29,634 matches
-
cântecului. De aceea neîncrederea lui Bossuet față de operă este cu atât mai mare. Comediantul, care îl pervertește pe spectator, după ce el însuși a fost pervertit de spectacol, este acuzat de către teologi de toate relele. Ei nu îi interzic șederea în cetate, cum o făcea Platon, dar, mai rău, îl exclud din comunitatea creștină. Îl excomunică și îi refuză îngropăciunea în pământul bisericii. Molière, care beneficiază totuși de protecție regală, este înmormântat în timpul nopții, pe furiș. Ca și Platon, Nicole lansează o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reticențe din partea publicului italian, obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea Dogilor devine, pe timpul carnavalului, un vast teatru în care societatea venețiană se regizează pe ea însăși. Toate categoriile sociale sunt foarte atașate de această perioadă festivă și de masca ce reprezintă un simbol al ei. De aceea Goldoni intitulează ultima
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
știe că drama, fără a ieși din limitele imparțiale ale artei, are o misiune națională, o misiune socială, o misiune umană. Când vede în fiecare seară această mulțime atât de inteligentă și atât de avansată care a făcut din Paris cetatea centrală a progresului, îngrămădindu-se în număr mare în fața unei cortine pe care gândirea sa, a lui, acest plăpând poet, o va face să se ridice dintr-o clipă în alta, își dă seama cât de puțin valorează el, față de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vremurile primitive", omul, care duce o viață pastorală, cântă, în uimirea lui plină de încântare, frumusețile creației. Este epoca poeziei lirice, care își atinge punctul de perfecțiune cu Biblia. Vin apoi "vremurile antice", când se nasc, odată cu sedentarizarea și apariția cetăților, războaiele. "Epică", poezia îl naște atunci pe Homer. În fine, odată cu creștinismul, când omul se descoperă dublu, trup și suflet intim amestecate, încep timpurile moderne. Apar atunci atât spiritul de examinare, cât și sentimentul de melancolie, necunoscute anticilor. Dramatică, poezia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Marcel Rosen. În articolul Predoslovie, din primul număr, este exprimată atitudinea neconformistă și independentă a tinerilor redactori. Pe un ton foarte avântat și polemic e ironizată generația matură, dorința publicației fiind aceea de a dovedi că Iașul „nu e o cetate a agoniei și a descompunerii”. Fără a avea un program ideologic sau estetic explicit, revista se remarcă prin deosebita promptitudine și combativitate în discutarea problemelor zilei. Astfel, articolele politice vădesc o clară luare de poziție împotriva fascismului incipient în Europa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
lui de viață,/Brâncovanul se scula,/Față blândă el spală,/Barbă albă-și pieptăna,/La icoana senchina./" Ienicerii pătrund În palatul domnesc, Îi prind pe domnitor și pe fiii acestuia și Îi duc la Stambul În turnul cel mare al cetății Edicule, numită și Șapte Turnuri, loc de detenție pentru toți cei care Încercau să i se Împotrivească marelui sultan: "unde zac fete domnești/și soli mari Împărătești." Spre deosebire de mitul biblic, unde Dumnezeu Însuși cere sacrificiul de sânge, În balada, sultanul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte reale, uneori frizând senzaționalul. În Colina zorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
de brațul Sf. Gheorghe, pe atunci Hieron stoma - Gura Sfântă, numele de Insula Peuce. Această insulă era acoperită de o pădure de pini, ceea ce este confirmat și de faptul că în grinzile carbonizate ale unuia din turnurile de poartă ale cetății romano-bizantine Halmyris, din apropiere (la Murighiol), s-a găsit lemnul de conifere. De fapt și nisipul folosit în mortarul zidăriei acestei cetăți este un nisip cochilifer, identic cu cel al marelui grind din vecinătate. Astăzi pe acest grind, numit Caraorman
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pini, ceea ce este confirmat și de faptul că în grinzile carbonizate ale unuia din turnurile de poartă ale cetății romano-bizantine Halmyris, din apropiere (la Murighiol), s-a găsit lemnul de conifere. De fapt și nisipul folosit în mortarul zidăriei acestei cetăți este un nisip cochilifer, identic cu cel al marelui grind din vecinătate. Astăzi pe acest grind, numit Caraorman, o pădure rară de stejari monumentali se luptă să supraviețuiască asaltului nisipurilor mobile, ce iau sub lumina soarelui o culoare strălucitoare alb-roz
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
istoricul bizantin Porfirogenetul (secolul X) îl consemnează sub numele deformat de Burat. Nistrul este descris de un geograf autohton, Demetrios din Callatis, în secolul III î.e.n., sub numele de Tyras, pe care îl purta și colonia milesiană de la gura sa (Cetatea Albă de astăzi). În secolul IV e.n., Ammianus Marcellinus îl numește Danastium, pentru ca în Evul mediu, Antonio Bonfini (sec. XV) să-i reia numirea antică. I. I. Russu face legătura între numele său și indoeuropeanul teu = a se umfla, rădăcină
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Țărilor Române. Datat către finele secolului al XIV-lea, redă râul Jiu - Zi34, între Dunăre - Danubio și Olt - Holta; pe Zi, ponte de Zicho - Podul Jiului, iar la capătul podului, pe stânga apei, Ponssiona, o așezare importantă figurată ca o cetate cu ziduri și turnuri (fig. 3), pe care I. Dumitru-Snagov o identifică cu Craiova. Fig. 3. Ponssiona Pn, în Codex latinus Parisinus (finele sec. XIV). Obiecțiunea lui O. Iliescu 35, care identifică Ponssiona cu Rîmnicu Vâlcea, este fragilă: se bazează
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
trei poduri peste Jiu, distanțate cu circa 7 km între ele, în ordine de la nord la sud: podul Breasta, conducând spre nord-vest la Strehaia și Severin, podul Mofleni-Bucovăț, posibil pe amplasamentul podului roman, de la Craiova spre Dunăre, la Calafat prin Cetate, și podul Braniște-Podari, de asemenea spre Calafat, pe o cale mai directă decât precedenta. Este de observat că în secolul al XIV-lea se conturase cu siguranță vechiul și importantul drum legând Dunărea cu Muntele, de la vadul Diiului (Vidin-Calafat), prin
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
opere literare îndeosebi, sub numele de Istros, o denumire preluată de la traci. În poemul "Theogonia", din secolul VIII î.e.n., Hesiod ni-l prezintă ca "Istrul care curge frumos". În "Călătorie în jurul lumii" din secolul VI î.e.n., Hecateu din Milet semnalează cetatea Orgame de pe Istru (Argamum în hotărnicia lui Laberius Maximus de mai tîrziu), iar Simonide din Ceos (sec. VI-V î.e.n.) îi spune "Istrul cel îndepărtat". Pentru dramaturgul Eschil, contemporan cu Simonide, "Istrul de la hiperborei și din Munții Ripei coboară"; el
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu izvoare calde, precum și Giorocu, cu foarte puternice izvoare care au servit alimentării cu apă a Craiovei. Cuvântul de origine indoeuropeană sru se regăsește în hidronimul antic Sargetia, dat Apei Grădiștei, care curge la picioarele înălțimii pe care se află cetatea Sarmisegetuzei dacice. Au scris despre Sargetia atât Criton, medicul personal al lui Traian, cât și istoricul Dio Cassius, în legătură cu tezaurul de aur și argint al regilor dacilor, recuperat de romani, după ce au abătut apa Sargeției. Evenimentul a fost atât de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Carasu, cu un cuvânt moștenit de la turci, dar pornit de la traco-dacicul Axiupa, incluzând radicalul indoeuropean riksei = întunecat, negru, trecut și prin slavul Cernavodă. La gura de la Dunăre a acestei văi, se aflau în antichitate, pe înălțimea de pe malul său sudic, cetatea și portul Axiopolis; astăzi, în fața sa, pe malul opus de nord, se află orașul Cernavodă, cu uzina atomoelectrică; navigabil până dincolo de Medgidia de astăzi, spre Tomisul antic, chiar până în secolul trecut. Se pare că la navigabilizarea văii a contribuit o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
are o luncă mlăștinoasă. S-a arătat mai înainte că al cincilea, Gabranus, a fost considerat ca un hidronim din substrat; s-a făcut și o legătură între acest hidronim și toponimul modern Garvăn. În nord-vestul Dobrogei, în apropierea vestigiilor cetății romane și apoi romano-bizantine Beroe, de pe limesul dunărean dintre Carsium (Hîrșova) și Troesmis (Turcoaia), vechiul curs al Dunării se numește Băroi, preluat desigur din Beroe. În Dacia Romană s-au identificat cel puțin trei localități cu caracter balnear, în general
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
principal. La fel pe Bistrița năsăudeană, unde afluentul Repedea are o origine evident latină, de asemenea o traducere a numelui cursului principal. Iar de-a lungul Frumoasei (lat. formosa) în coborârea sa către albia Mureșului, venind din muntele ce adăpostește cetatea dacică de la Căpîlna, avem de-a face cu trei hidronime: la adăpostul muntelui este Frumoasa, minunata Frumoasă a lui Sadoveanu, care apoi trece în Bistra, pentru a se vărsa în Mureș sub numele de Sebeș. Deci de la latin la slav
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
, Mihail (pseudonim al lui Eugen Enăchescu Pasad; 1.I.1923, Cetatea Albă - 16.IV.1994, București), poet și prozator. Este fiul medicului militar Mihail Enăchescu și al Mariei (n. Pasad), soră medicală. Probabil din dorința tatălui, a fost înscris mai întâi la Liceul Militar din Iași, dar și-a continuat studiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
mijlocită de un nume mai puțin explicit (cel puțin pentru noi): Nutxe "Nut" este „cerul” (mereu cerul), Gebxe "Geb" este „pământul” (mereu pământul) și așa mai departe. Alți zei sunt legați de structurile sociale ale țării, mai ales cele ale cetăților și ale provinciilor (nome după cum au fost denumite, cu un cuvânt grecesc, provinciile Egiptului), care caracterizează prin prezența lor neobișnuită un panteon variat. Urmând cursul Nilului de la sud la nord, conform criteriului geografic de orientare al vechilor egipteni, descoperim următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legat și el de lumea de dincolo, Osirisxe "Osiris", care se instalează definitiv aici. Nu foarte departe, la Asyut, se află două divinități canine, Anubisxe "Anubis" și Upuautxe "Upuaut", În timp ce la Ahmim Îl Întâlnim din nou pe Min. La Ashmunein (cetatea greacă Hermopolis) se află zeul Thotxe "Thot", venerat sub formă de ibis sau de babuin, și zeul selenar al științei, În timp ce alături, În Fayyum - o oază aflată aproape de Valea Nilului, - este venerat crocodilul Sobek sub diferite forme și nume. La
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un fond unitar și care poate fi nivelată În cadrul unui sistem univoc. O primă sistematizare a pluralității anarhice a zeilor s-a realizat prin gruparea lor În familii tipice, care constau În tată, mamă, fiu. Același zeu poate avea, În cetăți diferite, soții și fii diferiți, iar același lucru li se poate Întâmpla și zeițelor: așadar, sistemul nu aduce ordine completă, ci constituie doar un punct de plecare pentru socializarea panteonului. O abordare diferită este Însă concepția conform căreia o divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o atitudine care tinde să privilegieze un centru religios bine cunoscut de tradiție: cel de la Heliopolis, unde a Înflorit de timpuriu un cult solar; acesta se află aproape de capitala politică Memphis și va rămâne În continuare (până la uniformizarea culturală greacă) cetatea „Înțelepciunii” egiptene. Însă toate aceste limite nu pot diminua importanța faptului căxe "Atum" ritualurile respective sunt reinvestite ca izvoare pentru o mare parte a aspectelor religioase și că ele ajung - tocmai pentru că sunt unite Într-un orizont unic - să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar lucrează Împreună, amenințând vechiul stat monarhic centralizat și Înlocuind funcționarii curții, care În vechime Își schimbau mereu funcția și reședința, cu principi locali mai interesați să apere interesele locale ale provinciei sau cetății lor, decât pe cele ale unui stat care nu mai este centrul vieții civile. Tradițiile locale Își redobândesc forța, cultele locale Înfloresc, regele Își pierde divinitatea, se fac simțite interese economice specifice. Nu cunoaștem cronica evenimentelor, dar observăm că, În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Eram cel care Înălța monumente mărețe pentru templu... eram unul care Înnoia ofranda divină”. O astfel de asumare a responsabilităților edilitare, care reveneau inițial doar regelui, se regăsește și la fiul lui Kheti, Tefib 1, căruia i se spune: „Zeul cetății tale te iubește; el te-a Însărcinat să-i reclădești templul”. Și se adaugă: „Zeul cetății tale te călăuzește, tatăl tău care te iubește”. Este, desigur, o indicare retorică a filiației, dar foarte semnificativă pentru independența față de vechea teologie regală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de asumare a responsabilităților edilitare, care reveneau inițial doar regelui, se regăsește și la fiul lui Kheti, Tefib 1, căruia i se spune: „Zeul cetății tale te iubește; el te-a Însărcinat să-i reclădești templul”. Și se adaugă: „Zeul cetății tale te călăuzește, tatăl tău care te iubește”. Este, desigur, o indicare retorică a filiației, dar foarte semnificativă pentru independența față de vechea teologie regală. Se va ajunge (Încă În timpul dinastiei a XI-a, când vechiul ordin este pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]