32,577 matches
-
în uluci (jgheaburi din lemn îmbrăcate în tablă), vacile au început să vină la apă. Femeia și bărbatul surdo-mut erau la o distanță de aproximativ 100 metri, în spatele cirezii. Prima vacă a venit lângă mine și s-a aplecat să bea apă din uluc. Când a sosit și a doua vacă (vaca unchiului meu), nu s-a așezat lângă prima vacă, ci s-a repezit în ea, aceasta s-a speriat și s-a repezit în picioarele mele, iar eu am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Sfântă, este o realitate și nu o poveste. Bună dimineața, Hațor, bună dimineața! Arheologii români au venit la tine. Scoală-te și începe să-ți depeni povestea!” Și am început. Ne trezeam la 4:30 dimineața pentru ca la 5, după ce beam ceaiul, să plecăm de la hotel pe șantier, unde lucram până la 11, apoi curățam și spălam “cioburile”, după care serveam masa de prânz. După masă, unii plecau la odihnă, alții plecau la vizitat. Am luat microbuzul împreună cu persoanele care au acceptat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lua forme diferite, ba părea un cioroi fioros, ba o vietate de spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși să adoarmă fără vise urâte. Când se trezi, soarele răsărise și razele luminau un nor ce parcă îl apăsa în jos. Marița gândește iute ce treburi vor mai face azi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la fântâna cu cumpănă și ciutură, fântână săpată de Costache împreună cu taică-su, Ion Gheorghiu, au deșertat apa din ciutură în căldarea de adăpat caii, ce era purtată mereu în căruță, și le-a pus-o sub boturi. Aceștia au băut puțină și au început să fluture din cap, semn că s-au săturat. Aduseră caii la căruță, i-au înhămat din nou și apoi se așezară, cei doi bărbați cu fața spre cai iar femeile stăteau spate în spate cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
era vinovat de necazurile lui Săndel, dar și ea și Costache hotărâseră să-l vândă, că nu aveau bani să-i cumpere pereche, ca să aibă pereche de jug. − Cu adălmaș sau fără? întrebă cumpărătorul; − Fără, că eu nu obișnuiesc să beau iar băiatul e încă prea mic pentru așa ceva; Gospodarul numără banii prețului pe care se învoiseră iar Maria îi dădu frânghia de care era legat Joian. Câinele Cuțurică se uită la stăpâni, apoi la Joian și scheună prelung. Dar nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cât simpli gospodari din sat sau târg, că de când paralizase de picioare, nu mai ieșise din casă, să mai vorbească cu lumea; - Madam Marie, nu te supăra, cred că vrei să mergi la beci, dar să știi că noi nu bem vin, nu-l scoate degeaba. Mai bună ar fi o cană cu lapte, că știu ce bun lapte mulgi de la vacile matale. Domnul inspector cam suferă cu stomacul și i-ar prii niște lapte; - Bine, așa am să fac, că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Maiorul e oarecum puțin stânjenit, totuși îmi spune că tot eu voi pleca în noua misiune! Cine m-a pus să-mi aprind paie în cap și să-mi contrazic superiorul? Ordinul se execută, nu se discută. „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă”, se mai spune în popor. Plec într-o misiune, indirect periculoasă. Trebuia să păzesc cu cei 40 de oameni ai mei un sector de cale ferată de circa 40 km., cam un om la km. Paza în cele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
căruță de la companie în care se afla Mihai, ordonanța mea. Îi cer insistent apă, dar nu are la el decât o sticlă de vin. Simt o enormă sete, cum n-am simțit niciodată în viața mea! Cer mereu lichid și beau tot vinul din sticlă, lucru nemaipomenit pentru mine... Corpul secătuit de sânge cerea imperios lichid! De aici, aproape pe întuneric, ajung la postul sanitar al regimentului unde mi se schimbă pansamentul, totuși sângele nu poate fi oprit! După miezul nopții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Le spun categoric că, dacă fac totul, vor fi plătiți din banii mei. Oamenii promit că vor lucra cu mai mult spor. Pe masa prăfuită din cancelarie desfac mâncarea din pachet, mă așez pe un scaun șubred, mănânc în grabă, beau o cană de apă și apoi, pe aceeași cale, o iau grăbit să ajung la Crivești, la sediul plășii cu același nume. În jurul orei 15 sunt în biroul inspectorului școlar, căruia îi spun de unde vin, ce am găsit acolo (el
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
voi avea săptămânal rezervate pregătirii pentru facultate două zile, dar eu refuz. Mă acuză de manifestări burgheze, de nesupunere, de anarhism boieresc și în final... mort-copt, trebuie să merg acolo unde zice el. Ce era să fac? „Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă”, și de data asta. Găsesc un ultim argument și anume că, nefiind membru de partid, nu puteam ocupa acel post. Îmi spune că aceasta nu e treaba mea, că e lucru hotărât deja și că n-am ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fi și ea absolventă de onoare a promoției noastre! În jurul meselor ne-am aflat 37 de persoane. De emoție, pot spune că n-am prea avut spor nici la mâncare, și nici la băutură! Nu veniserăm să mâncăm și să bem. Partea de suflet, emoțională a fost esențială pentru întâlnirea noastră! Până pe seară s-au depănat atâtea amintiri și întâmplări, care de care mai hazlii. Eram în acel moment aceiași care fuseserăm cu 35 de ani în urmă... Încep să se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am văzut acum oameni fără dinți în gură, cu pantofi scâlciați. De-aia mor de ciudă că nu mai sunt bani să-i asiguri omului ce-i trebuie în viață după ce, vorba aia, toată viața a mâncat motorină și a băut antigel. Noi am făcut școală, să știți! S. B.: Ce a urmat? M. M.: După ce am terminat Academia, am lucrat la Cluj, la Secția Operații a Armatei de acolo. Între timp, Dumnezeu să îl odihnească, generalul Velicu ajunsese Comandant al
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
încolonați, în pas de defilare sau cu cântec. M. M.: Sunt și câteva reguli tâmpite, pentru că am preluat regulamentele rușilor. Îmi amintesc numai de gardă, de exemplu. Păi, soldatul, în post, n-avea voie să miște, să stea jos, să bea apă, nu mai știu nici eu... S. B.: Nu avea voie să fluiere, să fumeze, să se sprijine... M. M.: Ce legătură avea garda cu...? S. B.: Trebuia să stea vigilent. Eu am avut tot timpul postul la depozitul de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ca la jumătate de oră să fluierăm o dată, iar la fix, de două ori. Când auzeam un fluierat venind dinspre camarazi, era mare lucru. M. M.: Eii, acum s-au mai schimbat un pic regulile, și-au zis: "Poate să bea apă, are nevoie. Are o nevoie, sună, vine, se duce și își face nevoile, poate să se plimbe. Nu poate să fumeze în post dacă este în preajmă muniție sau sunt carburanți". S. B.: Normal. În anumite posturi cu specific
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
adunat comandanții de batalioane, locțiitorii, secretarul de partid, medicul șef, stomatologul și ne-am dus la GAZ. Și ne-am apucat de prăjit mici și c-o bere. Am zis: "Hai să facem și noi o masă la GAZ! Nu bem în cazarmă, să nu ne vadă soldații". Majoritatea cadrelor s-au organizat pe grupulețe. S. B.: Nu erați la pomana porcului? În presă s-a scris că, în noaptea de 22 decembrie sau pe 23 decembrie, generalul Voinea era în
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu comandanții de batalioane la mici și la bere. S. B.: Când mi-ați povestit, m-am gândit că de aici a plecat zvonul cu pomana porcului și generalul Voinea. M. M.: Asta-i realitatea, am fost la mici, am băut bere și am plecat, dar să se ajungă la porc, asta nu. Așa, sunt mulți binevoitori! S. B.: Se insinua că i-ați crescut un porc lui Voinea. M. M.: Asta nu! În fine, când stăteam noi acolo la GAZ
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
bande de funcționari, pe baza unor rivalități cutumiare, constituie preambulul episodului care prefațează schimbarea la față a lui Mișu. Dramatizarea secundă îl are ca regizor pe Mitică. Fapta este pusă la cale la berărie, locul unde e de presupus că beau și discută amicii lui Mișu. Cum spuneam, spiritul carnavalului și al sărbătorii cu măști se află aici, însă carnavalul are în centrul său două elemente fundamentale : masca și o răsturnare violentă a ierarhiilor. Figurile inversiunii și ale crimei rituale în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
schiță. „Artistul meu avea odată doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz de vară, în fața prăvăliei, pe desfrânații aceia beți turtă, făcând mustră și defilând soldățește, ca doi muscali pe două cărări, pe dinaintea unui cățel, alb și creț, muiat în boia de băcan pentru roșit ouă. Samurache stetea sluj, cu o chivără de hârtie în cap, încins cu o sabie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am o săptămână și zbor. Am emoții, mi-e frică și așa mai departe... Va trebui să fiu calmă. Două luni și jumătate pentru Liviu în străinătate este ceva astronomic. De obicei, după trei săptămâni vrea acasă și visează că bea apă din fântâna de la Iacobeni. Am sentimentul că mintea lui a înlemnit de spaimă și dor de țară. Vreau să-l ajut să-și revină. Sâmbătă 22 mai 1993 - Timișoara, în avion După câteva săptămâni de adevărat coșmar, în care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu noi în „Gradina de vară”, cu un nuc în mijlocul ringului de dans în jurul căruia ne zbenguiam cu alții de-o seamă cu noi, cu care legam prietenii de joacă. Mâncam alune americane, puse pe masă cu sare și se bea bere la micii proaspeți, mari și gustoși. Acel sentiment l-am regăsit în jurul meu aici. Duminică am mers la slujbă la biserica românească - o capelă modernă închiriată de preotul român de aici cu ajutorul marelui cărturar George Uscățescu. Am fost impresionată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
iar ei ne-au dat un lichior de ghindă și cârnați de casă. A fost un schimb de „experiență” agreabil. Ieri (luni) am fost treziți de ropotul ploii pe care, însă, am ignorat-o. După ce am mâncat și ne-am băut cafeaua, am pornit spre Centul Cultural „Reina Sofia”, unde am stat toată ziua vizitând o retrospectivă uriașă a unuia dintre cei mai cunoscuți pictori contemporani, Antonio Lopez y Garcia, și apoi sălile cu artă modernă, Picasso, Dali, Miro, Gris etc.
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
clădirii, oferindu-ți o fracțiune de secundă panorama cartierelor din apropiere cu case cărămizii și mușcate atârnând pe la ferestre. Am făcut cumpărături pentru masă și apoi ne-am întâlnit cu un doctor stomatolog chilian care a studiat în România. Am băut cu el o bere la o tavernă și la 23.30 am intrat în casă. Azi, aceeași ploaie. M-am îmbrăcat frumos și... acum pornim spre PRADO. Am emoții. Festivalul performanței actoricești Marți 24 mai 1994 - Bacău Iată! A trecut
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noi ne plângeam unii altora, la fel de neputincioși ca și ei. În cele din urmă, Marga s-a dus la o oală cu apă și-a scos o cană din ea, iar eu am luat castroane de supă pentru a putea bea cafeaua, ceilalți urmând exemplul meu, astfel situația mergând înspre îmbunătățire. A fost atât de comic totul, am râs cu lacrimi și din acel moment am început să ne simțim „ca acasă”, indiferent de ceea ce avea să ni se mai întâmple
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la Atena. Joi 20 iulie 1995 Mergem cu S. la Cap Sounion. Facem baie și vedem templul lui Poseidon - apusul soarelui. Vineri 21 iulie 1995 Plimbare prin Plaka; seara ieșim cu J., M. și D. Tot spre Plaka. Este închis. Bem bere la o grădină, apoi la ora 1 noaptea mâncăm suflaki și bem ouzo într-o tavernă. Pitoresc. Sâmbătă 22 iulie 1995 Vizităm muzeul armelor. Dormin aproape toată ziua iar seara ne culcăm devreme. Liviu are nevralgie și insolație. Duminică
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
baie și vedem templul lui Poseidon - apusul soarelui. Vineri 21 iulie 1995 Plimbare prin Plaka; seara ieșim cu J., M. și D. Tot spre Plaka. Este închis. Bem bere la o grădină, apoi la ora 1 noaptea mâncăm suflaki și bem ouzo într-o tavernă. Pitoresc. Sâmbătă 22 iulie 1995 Vizităm muzeul armelor. Dormin aproape toată ziua iar seara ne culcăm devreme. Liviu are nevralgie și insolație. Duminică 23 iulie 1995 Vizităm muzeul bizantin și complexul de pe Acropole. La ora 17
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]