30,140 matches
-
unde lumina cădea nestingherită. Se întoarse spre ea : — Ai auzit de Rumpelstilzchen ? Ia spune repede, să te văd. — Ruplet... bălmăji fata. Apoi râse : Nu pot. Ce-i ăsta ? — Un nume. — Al cui ? — O să-ți spun într-o zi povestea lui, râse Tili, aruncându-i din ușă un sărut aerian. Cântă-te pe tine însăți. Se întoarse zâmbind spre Maestrul păpușilor, care rămăsese cu cutia în mână : Vezi, de-aia nu cântă Dumnezeu... Înainte de a trece dincolo de grilaj, Jenică se mai uită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i mai rămăsese și o aruncă prin rombul lui. Frunza se răsuci, căutând o adiere pe care să se sprijine, apoi căzu, cu totul nepotrivită pe întinderea de beton. De aceea, nici Magul frunzelor nu veni. — Am venit la serviciu, râse Maca, încercând astfel să ofere, așa cum îi era felul, o explicație în care nu credea nimeni. Și nici nu mințea întru totul. — Mai e puțin și începe schimbul doi, întări Tili. — Și așa ajungem și noi măcar o dată mai devreme
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu credea nimeni. Și nici nu mințea întru totul. — Mai e puțin și începe schimbul doi, întări Tili. — Și așa ajungem și noi măcar o dată mai devreme, sugeră Jenică. — Ce dacă am venit cu vreo douăj’ de ani mai târziu ? râse Tili. Zicem că n-am știut că s-a închis, dădu Maca din umeri. Și adăugă încă una dintre explicațiile lui imposibile : Eu cred că nimeni nu mai știe că s-a închis, pentru că nimeni nu-și amintește că a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai fi fabrici ? Astea pe care le știm s-au închis toate, și laminorul, și uzina de scule hidraulice, nu mai vorbim de FUPSIC-ul nostru. Altele noi nu știu să se fi făcut. — Ții minte, spuse Maca, ce mai râdeam de doamna Marinescu și de glastra ei cu flori artificiale. Cum îi udam în bășcălie frunzele din plastic și miroseam florile de cârpă... Uite că a știut ce face... Doar florile ei au rezistat, chiar și în vremurile astea, când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Maca. După ghiveciul cu flori... — Era biroul meu... stărui Tili. Uită-te la peretele din spate. Nu ții minte că doamna Marinescu ne-a adus chiar ea ghiveciul ? A strigat la fotograf : Stai !, și l-a pus în mijloc. Râdea și zicea că în poză nu se vede care e cârpă și care petală de-adevăratelea, că mirosurile nu se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești că și noi eram din cârpă... observă Jenică. Maca mângâie suprafața îngălbenită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă Maca, scoțând din sertar creioanele și scriindu-și cu litere pătrățoase numele pe pupitru. Apăsă, vârful se rupse. — Caută la tine un creion, îi spuse lui Tili, îmi trebuie ca să pun bara la A. — Ești obsedat de numele tău, râse Tili. L-ai scrie și pe cer. — Te pomenești că o s-o fac și pe-asta într-o zi, încuviință Maca. Dar uite că pescarul ăla și-a adus aminte. Mereu se auzeau împușcături pe clisură. Și pe urmă lătrături
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai trecem pe-acolo, spuse și Maca, oprindu-se în ușă și privind înapoi. Am înțeles, spuse bătrânul Coropciuc. Vă scriu în registru. — Treci la Jenică, adăugă Maca. Dacă tot e atât de lipsit de noroc nu mai contează... — Degeaba râzi, bombăni Jenică în urma lui. Ar trebui date legi speciale de protecție pentru noi, ăștia fără noroc, în loc să râdeți de noi. Ar trebui subvenții de la stat... Cum știi dacă cineva are sau nu are noroc ? Poate că e norocos și nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coropciuc. Vă scriu în registru. — Treci la Jenică, adăugă Maca. Dacă tot e atât de lipsit de noroc nu mai contează... — Degeaba râzi, bombăni Jenică în urma lui. Ar trebui date legi speciale de protecție pentru noi, ăștia fără noroc, în loc să râdeți de noi. Ar trebui subvenții de la stat... Cum știi dacă cineva are sau nu are noroc ? Poate că e norocos și nu știe... poate că altfel i-ar fi fost și mai rău... — Se vede cât colo cine n-are
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru mine important era să te întâlnesc azi. Ce zi e azi ? — Ar putea fi o zi ca oricare alta. Numai că mie cele mai importante lucruri din viață mi s-au întâmplat în ziua asta, de cinșpe septembrie. Fata râse. Surprins, Tili uită să mai ambaleze, motorul icni și se opri. — Ce-i așa de nostim ? întrebă el, nu fără părere de rău. — Maestrul păpușilor e chiar mai inspirat decât crezi. A învățat repede să răspundă nu numai la întrebările
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște ciudățenii, cei care stăteau în ele se fuduleau că au apă caldă. Și-acum, uite, sunt generații întregi care nici nu mai știu ce înseamnă casă la curte. Te-ai cățărat vreodată într-un copac ? — Nici măcar pe o motocicletă, râse ea. — Hai să te duc acasă. Fata ezită, făcându-și de lucru cu mâinile. — Ești ciudat. Bărbații îți cer tot felul de lucruri... Nu te-ar duce acasă din prima nici în ruptul capului. — Eu ți-am dat nume, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe nepregătite. Erau simpatice amândouă, cu ochii lor rotunzi și obrajii rumeniți de vălătucii fierbinți. Dacă n-ai altceva, spuse, merge să prăjești și o talpă de bocanc. Mai ales dacă-i dai și un iz de ceapă prăjită. Ele râseră scurt, căci trebuiră să se întoarcă și să răscolească prin tigaie. Poftim la masă ! spuse cealaltă, încurajată de răspunsul privitor la parizer. Maca privi la uleiul bătând, de atâtea recidive, în maroniu. — Mulțumesc, spuse, simulând regretul. Tocmai am mâncat. Dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâini și sări. Își desfăcu sandalele, ajutându-se de la un picior la altul. Apoi, cu o mișcare iute, își împinse tălpile, una câte una, în sus, sandalele săriră din picioare, lovindu-se de tavan și căzând aiurea. — Plouă cu sandale, râse ea. — Să nu-mi spargi becul, spuse Maca, fără să pară neliniștit. — Ți-l dau pe-al meu. N-am decât unul în cameră. La baie și la bucătărie, dacă țin ușile deschise, se vede. De mare garsonieră ce e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea. — Să nu-mi spargi becul, spuse Maca, fără să pară neliniștit. — Ți-l dau pe-al meu. N-am decât unul în cameră. La baie și la bucătărie, dacă țin ușile deschise, se vede. De mare garsonieră ce e... Râse din nou și îi ciufuli părul. Sau, mai bine zis, îi schimbă neorânduiala, căci părul lui Maca nu se pieptăna și nu se netezea, ci se țesăla cu un fel de furculiță de lemn, aceeași cu care răscolea salata ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
între picioare ca niște melci fără cochilie... Le e frică de moarte și n-au cui spune asta. Ce crezi că fac eu ? Îi ascult... Ei cred că, dacă plătesc, nu mai au de ce să se rușineze. Și eu nu râd de ei, nu zic nimic, sunt plătită să tac. Pe urmă, când termină de vorbit, încep să mă lipăie, să mă muște cu buzele, de parcă ar vrea să-și ia rămas-bun. Mi-e și frică să nu-mi moară vreunul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apoi își lăsă ochii în jos. De data asta nu voia să răspundă. Nu i-ar fi plăcut. Tocmai de aceea fata înțelese cu totul altceva. Își propti palmele în pieptul lui și îl îmbrânci. — Ești ca și ei, strigă. Râdeam când îți număram firele albe din claia aia nespălată. Da’ firele albe îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a și netezit... Maca îi aruncă o căutătură jumate amuzată, jumate intrigată. — Boșorogule ! îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-auzi, scoal’, ce, noi vorbim la pereți ? !“. Am dormit trei zile după aia. Cred că de frică, spuse Jenică. Eu, ca să fiu sincer, m-am căcat pe mine. M-au lăsat așa, să mă usuc de-a-n picioarelea, și râdeau. „Îți cam place“, râdeau. Ședeau și fumau, iar eu, cu picioarele depărtate, cu mâinile lipite de zid și nasul în perete. „Ești nerăbdător să te întâlnești cu prietenii tăi, poponarii. Ai și ejaculat de plăcere, căcăciosule...“ — Chiar așa au zis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noi vorbim la pereți ? !“. Am dormit trei zile după aia. Cred că de frică, spuse Jenică. Eu, ca să fiu sincer, m-am căcat pe mine. M-au lăsat așa, să mă usuc de-a-n picioarelea, și râdeau. „Îți cam place“, râdeau. Ședeau și fumau, iar eu, cu picioarele depărtate, cu mâinile lipite de zid și nasul în perete. „Ești nerăbdător să te întâlnești cu prietenii tăi, poponarii. Ai și ejaculat de plăcere, căcăciosule...“ — Chiar așa au zis ? se miră Maca. Știau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a fetiței. Mă duc la tejghea. V-am spus, azi e lume multă. Mi-am luat ajutor, dar nu l-aș lăsa prea mult singur. Își mai toarnă și lui câte un țoi și încurcă socotelile. — Ți-am făcut safteaua, râse Maca. — Veneau ei oricum, spuse bătrânul, drumul spre cârciumă e neted. Dar nici asta nu mai ține mult. Silozul o să se închidă, nu mai sunt fabrici de nutrețuri, n-au cui să vândă. S-au împuținat animalele. De unde știi ? întrebă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întorc mai târziu, îi anunță Coropciuc. Vă trimit cu omul meu niște bere și ceva de mâncare. Dacă vreți să-i cereți ceva, vorbiți rar și cu buzele rotunjite, să vă înțeleagă. Și nu faceți glume, că nu se prinde. Râde mereu, dar nu e vesel niciodată. — Bună alegere, spuse Maca. — Are și calități, spuse bătrânul, depărtându-se. Nu are frământări lăuntrice. De-aia nu obosește vreodată. Maca împinse ușa, să se poată uita în cârciumă, unde larma era în toi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alta, amestecate, ei se îmbătau primii. Lângă pancarta pe care scria „Fumatul interzis“, un bărbat în picioare vorbea mai tare decât ceilalți, gesticulând și arătând, din când în când, spre un interlocutor imaginar. — ăsta trebuie să fie șeful de sindicat, râse Maca. Acolo tac mâlc, în fața șefilor, aici, la cârciumă, îi apucă curajul. Să-i văd și eu o dată umplând străzile. Să te ții când m-oi apuca eu de politică ! — Ar trebui, mai întâi, să te tunzi și să-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locomotivei se îmbibase în tencuială. — Trebuie să beau ceva, șopti Tili. Ușa se deschise, scoasă, parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse întretăiat, scoțând un sunet ca de gargară. Trânti halbele pe masă, fără să-i pese că spuma făcea cercuri umede pe mușama. — Auzi, spuse Maca, ia du-te înapoi, închide bine ușa, numără până la trei și intră din nou. Namila
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se priviră. — Să-ți spună Maca. E ideea lui. Pe morții ăștia noi de care spui, bodogăni Maca, nu și-i asumă, din păcate, nimeni. Ușa se deschise iarăși, cu o opinteală care aproape că o scoase din balamale. Namila râdea ca de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu mâncare. Le lăsă pe masă cu aceeași îndemânare cu care adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu mâncare. Le lăsă pe masă cu aceeași îndemânare cu care adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca. Namila râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie, zguduindu-l : — Om bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie, zguduindu-l : — Om bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila râse din nou. Erau cu toții oameni buni. Înainte de a ieși, se opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu fruntea. — Azi avem mezelicuri, constată Maca. Ridică o bucată în lumină : Ne iese mai ieftin. Se întoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după ce se înecă într-un dumicat gros. Namila se întoarse cu halbele. Maca îl opri cu un semn, îi luă halbele din mână și le așeză încet pe masă. Celălalt înțelese semnificația gestului ca pe un semn de politețe și râse din nou. Maca râse și el, înclinându-se ca un japonez. Namilei îi plăcu, așa că se înclinară de câteva ori unul spre altul. — Țigară ? întrebă uriașul, după ce, lovindu-se cu creștetul de bec, se uită la pachet. Încercă să smulgă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]