29,295 matches
-
indiferent în ce țară pleci, iar dorul de copii este la fel de mare. Umilințele bănuiesc că sunt pretutindeni, dacă ai nenorocul să găsești oameni nepotriviți. Practic, ajungem aici un pic inocenți și nepregătiți psihic pentru ce va urma. Apoi suferim, din dor sau din batjocuri. Cred că am vrut oarecum să-i avertizez pe cei care ar dori să plece: „Uitați, lucrurile nu-s chiar roz. Gândiți-vă bine înainte de a pleca!”. V-ați fi dorit să nu fi trăit anumite experiențe
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
unul de patru ani - și cea mai mare dorință ar fi să-i am aici cu mine. Aici la Turnu. Să mă trezesc și să-i văd în fiecare dimineață cum se joacă. Știe peste 50 de poezii. Mor de dorul lor! C-am ajuns de trăim răspândiți prin lume de uităm de cum mai arătăm! Noroc c-avem poze și ne uităm să ne vedem copiii și nepoții cum au crescut! Aici, practic, în România, nu te-ajungi cu banii. Asta
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
făcea tot felul de grimase, își dădea ochii peste cap, clipea amețitor, stătea în șpagat, și, în cele din urmă, se târa. Vera Mantero aduce cu ea spiritul lui Josephine Baker, incandescența unei dive care-și explora sexualitatea cântând despre dorul de Africa, despre primitivitatea arhetipală și legătura cu o tradiție încorsetată în prejudecăți și clișee. Mantero captează angoasa și sfâșierea pe care Baker le învelea în exotismul atât de prizat în Parisul anilor ˈ30. În Un lucru minsteiros, a spus
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
din Romă. În august 1812, Gheorghe Asachi se întoarce în Moldova . Stăpînind o cultură superioară solidă și multilaterala, cunoscător al mai multor limbi străine - polona, rusă, latină, germană, italiană, franceza și engleză - că nimeni altul în vremea să, optimist, cu dor de muncă și încrezător în puterile sale, călăuzit de o ideologie liberală progresista și de o puternică dragoste de patrie și popor, Gheorghe Asachi speră să joace un rol important de restaurator în țara sa. întoarcerea lui Asachi din Italia
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
oratorică dezlănțuită de N. Iorga, Take Ionescu, N. Titulescu, Delavrancea cutreiera țara, cerând intrarea ei în război pentru dezrobirea provinciilor subjugate de Austro-Ungaria. Luând cuvântul la una din ședințele Academiei Române, Delavrancea dădea glas vibrant ideii de unitate națională: "„Avem același dor, aceleași dureri, aceleași aspirațiuni. Cântăm aceleași cântece și aceeași doină ... Durerile și bucuriile celor de dincolo sunt și ale noastre și ale noastre sunt ale lor. Dușmanii lor sunt și ai noștri ... Visul atâtor generații de strămoși, de moși și
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
împroprietărit la '64. Nu pot să uit ceea ce am învățat de la cei mai mari dascăli ai mei, de la părinți: basmele, cântecele, obiceiurile, limba aceasta, comoara de limbă unde se găsesc bogățiile cu duiumul, în care mi-am spus durerea și dorul și am încercat să mă apropii de un ideal ce s-a depărtat treptat cu pașii făcuți înspre dânsul (...). Sunt al țăranilor! Îi iubesc fatal. De ei mă leagă suferințele moșilor și strămoșilor mei. În mine se adună suferințele veacurilor
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
l-a numit Șerban Cioculescu) distinge în această apariție „Semnele noi de lirism”, în contextul în care marii lirici interbelici ajungeau la apogeu. Urmează, apoi, volumul „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) - în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”. Asemenea lui Alexandru Philippide, a scris relativ puțină poezie. Spațiul său poetic este, însă, inconfundabil. Botta a lucrat în dingurătate desăvârșită ca un ouvrier cvasianonim la o construcție poetică de
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
acuma și-n veci”. Pare un poet al legendelor acest poet în tulburătorul său discurs: „Rob codru, cum te suferi supus/ și vânzării dat singurel sub lună?/ O, frățâie, de-am fi împreună/ pe muntele Daciei, în lumina de sus!” „Dor” și „Neliniște” nu sunt doar două tragice dar fermecătoare stări poetice, caracteristice marilor filosofi și artiști, mai mult: două mari personificări, vecini ai noștri de totdeauna, ei sunt „doi români”. Sub razele lor se desfășoara întreaga ceremonie poetica a lui
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
mod deosebit pe Lídia Jorge și Agustina Bessa-Luís. Printre tinerii autori a reușit să-și facă un nume Valter Hugo Măe. Fado este numele celui mai important gen de muzică în Portugalia. Această muzică este melancolică, strâns legată de "Saudade" ("dor"), și este probabil rezultată prin amestecarea melodiilor de navigatorii portughezi cu ritmurile sclavilor africani. Se disting două forme de stil, și anume, unul variat, mai popular, fado de Lisabona, și altul academic, cântat doar de bărbați, fado de Coimbra. O
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
următoare la știri: "Eminescu nu mai este". Corpul poetului a fost expus publicului în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu a interpretat litania „Mai am un singur dor". După slujba ortodoxă și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămați doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde Dimitrie Laurian rostește al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaugă diverși trecători o pornește
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
instituțiilor aristocratice (în contrast cu valorile liberale și democratice care se răspândiseră cu mai mult succes în țări precum Franța sau Marea Britanie), precum și moștenirea conservatorismului politic al "cancelarului de fier" Otto von Bismarck și influența durabilă a acestuia asupra mentalului colectiv (anume dorul intens pentru un leader puternic care să conducă națiunea ca un părinte sever, dar inspirat). Plecând de la faptul că rădăcinile derivei naziste sunt adânc înfipte în istoria țării, cel puțin cât să ajungă până la jumătatea secolului XIX, alți istorici (precum
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
ce să fac?” (Marius Țeicu/Eugen Rotaru) și „Despre dragoste” (Dan Beizadea/Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu). În următoarea perioadă (1986-87), Marius Țeicu îi va încredința spre interpretare melodiile „Când iubești”, „Să nu-mi spui bun rămas”, „Nu pot trăi fără dor”, „Cine crede în iubire?”, toate devenind șlagăre. Aparițiile la emisiunile la Radio și Televiziunea Română sunt tot mai frecvente. Apare într-o populară emisiune de varietăți realizată de Titus Munteanu. Începe seria înregistrărilor la Radio și Electrecord. Până în 1990 va imprima
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]
-
absolut de vânzări. Participă la Gala Festivalului Internațional de Șlagăre de la Dresda în R.D.Germană, unul din cele mai apreciate festivaluri de muzică ușoară din estul Europei unde interpretează "Îți citesc în ochi" (Adrian Enescu) și " Nu pot trăi fără dor" (M. Țeicu). A efectuat turnee în R.D.G.- fosta Republică Democrată Germană (cu trupa Romanticii, într-un turneu de 2 luni), Bulgaria, Polonia, toate recitalurile susținute fiind live. La cea de-a XXI-a ediție a “Festivalului Tinereții de la Amara” (Ialomița
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]
-
Păcală" și pentru traducerile din Euripide ("Ifigenia în Aulida" - "Ifigenia în Taurida"), considerate cele mai bune traduceri ale pieselor lui Euripide existente la vremea respectivă. Publicat în suplimentul muzical al revistei "Transilvania", a contribuit cu versurile pentru acest cântec de dor. Versurile reproduse mai jos au fost culese de Paște 2010 de la cea mai vârstnică bătrână de 97 de ani din Tohat, acum aparținător orașului Ulmeni, jud. Maramureș, satul natal al lui Petre Dulfu și cel care este subiectul acestei poezii
Petre Dulfu () [Corola-website/Science/298274_a_299603]
-
păstrează în memorie această creație după aproape 80 de ani de la prima și singura ei publicare (ea nu știe să citească și să scrie, însă are o memorie extraordinară). Iese luna dintr-un nor Și-mi aprinde-n suflet dor Dor de satul părăsit Dor de câmpul înverzit. Dauar Dumnezeu să dea Să mă văd la vatra mea Să nu fie-n sat drăguță Ca și-a mea nici o căsuță. Zi și noapte să muncesc Pân-oi face cum doresc Casa
Petre Dulfu () [Corola-website/Science/298274_a_299603]
-
creație după aproape 80 de ani de la prima și singura ei publicare (ea nu știe să citească și să scrie, însă are o memorie extraordinară). Iese luna dintr-un nor Și-mi aprinde-n suflet dor Dor de satul părăsit Dor de câmpul înverzit. Dauar Dumnezeu să dea Să mă văd la vatra mea Să nu fie-n sat drăguță Ca și-a mea nici o căsuță. Zi și noapte să muncesc Pân-oi face cum doresc Casa, cuib de vesel trai
Petre Dulfu () [Corola-website/Science/298274_a_299603]
-
Dumnezeu a preamărit moartea aceasta groaznică a slugilor Sale cu mari minuni și creștinii s-au grăbit să adune și să cinstească moaștele lor, aducându-le în țară creștină cu mare pompă. Ferdinand luă parte la sărbătorire și, cuprins de dorul muceniciei, trece la Franciscani, ca să poată merge și el în misiuni, și aici să-și dea viața pentru credință. Avea atunci 25 de ani. Despărțirea lui Ferdinand de confrații Augustinieni a fost foarte dureroasă. Superiorul, văzând tăria cu care voia
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
un zarzăr cu omizi ?" («4», "ibid.," p. 39); uneori, în reverberări „molcom-thanatic-eroice“, cu Jiul aidoma funebrului vad / râu styxial, dar împlântat prin sacrele-i izvoare în baza Cogaionului: "Jos în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Unul cântă dor de ducă / pe-un cârlan ca o nălucă, / alb ca viscolele lunii, / alb ca-n Joia Mare prunii... Altul tace - și pe față, / îi stă gândul ca o ceață. / Tace și-n frunzar se stinge, / pe un murg ca de
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
atunci, sălbatic, / Intrând pe geamuri, valul o fură / Și-o duse-n dar oceanului molatic. Tot aplecându-și trupul ca un trunchi / S-o caute-n abise, de pe maluri, / Turnul căzu-ntr-o seară în genunchi / Și se-aruncă de dorul ei în valuri"... Un alt poet important al Cercului literar de la Sibiu, poetul Ștefan Augustin Doinaș a acordat o atenție specială acestei specii literare. Balada scrisa de el: Alexandru refuzind apa a facut furor.
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
-și îndeplinească jurământul de credință făcut mamei sale. Într-o seară, Doruntina se trezește la porta casei din Boemia cu un călăreț, care pretinde că este chiar fratele ei, venit s-o ducă înapoi acasă, la mama care îi poartă dorul. Fiind foarte grăbit, călărețul nici măcar nu descalecă, îi spune Doruntinei să vină “așa cum este”. Mânată de dorul de casă, fata se urcă pe cal și pornesc la drum. Pe data de 11 noiembrie, la miezul nopții, ajung. Aproape de casă, călărețul
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
din Boemia cu un călăreț, care pretinde că este chiar fratele ei, venit s-o ducă înapoi acasă, la mama care îi poartă dorul. Fiind foarte grăbit, călărețul nici măcar nu descalecă, îi spune Doruntinei să vină “așa cum este”. Mânată de dorul de casă, fata se urcă pe cal și pornesc la drum. Pe data de 11 noiembrie, la miezul nopții, ajung. Aproape de casă, călărețul o roagă să coboare și să intre în casă, pentru că el mai are ceva de rezolvat la
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
(n. 2 iunie 1979, Târgu Mureș - d. 5 octombrie 2013, Mihai Viteazu, Mureș) a fost o solistă de muzică populară din zona Transilvaniei. Se spune că la naștere venim cu două doruri: dorul de Dumnezeu și dorul de celălalt. a venit cu trei: dorul de Dumnezeu, dorul de celălalt și dorul de cântec. Ramona Fabian, o tânără interpreta a cântecului popular din Ardeal, s-a născut și a copilărit în Târgu Mureș
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
(n. 2 iunie 1979, Târgu Mureș - d. 5 octombrie 2013, Mihai Viteazu, Mureș) a fost o solistă de muzică populară din zona Transilvaniei. Se spune că la naștere venim cu două doruri: dorul de Dumnezeu și dorul de celălalt. a venit cu trei: dorul de Dumnezeu, dorul de celălalt și dorul de cântec. Ramona Fabian, o tânără interpreta a cântecului popular din Ardeal, s-a născut și a copilărit în Târgu Mureș, având
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
(n. 2 iunie 1979, Târgu Mureș - d. 5 octombrie 2013, Mihai Viteazu, Mureș) a fost o solistă de muzică populară din zona Transilvaniei. Se spune că la naștere venim cu două doruri: dorul de Dumnezeu și dorul de celălalt. a venit cu trei: dorul de Dumnezeu, dorul de celălalt și dorul de cântec. Ramona Fabian, o tânără interpreta a cântecului popular din Ardeal, s-a născut și a copilărit în Târgu Mureș, având originile in Câmpia Transilvana
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
1979, Târgu Mureș - d. 5 octombrie 2013, Mihai Viteazu, Mureș) a fost o solistă de muzică populară din zona Transilvaniei. Se spune că la naștere venim cu două doruri: dorul de Dumnezeu și dorul de celălalt. a venit cu trei: dorul de Dumnezeu, dorul de celălalt și dorul de cântec. Ramona Fabian, o tânără interpreta a cântecului popular din Ardeal, s-a născut și a copilărit în Târgu Mureș, având originile in Câmpia Transilvana, in Band, comună răcorită de apele Comlodului
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]