29,232 matches
-
fi mai departe de ziduri. Cea de-a treia parte avea două șanțuri adăugate la sistemul defensiv, unul pentru oraș și unul pentru suburbie. Porțiunea sudică a zidurilor exterioare a fost lăsată deschisă. Au existat patru faze principale în construcția cetății. Lucrările la prima parte, un palat fortificat pentru despotul Đurađ Branković construit la confluenta râurilor, au început în toamna anului 1428. Sub supravegherea lui George Paleologul Kantakuzen, fratele mai mare al despotinei Jerina Branković, au fost aduse cherestea, văr și
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
îi adăpostea pe nobili în timpul atacurilor turcilor. Uși ascunse au fost construite în zidul dinspre Jezava pentru a permite trecerea spre Ungaria. Fortificațiile au fost extinse în următorii nouă ani pentru a include o suburbie fortificata mai mare, terminând astfel cetatea principala. În suburbie a fost construit un complex religios în mai multe etape, începând din secolul al XV-lea, si o baie turcească a fost adăugată de către otomani în secolul al XVII-lea. Există o poartă mobilă în zidul dinspre
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
complex religios în mai multe etape, începând din secolul al XV-lea, si o baie turcească a fost adăugată de către otomani în secolul al XVII-lea. Există o poartă mobilă în zidul dinspre Dunăre, pe unde marinării puteau pătrunde în cetate. Nu se știe sigur dacă au fost construite clădiri rezidențiale durabile. Între anii 1460 și 1480, în timpul ocupației otomane, a fost construit un sistem defensiv mai puternic, inclusiv contraescarpe, ziduri joase și mai multe turnuri. În prima jumătate a secolului
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
anii 1460 și 1480, în timpul ocupației otomane, a fost construit un sistem defensiv mai puternic, inclusiv contraescarpe, ziduri joase și mai multe turnuri. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea au fost adăugate tranșee fortificate. Starea de deteriorare a cetății variază de la "krstata kula", care este încă bine conservata, la zidurile care nu avut parte de lucrări de reparații și s-au prăbușit în unele locuri. Primul, și cel mai sever, prejudiciu a avut loc în timpul celui de-al Doilea
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
la zidurile care nu avut parte de lucrări de reparații și s-au prăbușit în unele locuri. Primul, și cel mai sever, prejudiciu a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 5 iunie 1941, munițiile depozitate în cetate au explodat, distrugând nu doar o mare parte din zidul sudic, ci și majoritatea clădirilor din orașul Semendria. Alte pagube au fost cauzat de către bombardamentele Aliaților din 1944. Barajul de la Porțile de Fier, finalizat în 1972, a ridicat nivelul apei
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de către bombardamentele Aliaților din 1944. Barajul de la Porțile de Fier, finalizat în 1972, a ridicat nivelul apei din partea inferioară a bazinului Dunării și a provocat inundații semnificative. Între anii 1970 și 1980 a fost construit un sistem pentru a proteja cetatea și orașul înconjurător de posibilele inundații viitoare; cu toate acestea, au avut loc inundații majore în 2006, ca urmare a ploilor abundente și a topirii zăpezilor. Cetatea a fost obiectul unor lucrări de restaurare și conservare, urmate de cercetări arheologice
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Între anii 1970 și 1980 a fost construit un sistem pentru a proteja cetatea și orașul înconjurător de posibilele inundații viitoare; cu toate acestea, au avut loc inundații majore în 2006, ca urmare a ploilor abundente și a topirii zăpezilor. Cetatea a fost obiectul unor lucrări de restaurare și conservare, urmate de cercetări arheologice și arhitecturale, incepand cel puțin din 1970. Majoritatea lucrărilor realizate până acum au avut loc între anii 1970 și 1995. În timp ce unele părți au fost parțial reparate
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
care se prăbușiseră parțial de mai multe ori, au avut parte de lucrări de restaurare, iar acum se află în stare bună. În alte părți, contraescarpele au dispărut sau se află sub pământ, iar starea lor este necunoscută. Zona învecinată cetății este, de asemenea, amenințată deși ocupă un mal bine aparat de-a lungul Dunării. Celelalte două părți sunt înconjurate de structuri moderne, precum un port de agrement pe latura de est, o cale ferată la sud și diferite alte structuri
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a lungul Dunării. Celelalte două părți sunt înconjurate de structuri moderne, precum un port de agrement pe latura de est, o cale ferată la sud și diferite alte structuri urbane. Rezultatul final planificat al lucrării îl reprezintă reabilitarea deplină a cetății Semendria și a zonelor învecinate, inclusiv relocarea căii ferate, desi costurile estimate variază pe o scară largă. Între 2003 și 2004, costul doar pentru lucrările de conservare a fost estimat la 10,6 milioane €, în timp ce costul de reabilitare total, inclusiv
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
fost estimat la 10,6 milioane €, în timp ce costul de reabilitare total, inclusiv pentru conservare, restaurare și cercetare, a ajuns la 22 milioane €. În anul 2005, costul combinat pentru conservare și cercetare a scăzut la 4 milioane €. În ciuda eforturilor de conservare, cetatea se află încă în pericol din motive întemeiate atât naturale, cât și provocate de om. Nivelul ridicat al apelor subterane rezultat de pe urma construirii barajului de la Porțile de Fier îi amenință stabilitatea și a crescut riscul de inundații, în special înainte de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
îi amenință stabilitatea și a crescut riscul de inundații, în special înainte de consolidarea mâlului. Poluarea aerului și creșterea vegetației contribuie la degradarea zidurilor. Intervențiile urbane, mai ales trepidațiile produse de circulația pe calea ferată, continuă să amenințe zona aflată în jurul cetății. Vizitele nerestricționate ale turiștilor, combinate cu protecția necorespunzătoare și cu sprijinul financiar și administrativ inadecvat contribuie la deteriorarea lentă a cetății.
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
degradarea zidurilor. Intervențiile urbane, mai ales trepidațiile produse de circulația pe calea ferată, continuă să amenințe zona aflată în jurul cetății. Vizitele nerestricționate ale turiștilor, combinate cu protecția necorespunzătoare și cu sprijinul financiar și administrativ inadecvat contribuie la deteriorarea lentă a cetății.
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
centrul atenției publicului la Budapesta și Baia Mare și mai apoi în Franța, Germania și București. După anul 1996, au apărut sporadic pe piața de artă lucrări semnate de către Simon Hollosy la licitațiile publice organizate la Budapesta. Pictura care înfățișează ruinele Cetății Hust realizată în anul 1896 și care a fost achiziționată de Muzeul de Artă din Sighetul Marmației, a fost furat în anul 1990 și a fost recuperat cu concursului statului ungar.
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
de rând. În schimb, aceste mutații i-au deteminat depigmentarea părului, infertilitatea și încetinirea procesului de îmbătrânire. Geralt este fiul vrăjitoarei Visenna și probabil al războinicului Korin. La scurt timp de la naștere, Geralt a fost dus de mama sa la cetatea Kaer Morhen, baza de pregătire a războinicilor witcher. Aici Geralt primește antrenamentul specific pentru a deveni witcher, un războinic plătit să ucidă monștri. După ce supraviețuiește proceselor de mutație, Geralt primește medalionul de witcher, în formă de cap de lup, simbolul
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
miazăzi. În anul 1033 un cutremur de pământ a distrus zidurile sudice ale Ierusalimului.Ca urmare a acestui dezastru traseul zidurilor s-a restrâns, sudul orașului a fost abandonat, iar evreii au fost nevoiți să-și mute locuințele în nordul cetății. Această constatare se bazează pe marturia cruciaților care au povestit cum în anul 1099 în cursul primei cruciade au străpuns zidurile orașului dinspre nord și au trecut prin „Cartierul evreilor”. În timpul primei jumătăți a stăpânirii lor, cruciații au interzis evreilor
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
în jurul Turnului lui David, aceasta fiind singura mărturie a prezenței evreilor în oraș în acea perioadă. Cucerirea Ierusalimului de către musulmanii conduși de Saladin (Salah ad-DIn) în 1187 și căderea Regatului cruciat al Ierusalimului a permis accesul liber al evreilor în cetate. Comunitatea lor a revenit atunci pe Muntele Sion. La jumătatea secolului al XV-lea a izbucnit o dispută între evrei și călugării franciscani în jurul posesiunii Mormântului lui David pe Muntele Sion. Stăpânitorii mameluci ai orașului au pus capăt litigiului, izgonind
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
capăt litigiului, izgonind amândouă părțile implicate din zonă și transformând locul în moschee. Creștinii au trebuit să se stabilească în Cartierul creștin, iar evreii s-au așezat într-o zonă relativ nelocuită, între Cartierul armean și Muntele Templului în sud-estul cetății. Acesta a fost începutul Cartierului evreiesc pe locul său de astăzi. Mărturiile din secolul al XV-lea despre Cartierul evreiesc sunt puține, dar se pare că așezarea evreilor se concentra în jurul zonei Sinagogii Ramban.Aceasta este considerată cea mai veche
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
sinagoga, prefăcând-o în ruină - în ebraică Hurvá. De atunci resturile sinagogii s-au numit „Hurvat Rabi Yehuda Hehassid” sau Sinagoga Hurvá. Consecințele conflictului au fost critice, deoarece în urma neplatei datoriei, musulmanii au interzis evreilor așkenazi să mai locuiască în cetate. În cartierul evreiesc au ramas, drept urmare, numai celelalte obști evreiești, casele de rugăciune ale așkenazilor au fost închise și doar o mica minoritate dintre ei, îmbrăcându-se ca sefarzii, au izbutit să rămână în oraș. Locuitorii cartierului evreiesc au fost
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
de ani evrei așkenazi hasidimi, au înființat marea sinagogă „Tiferet Israel”, iar comunitatea așkenază a devenit treptat mare si dominantă, ca și în restul Palestinei. După veacuri de represiune etnică și religioasă, s-au înălțat astfel in cartierul evreiesc al cetății Ierusalimului două mari sinagogi, ale căror cupole puteau fi remarcate de la distanță. Creșterea demografică a cartierului dus la o mare aglomerare și i-a silit pe evrei să se stabilească și în alte cartiere, mai ales în cartierul musulman, unde
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
direcțiile și gunoiul acumulat nu era evacuat.” Filantropul evreu britanic de origine sefardă Sir Moses Montefiore a fost impresionat de suferința provocată de supraaglomerarea și bolile din Cartierul evreiesc și a hotărat înființarea pentru evrei a unui spital în afara zidurilor cetății.În acest scop el a cumpărat un teren de pământ la circa jumătate de kilometru de Poarta Jaffa pe o coastă de deal vizavi de Muntele Sion. După ce a achiziționat pământul Montefiore s-a răzgândit și a decis să transforme
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
După ce a achiziționat pământul Montefiore s-a răzgândit și a decis să transforme locul într-un cartier de locuințe.În 1860 el a înființat, drept urmare, cartierul Mishkenot Shaananim, cel dintâi cartier evreiesc dinafara zidurilor Ierusalimului. Evreii din Cartierul evreiesc din cetate nu s-au grăbit să-și părăsească cartierul și procesul de ieșire din acest perimetru a durat decenii. După recensământul din anul 1880, în acel an locuiau în Orașul vechi circa 15000 evrei, iar 2000 locuiau în afara zidurilor, în orașul
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
a cunoscut o efervescentă viață religioasă și publică, căreia îi stă mărturie gigantica biserică Neam ale cărei ruine se găsesc dedesubtul pieții Batey Mahasse, precum și Cardo-ul bizantin, care a era destinat să faciliteze trecerea directă între bisericile din nordul cetății către Biserica Nea din sud. Din epoca islamică veche nu au rămas aici vestigii deosebite, în schimb în epoca cruciaților cavalerii teutoni au construit aici două biserici, iar armenii au ctitorit o mânăstire.
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
apărut dezacorduri cu privire la noi granițe, ceea ce a condus la un nou război franco-spaniol și la cucerirea spaniolă a orașului Napoli, pe 16 mai 1503. În scurt timp, Gaeta, port la Marea Tireniană, și Venosa, port la Marea Adriatică, au rămas unicele cetăți în mâinile francezilor. Prin Gaeta, aprovizionarea se realiza pe mare cu ușurință, iar francezii au reușit să ocupae întregul teritoriul până la râul Garigliano, inclusiv castele Fondi, Itri, Castellonorato, Traetto, Roccaguglielma, Castelforte și Suio.
Bătălia de la Garigliano (1503) () [Corola-website/Science/336810_a_338139]
-
nr. 7. Construcția ei a început în 1744, fiind completă doar în 1775. După perioada de început, destinația sa a fost cea de cazinou. Actual clădirea este clasificată ca monument istoric cu codul LMI TM-II-m-A-06143. După cucerirea în 1716 a cetății Timișoara de către austrieci, sub comanda lui Eugeniu de Savoia, vechea cetate turcească era complet distrusă. Aproape imediat a început refacerea cetății după norme austriece. Suprafața care urma să fie înconjurată de ziduri a fost mărită, iar în interior toate clădirile
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]
-
în 1775. După perioada de început, destinația sa a fost cea de cazinou. Actual clădirea este clasificată ca monument istoric cu codul LMI TM-II-m-A-06143. După cucerirea în 1716 a cetății Timișoara de către austrieci, sub comanda lui Eugeniu de Savoia, vechea cetate turcească era complet distrusă. Aproape imediat a început refacerea cetății după norme austriece. Suprafața care urma să fie înconjurată de ziduri a fost mărită, iar în interior toate clădirile turcești, care erau în ruine, au fost demolate și s-a
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]