29,634 matches
-
magnific În groază În Ro-setau șpoarta lumii de „dincolo”ț, domn al maiestății din Herakleopolis, domn al puterii În sanctuarul din Memphis, desăvârșit În iubire pe pământ. (Hassan, pp. 5 sqq.) Și lista continuă cu titluri și epitete pentru toate cetățile principale al geografiei religioase din Egipt. Respectivul imn Închinat lui Osirisxe "Osiris" (precum și altor câțiva zei păstrați În această epocă) se oprește la a-i enumera zeului calitățile, inversând aproape de la creatură la creator procesul nașterii realității, plecând de la cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar care se prezintă În fața divinității personal, nu printr-un intermediar ales dintre oficialitățile templului. Un alt exemplu tipic pentru acest raport mai direct cu lumea divină a fost descoperit Într-un sit arheologic: necropola din Abydos 1. Aceasta este cetatea unde am văzut că erau Îngropați primii regi ai epocii istorice, lângă sanctuarul zeului Khentamentiuxe "Khentamentyu": „Celxe "Cel"-care-stăpânește-peste-Apuseni” (adică peste morții care apun Împreună cu soarele). Acest zeu tipic funerar identificat uneori cu Osirisxe "Osiris", apare deja În Textele Piramidelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evidență o Înrudire fundamentală a acestuia cu umanitatea. Această Înrudire este humusul din care se va dezvolta un nou mod de apropiere de zeu: pietatea. 13. O SOCIETATE NOUĂTC "13. O SOCIETATE NOUĂ" Către anul 1 570, principii din Teba - cetatea care Îi dăduse deja pe regii Regatului de Mijloc - Întreprind o serie de campanii militare prin care Își extind dominația asupra Întregii văi a Nilului și, ca urmare a acțiunilor războinice Întreprinse, dezvoltă o nouă viziune asupra Îndatoririlor Egiptului, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au „frați”, nu mai puțin puternici și autoritari decât ei, cu care trebuie să dialogheze și de a căror activitate autonomă sunt puternic condiționați. 14. TEBA ȘI REGALITATEATC "14. TEBA ȘI REGALITATEA" Această lume nouă Își găsește centrul În Teba, cetatea din care a pornit reunificarea Egiptului: tot de aici proveneau și suveranii Regatului de Mijloc, dar ei au părăsit acest loc pentru a se Înscăuna la Memphis, loc tradițional al regalității, aproape de centrul cu funcție teologică, Heliopolis. Rămânerea la Teba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Memphis, loc tradițional al regalității, aproape de centrul cu funcție teologică, Heliopolis. Rămânerea la Teba, Într-un mediu necondiționat, cu o tradiție statală și mai ales religioasă proprie, reprezintă o inovație vizibilă. La Teba regii moșteneau, prin faptul că erau conducătorii cetății, o Înaltă funcție sacerdotală În templul local. Iar acestui templu local i se acordă, În noul organism statal, o funcție centrală; la fel se Întâmplă și cu zeul său Amonxe "Amon", protectorul destinelor imperiale, care „pune la picioarele regelui toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i se adaugă În mod regulat titlul de „Rege al zeilor” (cunoscut deja din Regatul de Mijloc) și ocupă o poziție nu atât mitologică, cât mai ales politică. Amon este o divinitatea care Întră târziu În scenă, la fel ca cetatea al cărei patron este, dar de acum Încolo Își va Îmbogăți figura, Își va spori importanța și iși va răspândi cultul și În alte localități. Dar, dacă În acest cadru, Amon este protectorul regelui și dublura sa celestă, care mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ele. 16. CREDINȚELE FUNERARETC "16. CREDINȚELE FUNERARE" Această epocă inovează profund și În aria obiceiurilor - și, desigur, și a credințelor - funerare. Aceste inovații ne sunt cunoscute mai ales datorită mormintelor din necropola tebană, de pe malul vestic al Nilului, oglindă a cetății celor vii. În primul rând, se modifică obiceiurile regale: față de monumentele funerare vizibile, prevăzute cu capele de cult, acum mormântul și locul pentru ofrande nu mai coincid. Mormântul este săpat În muntele vestic, Într-o vale destul de ascunsă, astfel Încât defunctul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Regele al cărui nume Amenhotep (Amenofis) conține numele zeului detestat Își va spune Akhenaton, un apelativ compus cu numele noului zeu. În templul din Karnak se ridică un templu pentru Atonxe "Aton", Însă imediat noul cult cere Înființarea unei noi cetăți, „Orizontul lui Aton” (Akhetaton), actualul Tell el Amarna din Egiptul de Mijloc. Aici zeul și regele se află Într-o complementaritate unică. Imposibilitatea de a cunoaște natura zeului ia sfârșit pentru suveran: „Nimeni altcineva nu te cunoaște În afară de fiul tău
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru divinitate. Există preoți ai regelui, iar pentru că „Soarele” nu are mitologie, mitologică devine familia regală, care este reprezentată În aspectele vieții cotidiene, mai degrabă decât În cele rituale, cu trăsături caracteristice și apare În imaginile sacre din locuințele din cetate. Nici această divinizare a regelui nu este nouă În Egipt, ci, așa cum am văzut, Își are rădăcinile În cele mai vechi concepții politice ale regatului. Însă, chiar odată cu formarea imperiului, regalitatea Începuse să se laicizeze prin participarea suveranului la campaniile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Încerca să formuleze o teologie, acest nou rege-zeu este, mai mult decât orice, coborât În lume. Are caracteristicile clare ale uni zeu creator, după cum o arată atât cei aproximativ o sută de fii și șaizeci de fiice, cât și cetatea pe care a Întemeiat-o (de tristă amintire În Biblie) dându-i numele său și care este proslăvită În imnuri entuziaste 1, dar și frenetica activitate edilitară din toată țara. Dar calitatea sa cea mai evidentă este funcția providențială, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
piloni; dar nu mai este nici singură. La Memphis și la Abydos oficiază persoane (cum ar fi fiul regelui sau fratele vizirului) care nu trebuie să treacă prin filiera amoniană, iar la Teba este numit un pontif sau preot din afara cetății. O acțiune și mai subtilă este faptul că În temple Încep să fie plasați ca preoți, beneficiind și de veniturile aferente, militarii ieșiți din serviciu. Aceștia sunt oameni cu o cultură teologică modestă, dar sunt legați direct de favorurile regelui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spus deja, teocrația tebană este controlată Încă de puterea regală, dar nu mai există nici o legătură mitologică. Liniștita conviețuire cu zeul a fost Înlocuită cu o atitudine ce poate fi definită ca devoțională. Sfărâmarea unității politice conferă o valoare aparte cetăților individuale și astfel se pun bazele unei implicări majore În cultele locale, care vor acorda o importanță considerabilă unor figuri ca Harsaphes din Heraklesopolis sau Neit din Sais. Pe de altă parte, decăderea funcției regale de mijlocire Între cer și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
garant al unei ortodoxii puțin arhaizante, de la care s-au Îndepărtat principii libieni, „care sunt necircumciși și mănâncă pește”. Acestor regi le este foarte ușor să se prezinte astfel, pentru că, din momentul În care egiptenii au ocupat Nubia, la Napata - cetatea care va deveni capitala dinastiei ajunse În Egipt - a fost importat cultul pe Amonxe "Amon". Acesta a fost probabil amestecat cu un cult local mai vechi, ajungându-se la o formă particulară care Îl reprezenta lui Amon ca berbec și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preia puterea după regii nubieni - după ce o invazie asiriană, care a ajuns la Teba și a prădat-o, i-a alungat pe aceștia din Egipt până În teritoriile lor de origine - este o familie de principi libieni din Deltă, stabilită În cetatea Sais. Aceasta a știut să profite de invazia asiriană pentru a guverna Valea Nilului În numele mult prea Îndepărtatei cetăți Ninive, iar apoi a reușit să manevreze armatele grecești și cariene pentru a-și cuceri independența și autoritatea. Astfel, cu puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a alungat pe aceștia din Egipt până În teritoriile lor de origine - este o familie de principi libieni din Deltă, stabilită În cetatea Sais. Aceasta a știut să profite de invazia asiriană pentru a guverna Valea Nilului În numele mult prea Îndepărtatei cetăți Ninive, iar apoi a reușit să manevreze armatele grecești și cariene pentru a-și cuceri independența și autoritatea. Astfel, cu puțin Înainte de jumătatea secolului al VII-lea Î.Hr., Egiptul este din nou unificat sub stăpânirea autoritară a Tebei și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
folosit aparține tradiției clasice, revalorificată cu atâta ardoare după modelul experienței pe care am semnalat-o pentru perioada saitică (dar Începută deja În epoca nubiană). La Esna, În regiunea tebană unde este adorată Neit, descoperim niște mituri 1 care, În cetatea de origine a zeițe (Sais), ilustrau, cu siguranță, funcția ei - unică În Egipt - de mamă originară, creatoare, feminină și masculină În același timp: Tatăl taților, mama mamelor, ființa divină care a Început să fie de la Început se afla În apele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Trei zei care sunt de fapt unul singur ce evoluează În timp la Medinet Habu, Karnak, Luxor. Tot din aceste texte se cunoaște cu destulă acuratețe mitul, desigur mai vechi, al lui Ogdoad din Hermopolis (care În vechime se numea „Cetatea celor Opt”). Mitul povestește despre haosul acvatic originar În care se aflau În amorțeală patru cupluri divine, ai căror masculi sunt șerpi, iar femelele sunt broaște: haosul lichid (Nunxe "Nun" și Naunetxe "Naunet"), Întunericul (Kukxe "Kuk" și Kauketxe "Kauket"), nedefinitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chip este alb, ale cărui ????? sunt negre iar partea dinapoi e roșie, este un animal În Întregime negru și nu mai există altă culoare În el. Este o ipostază a lui Horusxe "Horus"... Veghează asupra oamenilor și este cinstit În cetăți și nôme ca un zeu pe care toți Îl respectă ș?ț pentru culoarea pielii sale. Coada este pe spatele său sub forma Sufletelor din Apus. Setshaxe "Setsha" este numele său... (li) s-a permis Vânătorilor de păsări să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor generală este cea a unui loc central dreptunghiular cu două șiruri de camere dispuse pe lungime. În momente istorice și localități diferite există modificări semnificative ale schemei. Studiul arhitecturii templelor din etapa culturală ‘Ubaid prezintă interes mai ales În cetatea Eridu, ale cărei straturi (6-18) corespund culturii ‘Ubaid. La Eridu, În stratul 11, apare pentru prima oară un templu dispus pe o terasă, caz ce poate fi identificat ca origine a viitoarelor zigurate („temple-turnuri”, ridicate pe o terasă), bine atestate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prevăzut, mult mai târziu (la sfârșitul celui de-al III-lea mileniu Î.Hr.) cu o centură de turnuri templiere (zigurate); templele A, B, C, D, E; așa-numitul Templu cu Pilaștri, unde s-a păstrat arhiva primelor texte ale cetății și ale umanității; Templul Roșu; Complexul ziguratului lui Anxe "An", având În vârf așa-numitul Templu Alb. În diferite orașe s-au mai descoperit și alte temple a căror fizionomie culturală corespunde celei de la Uruk și Gemdet NaÌr: de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tell Brak. Alți idoli, având o formă mai simplă decât cei cu ochi mari, au fost găsiți la Ur, Mari și Lagaș. Aceste obiecte erau, după toate probabilitățile, ex-voto-uri ale unor persoane particulare, oferite unei divinități „atotpăzitoare”, protectoare a destinelor cetății și a locuitorilor acesteia. Pare puțin probabil ca aceste ex-voto-uri să fie reprezentări ale unor divinități, ca Enlilxe "Enlil" sau Ninșursanga. 2. SUMERIENII, SEMIȚII ȘI ALTE POPOARE, AUTORI AI CIVILIZAȚIEI CALCOLITICE ÎN MESOPOTAMIA - UNITATEA RELIGIEI MESOPOTAMIENETC "2. SUMERIENII, SEMIȚII ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
000 de divinități cu grade și naturi diferite. Totuși, doar un număr restrâns dintre acestea dețin un rol important, fie pentru că au fost acceptate de toți, fie pentru că s-au bucurat de un mare respect Într-o anumită regiune sau cetate. Cât despre divinitățile principale ale panteonului sumerian, se pot distinge patru zone: 1) Regiunea mlaștinilor sud-estice - de la Golful Persic până În sud, la Lagaș. Aici, divinitățile reprezintă forțele productive din mlaștini (ape, pești, păsări etc.) În raport cu omul. Aici sunt venerate divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deși ne este cunoscut doar prin intermediul unor documente fragmentare (În jur 100 de rânduri din textul complet) aparținând unei epoci târzii, apare totuși la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr. Textul povestește că zeii s-au succedat la conducerea cetății Dunnu (de localizare incertă) Încă de la Începutul lumii. Există cupluri divine și progeniturile lor: din primul cuplu, ¾arabxe "H~arab" și Pământul, se naște Amakanduxe "Amakandu"; din cel de-al doilea, Pământul și Amakandu, deci mamă și fiu, se naște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din primul cuplu, ¾arabxe "H~arab" și Pământul, se naște Amakanduxe "Amakandu"; din cel de-al doilea, Pământul și Amakandu, deci mamă și fiu, se naște La¿arxe "Lah~ar" (Amakandu Își ucide tatăl ¾arab pentru a obține puterea asupra cetății Dunnu și se căsătorește și cu sora sa mai mare, Mareaxe "Marea", cu care Îl are pe La¿ar); din al treilea cuplu, La¿ar și Marea, se naște o divinitate al cărei nume este necunoscut din cauza coruperii textului (La¿ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar); din al treilea cuplu, La¿ar și Marea, se naște o divinitate al cărei nume este necunoscut din cauza coruperii textului (La¿ar Își ucide tatăl, pe Amakandu, iar Marea, pe mama sa, Pământul, tot pentru a obține puterea asupra cetății Dunnu). Textul continuă În mod asemănător cu alte perechi divine, până la cea de-a șaptea. c) „En¿ma eliș” Celxe "Cel" de-al doilea text este foarte cunoscut. Este vorba despre vestitul mit babilonian al lui En¿ma eliș („Când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]