5,010 matches
-
prin locuri mai puțin populate, sporește. E verisimil că nici școala nu ajută în contra mizeriei. Ea poate ridica un popor sărac, dar sărăcia dispune de condiții de existență; unde e mizerie acolo condițiile de existență sunt nefavorabile, cel mizer se zbate în zadar, puterile cheltuite sunt pururea superioare celor reproduse, el sfârșește prin a se istovi, prin a-și slei viața în silințe zădarnice. Și de ce aceste condiții de existență lipsesc? Pentru că poporul are un guvern cu mult prea scump pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unul dintre ei, oricât de mic și de nerod, care c-un zâmbet triumfător să nu declare că așa este; că, în adevăr, moralmente - imposibili sunt roșii, dar că tocmai într - această consistă spiritul lor politic. Omul care s-ar zbate din răsputeri în contra unei asemenea morale și a unei asemenea maniere de a vedea nu e decât pur și simplu un om... mărginit. C-o zâmbire ironică, cum n-o găsim decât în încăperile poliției, la inocențele californiane prinse în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ncepe a aiuri. "Nu există partid conservator, pentru că nu vrea să ne scape [de] cordeaua de matasă! Dac' ar exista, ne-ar întinde o propunere și nu ne-am zugruma. Dar nu există, nu există pentru că ne lasă să ne zbatem și nu ne taie funia. Cam aceasta este argumentarea "Pseudo-Romînului" de alaltăieri, mortificat de rezerva absolută pe care și-a impus-o partidul conservator în cestiunile esterioare față c-un guvern în care n-are nici o încredere. Dar oare cel
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Stin auzi zgomotul sirenei și sufletul său se închirci, chinuit de o presimțire grea. ― Jeremiah, șopti Stin și, strîngîndu-și în fugă puținele veșminte, se năpusti spre poarta mare. Dincolo de gard, doi călugări-ostași îl țineau cu greutate pe Jeremiah. Bondocul se zbătea și țipa cuvinte neinteligibile. Tovarășii lui Stin priveau resemnați. Știau ce avea să urmeze. Alvin se întorsese cu spatele, Matteo strângea un stâlp din gard de parcă s-ar fi luptat cu cineva, iar Israel își abandonase cartea și privea întreaga
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un suflet, un quint îi dăduse vestea contactului cu o civilizație non-umană. Se întîmpla destul de des ca pe planete îndepărtate să fie descoperite comunități care pierduseră la un moment dat contactul cu restul umanității, dar o rasă inteligentă... Kasser se zbătuse mai bine de doi ani până să ia decizia de a-i cere quintului respectiv să moară, ducând cu el în mormânt secretul. Fusese un sacrificiu inutil, de vreme ce nu avusese puterea să ceară și celorlalți patru același lucru. Imediat după ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e clar că printre noi mai este cel puțin încă un om sănătos. Un bărbat... Gura lui Stin se deschise și apoi se închise într-un gest spasmodic. Mărul lui Adam îi tremura de parcă tânărul înghițise un șoarece care se zbătea acum să iasă. ― Se prea poate, Benedict. Se prea poate... O să o întreb pe Xentya... ― De ce s-o întrebi, nobile conducător? sări de la locul ei Alicia. Ne amintim cu toții cum și mai ales pentru ce a murit Jeremiah. O să mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în încăpere în locul ei. Mi-am atins ca din întîmplare un sân de brațul lui. A tresărit de parcă l-aș fi ars cu acid. ― Și eu aș fi tresărit, mormăi Aloim privind cu oarecare dezgust la sânii femeii, care se zbăteau liber pe sub tunică, lăsând să se ghicească o formă nu foarte frumoasă. ― O fi fiind el un soldat fenomenal, poate că se mișcă într-adevăr foarte repede, poate că e și un pic telepat... deși asta nu prea o cred
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îndrăznește să întreprindă ceva împotriva mea, am să-i arăt propria-I nemărginire. Oamenii din suita guvernatorului începură să râdă gros. ― Lasă asta, continuă Crey. Ia spune-ne mai bine ce i-ai scris Abatelui. Hyam cel isteț s-a zbătut preț de câteva zile și apoi te-a întrebat dacă ar putea să folosească materialul care mai rămăsese de la construcția acoperișului pentru a clădi câteva adăposturi mai mici. I le-ai dat, dar ai păstrat și o rezervă... Acum, lângă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Și regulile spun că, dacă vrei să-mi vorbești în timpul consacrării, trebuie să mă provoci... Și știm amândoi cum se încheie o asemenea nesăbuință, hohoti Preotul în mintea tânărului. Încercând din răsputeri să țină piept vocii sale shu, care se zbătea chircită de durere din cauza siluirii la care o supunea Preotul, Jorlee strigă la rândul său: - Ce sens are să mai amânăm consacrarea? Mi-e totuna dacă mor. Vorbele pe care doresc să vi le spun sunt însă mai importante decât viața
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
luase foc și de aceea era acum spân. Pentru o clipă, Xtyn se cutremură, iar uimirea îi deschise mintea. O senzație incredibilă, de greață, începu să-i răscolească măruntaiele. Se simțea ca și cum ar fi înghițit flori cântătoare. Intestinele i se zbăteau de parcă prinseseră o viață a lor proprie și încercau să iasă, revărsîndu-i-se pe gură. Îi trebuiră câteva clipe bune până să înțeleagă că era atacat. Când realiză însă că războinicul din fața lui căzuse în capcană și apelase primul la violență
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
două, pe măsură ce Xtyn vedea picioarele și antenele dragonului lor cum cedează sub asaltul Ulanni. Trezește-tel Xtyn văzu proiecția mentală a unui luptător Ulanni cum încearcă să atingă filamentele ochilor celor mai mari, de care avea el grijă. Încercă să se zbată, fulgeră chiar zadarnic privind neputincios cum animalul acela hâd și feroce săpa la rădăcina ochilor din care el arunca zadarnic fulgere distrugătoare. Trezește-tel Strigătul aproape că îl făcu să se prăbușească. Scutură din cap și înțelese imediat că Alaana reușise
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dacă reușea să-și cumpănească propria țeastă, pe care o ținea în palma stângă. Curgerea era însă din ce în ce mai rapidă și Oksana văzu că se îndreaptă spre o genune de carne roșie care pulsa bolnăvicios. Râul de fiere în care se zbătea părea că se varsă în ceva care... nu... nu putea fi adevărat. Oksana urlă din toate puterile. Se trezi întinsă pe pat și înainte de a deschide ochii simți pe frunte atingerea delicată a unei mâini care avea însă pielea aspră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vei trăi veșnic în amintirea lor. Murind vei face ca istoria să se scrie altfel, o vei elibera din cercul în care s-a învîrtit atâta vreme. E menirea ta să mori și să îi izbăvești. Indiferent cât te vei zbate, nu o să găsești o altă cale de a-i face să apuce pe drumul pe care îl dorești. Știu toate astea mai bine decât îți poți închipui. Ești încă la vârsta la care crezi că timpul începe cu tine. Te
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în sus de-a-nvîrtitelea și strigară: Urra! Își prinseră beretele și iar le zvîrliră pînă-n înaltul cerului de-a-nvîrtitelea, strigînd iar: Urra! Urra! Făcură un leagăn din mîinile lor împreunate și-l ridicară pe brațe, și-l purtară așa, pînă ce se zbătu să scape. Și după ce scăpă din mîinile lor, băieții o zbughiră în toate părțile, zvîrlindu-și iar în aer beretele, fluierînd, pe cînd ele se roteau pe sus ca niște sfîrleze, și strigînd: Urra! Și strigară de trei ori: "Huo!" pentru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în limba română, care trebuie preluați ca atare. Această preluare trebuie să fie precisă, pentru a nu afecta exactitatea în circulația cunoștințelor științifice. Importanța utilizării corecte a cuvintelor este deasupra oricărei discuții. Fără a se observa degringolada în care se zbate limba română vorbită actuală există probleme și în masa mare a medicilor privind limbajul medical. Exprimarea în scris, redactarea lucrărilor științifice, impun anumite calități fără a fi vorba de stil în primul rând. S-a putut constata că mulți medici
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
adică omul Și contabilitatea, deși pot fi fixați ca apartenență la istoria lumii încă de la începuturile acesteia, nu au putut fi pătrunși Și explicați de-a lungul timpului. Și astăzi, în era supertehnologizată, omul încă „suferă”, „moare”, iar contabilitatea se zbate între accepțiunile de tehnică..., metodă..., Știință... Și dacă în ceea ce îl privește pe OM, secretul constă, poate, în tehnologiile care îl înlocuiesc în majoritatea domeniilor de activitate, în ceea ce privește contabilitatea, credem că „Teoria intenției - teorie centrală a contabilității” ar fi calea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
psihologie, pe când celălalt își comunica rezultatele la congrese și în reviste de fiziologie. E. Thorndike a utilizat mai întâi „cuștile-problemă”: într-o asemenea cușcă era închisă o pisică, iar în apropiere se afla și o bucată de pește. Pisica se zbătea, izbea pereții până când, atingând o anume pârghie se deschidea o portiță și putea fugi afară și consuma hrana. Ulterior, cercetătorul american s-a folosit de labirinte: cutii mari de lemn așezate pe podea și în care o serie de șipci
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
omul se judecă pe el Însuși. Acest fapt este Însuși drumul formării omului: „CÎnd oamenii nu se mai tem de judecata lui Dumnezeu, ei trebuie să Învețe să se judece singuri” (G.B. Shaw). * „Omul e asemeni unui animal care se zbate Într-o Încăpere În care e o ușă, și se izbește de ușă fără s-o vadă, fiindcă ușa se deschide spre interior.” (Lev N. Tolstoi) Scopul vieții umane este, spune marele scriitor, sporirea „conștiinței de sine” prin cercetarea exigentă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fără să o capeți, decît să te bucuri de ea fără să o meriți”. * „Conformismul sfîrșește aproape totdeauna prin complicitate.” (Octavian Paler) Acest tăvălug al dezonoarei proprii este plastic surprins și În proverbul: „Cine cade În noroi, cu cît se zbate, cu atît se afundă mai mult”. * „Lumea e atît de tare ocupată cu aparența, Încît prea puțin Îi pasă de realitate.” (Johan Oxenstiern) Există și o altă explicație pentru tendința noastră de a ignora, uneori, realitatea: „Viața reală Își pierde
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Poeta provoacă niște forțe latente, unele în aparență firești și aproape inofensive, dar tulburătoare totuși și creînd situații fără ieșire: „Caut cuiburi cu băieții prin scorburi îngropându-mi mâna până la umăr în putregaiul galben Inspăimântată când o pasăre întârziată Se zbate între mine și-ntre pui /.../ Îmi opresc sângele cu frunze de salcie și cu pământ Iau puii orbi în mână și-i sărut Și-aș vrea să-i pun la loc dar nu mai pot, Că parcă scorbura între timp
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a-l convinge pe cumpărător că marfa pe care i-o oferă este cu mult mai valoroasă decât este În realitate.) „Prefăcătoria este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții.” (La Rochefoucauld) Cine cade În noroi, cu cât se zbate, cu atât se afundă mai mult. Cine se lasă, de exemplu, tot mai mult cuprins de invidie față de succesele celor din jur sfârșește prin a-i urî și a se izola astfel de semeni. De asemenea, cu cât cineva se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bunul lor plac: o folosesc după patimile, capriciile, egoismul lor. Dar și proprietatea personală trebuie respectată (nu putem lăsa, de exemplu, pământurile În paragină, sau risipi Întregul salariu Într-o noapte la pocher sau la ruletă, În timp ce acasă copiii se zbat În lipsuri). A-ți respecta proprietatea Înseamnă, de fapt, a te respecta pe tine Însuți. Μ Există o logică a vieții care trebuie respectată, altfel s-ar putea crede că totul nu se rezumă decât la o convenție iscusită a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înghesuit să emigreze elitele, atîtea cîte mai erau, ci aventurierii, visătorii, cei dornici de Îmbogățire imediată și, nu În ultimul rînd, cei care se simțeau vinovați, ajunși indezirabili. La 15 iulie 1990, Sanda Golopenția constata că „trupe ale securității se zbat să iasă din țară, iar convoaie de foști exilați se Îndreaptă spre ea”. Treptat, au intervenit și inevitabile ori aparente clarificări, dar emigrația În America a continuat să fie privită ca o dezertare, provocatoare de dezechilibre majore, considerate simptome ale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu minusculul partid comunist propulsat În prim-planul vieții politice românești. Armistițiul Încheiat la Moscova (oficial la 12 septembrie 1944) a statuat o realitate: România era Înfrîntă și la cheremul URSS. Chiar dacă Lucrețiu Pătrășcanu, În pofida afilierii sale ideologice, s-a zbătut să obțină condiții mai ușoare de armistițiu, Molotov a fost categoric; România urma să plătească un consistent preț al Înfrîngerii. Cel de-al patrulea capitol, „Preluarea puterii de către Partidul Comunist Român”, ne introduce În complicata problematică a accederii comuniștilor la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la propria identitate, agresată permanent și denaturată, și aceea de a o relua de la capăt, undeva, departe, unde totul Îi era străin, deci de a-și Însuși o identitate nouă, exilatul român se vedea obligat să accepte și să se zbată chiar pentru a se elibera de „fericirea” sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era o formă de protest față de lumea lăsată În urmă. Exilul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]