29,739 matches
-
definirea unei cariere excepționale de marinar. Dimitrie Știubei s-a născut la Bacău ca fiu al unui învățător și inginer, mama casnică. A mai avut încă cinci frați și surori și a făcut clasele primare la Iași, unde s-a mutat cu familia. În perioada 1919 - 1921 a urmat cursurile Școlii de Artilerie, Geniu și Marină din București și un an mai târziu după descentralizarea instituției, la Școala Navală din Constanța (în Muzeul Marinei Române) unde a fost absolventul primei promoții
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
statul Baden-Württemberg și Casa de Baden: statul a cumpărat cele două cărți. După ce Baden a fost împărțit în 1535, capitala părții de nord (deținută de linia ernestină) a fost inițial la Pforzheim. În 1565, Margraful Karl al II-lea a mutat capitala la Durlach din motive necunoscute; teritoriul său a fost numit Baden-Durlach. El a extins medievalul castel Karlsburg într-un palat. Palatul a fost ars de trupele franceze în 1689, în timpul Războiului de Nouă Ani și jefuirea a fost repetată
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
de Plumb. De la acest turn central radiază 32 de bulevarde în tote direcțiile. Construcția castelului și a orașul au fost rapide și deja la 5 iulie anul 1717 a avut loc prima audiență în noul palat. Prin 1718, s-a mutat Curtea și în 1719 Karl Wilhelm a ordonat tuturor oficialilor curții să se mute la Karlsruhe, spre regretul și mânia cetățenilor din Durlach. Pentru a promova afluxul de oameni, Karl Wilhelm a acordat cetățenilor săi privilegii juridice, religioase și financiare
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
castelului și a orașul au fost rapide și deja la 5 iulie anul 1717 a avut loc prima audiență în noul palat. Prin 1718, s-a mutat Curtea și în 1719 Karl Wilhelm a ordonat tuturor oficialilor curții să se mute la Karlsruhe, spre regretul și mânia cetățenilor din Durlach. Pentru a promova afluxul de oameni, Karl Wilhelm a acordat cetățenilor săi privilegii juridice, religioase și financiare prîntr-un decret datat la 24 septembrie 1715. În 1719 Karlsruhe avea deja 2000 de
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
Wilhelm Ludwig, Duce de Württemberg. Cuplul a avut următorii copii: Karl Wilhelm a fost cunoscut pentru viața sa extravagantă și pentru numărul de metrese. Soția sa Wilhelmine a ales să rămână la castelul Karlsburg din Durlach și nu s-a mutat niciodată în noul oraș Karlsruhe. La începutul anului 1696, stilul său de viață l-a costat șansa de a obține tronul Suediei. El a fost în vizită la Stockholm, curtea suedeză considerându-l potrivit pentru o căsătorie cu Hedvig Sophia
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
doilea la Colegiul Dartmouth. El a fost membru al frățiilor Alpha Delta Phi și Phi Beta Kappa, și a absolvit Dartmouth-ul în 1826. Când era student la Dartmouth, a predat și la Academia Royalton din Royalton, Vermont. Chase s-a mutat apoi în Districtul Columbia, unde a studiat dreptul cu procurorul general al SUA William Wirt și a continuat să predea. A fost admis în barou în 1829. În 1830, Chase s-a mutat la Cincinnati, Ohio, unde a dobândit rapid
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
Royalton din Royalton, Vermont. Chase s-a mutat apoi în Districtul Columbia, unde a studiat dreptul cu procurorul general al SUA William Wirt și a continuat să predea. A fost admis în barou în 1829. În 1830, Chase s-a mutat la Cincinnati, Ohio, unde a dobândit rapid o poziție reputată în cadrul baroului, ca avocat aboliționist. Și-a ținut o casă la țară lângă Loveland. A publicat o ediție adnotată a legilor statului Ohio, multă vreme considerată a fi un standard
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
incredibil care m-a convins că puteam face orice, declară Marină. Cu toate acestea, s-a simțit batjocorita de celelalte fete de la scoala deorece făcea parte dintr-o familie cu venituri mici în comparație cu colegele ei. La 16 ani s-a mutat în Grecia alături de tatăl ei, ca să se conecteze cu patrimoniul ei și să învețe limba greacă, si sa cante melodii populare cu bunica ei. După ce a luat Internațional Baccalaureate la St. Catherine's British Embassy School în Atena, Marină s-
Marina and the Diamonds () [Corola-website/Science/334735_a_336064]
-
Grecia alături de tatăl ei, ca să se conecteze cu patrimoniul ei și să învețe limba greacă, si sa cante melodii populare cu bunica ei. După ce a luat Internațional Baccalaureate la St. Catherine's British Embassy School în Atena, Marină s-a mutat doi ani mai tarziu înapoi în Ross-on-Wye, Herefordshire, unde a lucrat timp de două luni la o benzinărie ca să câștige suficienți bani încât să se mute în Londra. Diamandis a început să scrie cântece la vârsta de 18 ani; s-
Marina and the Diamonds () [Corola-website/Science/334735_a_336064]
-
Internațional Baccalaureate la St. Catherine's British Embassy School în Atena, Marină s-a mutat doi ani mai tarziu înapoi în Ross-on-Wye, Herefordshire, unde a lucrat timp de două luni la o benzinărie ca să câștige suficienți bani încât să se mute în Londra. Diamandis a început să scrie cântece la vârsta de 18 ani; s-a mutat la Londra ca să intre într-o școală de dans, dar a abandonat școală respectivă peste 2 luni. A studiat la University of East London
Marina and the Diamonds () [Corola-website/Science/334735_a_336064]
-
ani mai tarziu înapoi în Ross-on-Wye, Herefordshire, unde a lucrat timp de două luni la o benzinărie ca să câștige suficienți bani încât să se mute în Londra. Diamandis a început să scrie cântece la vârsta de 18 ani; s-a mutat la Londra ca să intre într-o școală de dans, dar a abandonat școală respectivă peste 2 luni. A studiat la University of East London iar anul următor s-a transferat la un curs de compoziție clasică la Middlesex University, dar
Marina and the Diamonds () [Corola-website/Science/334735_a_336064]
-
al Armatei Ruse. Rămășițe ale celor patru divizii din Sibiu și părți ale diviziilor din comitatele Brașov și Trei Scaune au fost concentrate la Cristuru Secuiesc, pe care Bem l-a ocupat. Grupul colonelului József Dobay a trebuit să se mute de la Racoșul de Sus, prin Rupea, către Cristuru Secuiesc, în scopul de a sprijini grosul armatei. Tuturor acestor forțe militare aflate sub comanda lui Bem li se adăugau aproximativ 10-12.000 de soldați de infanterie și cavalerie și mai mult
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
a aflat la 8 dimineața că oastea maghiară a fost observată de pe drumul spre Odorhei, comandantul Corpului V a ordonat șefului său de staf major (generalul Skariatin) să se pregătească pentru a lupta cu trupele generalului Essaułov. Skariatin și-a mutat trupele înspre vadul de pe drumul între Sighișoara și Albești. A plasat 6 tunuri, apărate de un batalion de infanterie, pe partea dreaptă a drumului. Alte două tunuri au fost dispuse pe drum, împreună cu cel de-al doilea batalion. Un al
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
movile de ocupare - o așa numită movilă de rămășițe a unui așezământ antic - unde expediția cehoslovacă ar fi continuat cercetările. La jumătatea anului 1924, Hrozný și-a lansat excavările la situl Tell Erfad (sau Tall Rifat). Apoi echipa s-a mutat în Turcia unde a făcut excavări până la jumătatea lui septembrie. Majoritatea descoperirilor făcute în cele două siturilor au rămas în Turcia și Siria, unde au fost încorporate în cadrul Muzeului Civilizațiilor Anatoliene din Ankara și Muzeelor Naționale din Damasc, respectiv Aleppo
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
Tatăl său, Reinier Otto van Manen, era inginer la Administrația Regală a Apelor. Mama lui era Maria Albertina Johanna van Tricht. Perechea a avut în total șase băieți și două fete. Ca urmare a muncii tatălui său, familia s-a mutat la Zutphen și apoi la Haarlem. Acolo tatăl său a fost numit după câțiva ani drept Inspector Șef General al Administrației Regale a Apelor. Johan van Manen a urmat după învățământul de bază cursurile școlii Hogereburgerschool din Haarlem. El nu
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
acest oraș. În anii următori, el a ținut zeci de prelegeri în țară. În 1898 Annie Besant (1847-1933) a vizitat pentru a doua oară Olanda. Aceasta a fost prima oară când cei doi au colaborat. Johan van Manen s-a mutat la Amsterdam și a devenit redactor al publicațiilor editate de Societatea Teosofică. Johan van Manen a avut mereu un mare interes pentru culturile din Himalaya. El a tradus cartea "Reincarnation" a doamnei Besant. În jurnalul "Theosofia" a publicat printre altele
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
Reacțiile la dezbatere au fost puține la număr, dar nicio reacție nu a fost de partea lui Johan van Manen. El nu se mai simțea acolo la locul său și a părăsit Adyarul și Societatea Teosofică. Van Manen s-a mutat într-un sat de lângă Darjeeling, în Bengalul de Vest. Următorii doi ani și jumătate a urmat lecții de limba și cultura tibetană, predate de trei informatori tibetani. La cererea sa, cei trei și-au scris autobiografia. Aceste manuscrise au avut
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
mare valoare datorată informației asupra aspectelor etnografice, sociologice, istorice și religioase. Aceste autobiografii au fost publicate abia în 1998, într-o versiune modificată. În 1918 Van Manen a devenit membru al Societății Asiatice din Bengal. În acel an s-a mutat la Calcutta pentru a îndeplini funcția de bibliotecar șef al Bibliotecii Imperiale. Tot în același an a fost publicată opera sa "Minor Tibetan Texts: The song of the eastern snow-mountain". În 1921 a apărut următorul lui studiu tibetologic, "Three Tibetan
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
iulie 1939. În 1940, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, el lucra pentru biroul însărcinat cu supravegherea (cenzura) publicațiilor de presă și era președinte al Comitetului Olandez, fondat pentru a ocroti interesele olandeze în India. El s-a mutat la Kalimpong, intenționând să lucreze la un dicționar tibetan pe care spera să-l termine. Dar în martie 1943 a avut un infarct și a decedat datorită efectelor acestuia. Johan van Manen colecționase personal un mare număr de manuscrise și
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
și un dicționar. Cei doi orientaliști aveau puncte de vedere opuse cu privire la India. Van Manen se stabilise în India în 1909, lucrând în cadrul Societății Teosofice din Adyar; după o ședere de doi ani și jumătate la Darjeeling, el s-a mutat în 1918 la Calcutta, unde a îndeplinit funcțiile de bibliotecar șef al Bibliotecii Imperiale și secretar general al Societății Asiatice din Bengal. Orientalistul neerlandez iubea India și era pasionat de cultura tibetană. El îl invita uneori la el acasă pe
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
a alăturat legiunii lui Guyon în urma ordinelor lui Bem. Armata maghiară nu s-a putut retrage spre Timișoara pentru că armata austriacă apăra drumul spre oraș. Haynau nu se aștepta la nici o luptă în această zi și a vrut să-și mute legiunea la Becicherecu Mic. Franz Schlik și prima sa legiune au trebuit să avanseze către Vinga pentru a bloca drumul Arad-Timișoara. Franz Liechtenstein și legiunea lui au trebuit să ocupe Hodoni și Sânandrei. Georg Heinrich Ramberg și a treia sa
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
lui Liechtenstein să avanseze la Sânandrei și să atace flancul drept maghiar. Artileria lui Bem a fost prea entuziastă și și-a consumat repede munițiile. Când el a trimis ostași pentru a aduce muniții noi, Bem nu știa că Dembiński mutase deja munițiile de rezervă la Lugoj, astfel încât a trebui să-i ordone lui Kmety să avanseze pe flancul stâng. Kmety a trimis cavaleria împotriva austriecilor, dar ei s-au apărat eroic. O altă unitate maghiară i-a înconjurat pe austrieci
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
statuia. În ziua de 30 noiembrie 1968 statuia a fost reinstalată în Satu Mare, în vederea sărbătoririi a 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Statuia a fost amplasată în Bulevardul Republicii, azi Bulevardul dr. Vasile Lucaciu. După 1990 a fost mutată înapoi la locul inițial din Piața Libertății, în locul Monumentului Ostașului Sovietic. În cursul anului 2015 statuia a fost reabilitată din fondurile Primăriei Satu Mare, prin colaborare cu Muzeul Județean. Reabilitarea soclului a constat în înlocuirea plăcilor de marmură deteriorate cu plăci
Statuia lui Vasile Lucaciu din Satu Mare () [Corola-website/Science/334846_a_336175]
-
companiei tatălui său, Amy și-a dus viața într-o familie bogată. Dar, pe când ea avea nouă ani, familia sa a devenit falimentară, tatăl său a fost diagnosticat cu scleroză multiplă, iar trei ani mai târziu părinții săi au divorțat. Mutându-se în Long Island, ea a intrat la studii la South Side High School din Rockville Centre, New York și s-a remarcat ca „clovnul clasei” și „coșmarul profesorilor” până la absolvire, în 1999. Apoi s-a mutat în Baltimore, Maryland și
Amy Schumer () [Corola-website/Science/334872_a_336201]
-
părinții săi au divorțat. Mutându-se în Long Island, ea a intrat la studii la South Side High School din Rockville Centre, New York și s-a remarcat ca „clovnul clasei” și „coșmarul profesorilor” până la absolvire, în 1999. Apoi s-a mutat în Baltimore, Maryland și după școală s-a înscris la Towson University, pe care a absolvit-o cu specializare teatrală în 2003. Ea s-a reîntors în New York City după colegiu, unde a studiat la William Esper Studio timp de
Amy Schumer () [Corola-website/Science/334872_a_336201]