse Naoko lipindu-se de mine. Ți-am scris și în scrisoare că am mai multe metehne decât poți tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
miros de urină și așternut îmbâcsit, amestecat cu parfumul florilor. Asistentele alergau de colo-colo, tocurile lor răsunând sec. Tatăl lui Midori se afla într-o rezervă cu două paturi, al lui fiind lângă ușă. Lăsa impresia unui animal mic, neputincios. Zăcea pe o parte, fără vlagă, cu brațul stâng atârnând inert la marginea patului, din pricina perfuziei. Era mic și slab. Îți imaginai cu ușurință că va slăbi și mai mult. Capul îi era bandajat, iar brațele gălbejite erau pline de vânătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care nu mai aștepta decât să fie demolată. În jurul gurii, barba neîngrijită crescuse asemenea buruienilor. A, deci barba mai creștea chiar dacă viața era pe cale să se stingă, gândii eu. Midori l-a salutat pe bărbatul solid, între două vârste, care zăcea în patul de lângă fereastră. Se pare că individul nu putea vorbi, așa că a dat doar din cap. A tușit de două-trei ori, a luat câteva înghițituri de apă din paharul de la capătul patului, s-a întors pe partea cealaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lăsat în urma lui? O librărie amărâtă pe o stradă de cartier și două fiice din care, cel puțin una, era cam stranie. Ce fel de viață era asta? mă întrebam eu. Oare ce se afla în creierii aceia tulburi, așa cum zăcea în pat, cu capul bandajat și cu privirile ațintite pe mine? Tot gândindu-mă la tatăl lui Midori, m-a cuprins un sentiment de tristețe cumplită și m-am dus după rufele de pe terasă înainte de a se usca complet. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă atrăsese atât de mult la ea. Era o năzuință a tinereții, rămasă neîmplinită și fără șanse de împlinire. Uitasem de ea, uitasem complet că am fost vreodată capabil de asemenea simțăminte. Hatsumi a trezit acea părticică din mine care zăcuse amorțită extrem de multă vreme și când mi-am dat seama, îmi venea să plâng. Hatsumi fusese o fată cu totul și cu totul specială. Cineva ar fi trebuit să facă ceva pentru ea, ar fi trebuit să încerce să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
coborât, am aprins lumina și am început să caut prin rafturile cu cărți. Nu mă atrăgea nimic, majoritatea le citisem, dar vroiam neapărat să citesc ceva. Până la urmă am luat Sub roți de Hermann Hesse, un exemplar cam decolorat, care zăcea probabil de multă vreme pe raftul acela, în așteptarea unui cumpărător. Am pus banii pentru carte pe tejghea, considerându-i o neînsemnată contribuție la reducerea inventarului librăriei Kobayashi. Am stat la masa din bucătărie, am băut bere și am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prin gări, prin parcuri, pe malurile râurilor sau pe plajă. Chiar m-au lăsat într-o noapte să dorm la poliție, iar în alta am dormit în cimitir. Puteam dormi oriunde, atâta vreme cât nu încurcam pe nimeni și cât puteam să zac oricât îmi făcea mie plăcere. Când oboseam, mă băgam în sacul de dormit, luam câteva înghițituri de whisky ieftin și dormeam buștean. Erau localități în care lumea, drăguță, îmi aducea chiar de mâncare sau spirale împotriva țânțarilor, iar în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce se-ntîmplă. Mașina era oprită și doi tipi stăteau ghemuiți În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață oprite În fața barului Cunard, de lîngă cafenea. Unul dintre caii care trăgeau rulota se prăbușise și dădea din picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și bătrînul Pancho a căzut cu greutate și s-a prăbușit cu fața-n jos. Încerca să se ridice, ținîndu-și În continuare Luger-ul În mîini, numai că nu reușea să-și salte capul, și negrul a luat arma șoferului, care zăcea sprijinită de roata mașinii, și i-a zburat creierii. Mare figură, negru’. Am luat o gură scurtă din prima sticlă pe care am găsit-o deschisă, și nici azi n-aș ști să-ți spun ce era În ea. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-am dat pe spate tot angrenajul pînĂ s-a rupt. Și să nu crezi cumva că n-auzi cînd se rupe. L-am ținut o secundă ca să nu se mai zbată și pe urmă l-am Întins peste pupă. ZĂcea acolo, liniștit, cu fața-n sus, cu hainele lui scumpe și cu picioarele atîrnîndu-i În carlingă - așa că l-am lăsat. Am adunat banii căzuți pe podeaua din carlingă și apoi am aprins lumina și i-am numărat. După aia m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
negru stînd Întins acolo, Între saci, da’ la ora aia era atent la mare și la busolă, și se uita după farul de la Sand Key, așa că nu avusese cînd să se uite cu atenție cum stau lucrurile. Stăteau rău. Negrul zăcea cu piciorul În sus, printre sacii cu băutură. Opt găuri de glonț despicaseră carlinga. Geamul era spart. Nu avea cum să știe cîtĂ marfă se spărsese, și pe unde nu sîngerase negrul, sîngerase el. Da’ cel mai rău, așa cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mod clar, nici un prieten, pentru că bărbații Începură să-și bage armele la loc, cineva le dădu jos pe blondele urlătoare și toți cei care se-ndreptaseră spre locul acțiunii cînd se auzise Împușcătura se retraseră acum de lîngă pistolarul care zăcea liniștit, Întins pe spate. Nu pleacă nimeni pînĂ nu vine poliția, strigă cinevă de la ușă. Doi polițiști cu carabine, care patrulau și auziseră hărmălaia stăteau acum În dreptul ușii și, exact cînd făcură anunțul, văzui cum șase bărbați se pun În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-i mai reții pe ceilalți? — Nimeni nu poate pleca. Toți trebuie să aștepte. — E de rîs, i-am spus forțoasei. — Nu, nu e. E pur și simplu oribil. Ne ridicaserăm În picioare și ea privea indignată la locul unde zăcea regele pistoalelor. Avea brațele desfăcute larg și un picior Îi era Întins. — MĂ duc să-l ajut pe bietul om. E rănit. De ce nu l-a ajutat nimeni? — Eu l-aș lăsa-n pace, i-am spus.E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-a tras de curînd. Dar după vreo patruj’ de pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele tuturor. Acum, că avea cămașa sfîșiată, se putea vedea că regele pistoalelor nu avea maiou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu noroi și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care, mergînd cu capul sus, a Încercat să dezerteze. Dar nici victoria lui n-a durat decît pînĂ a ajuns la jumătatea culmii. CÎnd coboram ca să ajungem la mașina care avea să ne aducă Înapoi În Madrid, l-am văzut zăcÎnd Întins pe pantă, acoperit În continuare cu pătura. Nimeni nu moare vreodată Tencuiala casei fusese roz, dar acum se scorojise și culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pămÎnt. Cel din spate se aruncă și el. Se tîrÎ spre primul bărbat. Apoi Îl apucă pe după umăr și Începu să se tîrască spre tranșee trăgÎndu-l după el. După care nu se mai mișcă și ne dădurăm seama că zăcea cu fața-n pămÎnt. Acum zăceau amîndoi acolo. Nu mai bombardau casa și se făcuse liniște. Ferma mare și zidul care Împrejmuia curtea se Înălțau galbene pe fondul verde al dealului care purta urme albe de praf ca niște cicatrici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și el. Se tîrÎ spre primul bărbat. Apoi Îl apucă pe după umăr și Începu să se tîrască spre tranșee trăgÎndu-l după el. După care nu se mai mișcă și ne dădurăm seama că zăcea cu fața-n pămÎnt. Acum zăceau amîndoi acolo. Nu mai bombardau casa și se făcuse liniște. Ferma mare și zidul care Împrejmuia curtea se Înălțau galbene pe fondul verde al dealului care purta urme albe de praf ca niște cicatrici În locurile unde se săpaseră șanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dealului care purta urme albe de praf ca niște cicatrici În locurile unde se săpaseră șanțuri și fuseseră Întărite avanposturile. Fumul de la focurile unde Începuseră să pregătească mîncarea se Înălța deasupra dealului. Pe toată lungimea pantei care ducea spre fermă zăceau pierderile ca niște boccele Împrăștiate. Tancul ardea printre copaci, scoțînd un fum negru și uleios. — E oribil, spuse fata. E pentru prima dată cînd văd așa ceva. E Îngrozitor. — Așa a fost mereu. — Și ție nu ți se pare groaznic? — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pămÎntul nu mai avea nici urmă de umezeală și praful era purtat de vînt. A bătut fărĂ oprire timp de cinci zile, iar cînd s-a oprit, jumătate din crengile palmierilor atîrnau moarte pe lîngă trunchiuri, florile verzi de mango zăceau Întinse la pămÎnt sau printre crengile copacilor cu mugurii uscați și petalele uscate. Recolta de mango era distrusă, ca și restul recoltelor ce trebuiau culese În anul acela. Legătura prin telefon cu continentul fu reușită, centralistul Îi spuse: Da, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pieptul albe, cu picioarele delicate și cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu știa engleză și rînjea Întruna, și micul țap zăcea Întins acolo, mort, cu privirea ațintită către indian. Atunci, și Încă cinci ani după aia, fusese posibil. Însă ce mai era posibil acum? Acum nimic nu mai era posibil, decît dacă el Însuși ar fi fost, și trebuia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la fel ca și fotoliile mari pe care zac aruncate hainele noastre. Pilota e albă, cu cusături fine, maro închis, la margini. Apartamentul lui Jake e decorat cu mult bun gust, cu toate că realizezi imediat că te afli într-o casă de burlac. Este masculin, dar nu te intimidează, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și un țânc de cinci ani ar fi fost în stare să interpreteze gestul și, mai mult ca sigur, ar fi dovedit mai mult bun-simț decât Domnișoara Extraterestră de pe Planeta Sparanghelului. Acum, pe patul de lângă fereastra cu vedere spre grădină zac mormanele ei de haine, iar valiza mea e trântită pe podea lângă celălalt pat, de pe care pot vedea minunatul peisaj al ușii deschise de la toaletă. —Salut! mă întâmpină extraterestra, întorcându-se să vadă cine a intrat și privindu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bag gheara în gât că ești fericită. Știu să mă comport și eu cum trebuie. Drept răsplată, îl sărut pe frunte. — Hai la piscină! îl îmboldesc. Pune-ți slipul. O să coborâm și-o să ne distrăm. Nu te las aici să zaci și să te simți ca naiba. Nu pare să se lase convins prea ușor, dar eu mă simt puternică acum, că am certitudinea că lui Jake îi este la fel de dor de mine pe cât îmi e mie de el. Îi ignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]