KorAP: Find »[drukola/base=râde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1160 1161 1162 ...1206 >

30,140 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369

un dumicat gros. Namila se întoarse cu halbele. Maca îl opri cu un semn, îi luă halbele din mână și le așeză încet pe masă. Celălalt înțelese semnificația gestului ca pe un semn de politețe și râse din nou. Maca râse și el, înclinându-se ca un japonez. Namilei îi plăcu, așa că se înclinară de câteva ori unul spre altul. — Țigară ? întrebă uriașul, după ce, lovindu-se cu creștetul de bec, se uită la pachet. Încercă să smulgă cu degetele butucănoase, dar

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
și fugi în brațele bunicului ei. Parcă n-a fost aceeași poveste, constată Jenică. — Cum să explici o poveste ? întrebă Tili. E ca și cum ai vrea să completezi un tablou, desenând dincolo de ramă. — Așa cum e și cu blestemele și înjurăturile mele, râse Maca. Nu fac parte din peisaj, dar cum ai putea explica lumea fără ele ? — Lumea n-are ramă, adăugă Tili. Linia orizontului pare o ramă, dar nu este. Uriașul râse din colțul lui. Într-adevăr, pentru statura lui, orizonturile erau

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
dincolo de ramă. — Așa cum e și cu blestemele și înjurăturile mele, râse Maca. Nu fac parte din peisaj, dar cum ai putea explica lumea fără ele ? — Lumea n-are ramă, adăugă Tili. Linia orizontului pare o ramă, dar nu este. Uriașul râse din colțul lui. Într-adevăr, pentru statura lui, orizonturile erau mai largi, dar asta nu-l ajuta cu nimic. — E târziu, spuse bătrânul. Fetița trebuie să se culce. Pe mâine, spuse Maca, ridicându-se. Bătrânul îi învălui într-o privire

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Când n-ai, ține ceapa loc de carne, adăugă cealaltă. Dacă o prăjești bine și o amesteci cu cartofi, zici că mănânci carne de-adevăratelea. Mai că-ți vine să te scobești în dinți. Se întoarseră amândouă spre el și râseră. Prin ușile deschise se auzea un zornăit de zaruri. Bărbații jucau table. Apoi zarurile nu se mai auziră. Acum trăgeau câte o dușcă. — S-a scumpit carnea, constată Maca, explicând astfel mirosul neîntrerupt de ceapă prăjită și gălbejeala soioasă de pe

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
te-ai născut ? — Ba da... Și nu erai cam mică să- ți pui singură numele ? „Boule !“, șuieră Maca. — Eu mă nasc în fiecare zi, spuse, moale, fata. Dacă te uiți în calendar, azi e chiar Sfânta Polixenia. — Să sărbătorim atunci... râse bătrânul, fără să se mai încurce în amănunte, și râsul lui semăna cu trosnetul de creangă uscată. — Văd că ai și început, chicoti fata. — Nu de asta ziceam... E o șampanie în dulap... S-o deschidem ! „Clănțăni-ți-ar dinții

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
numele ăsta... Magdalena. Am să te chem s-o vezi, să fii pregătit cu bănuțul de argint pentru cristelniță. Ieși, săltând pe vârfuri. Maestrul păpușilor rămase în dreptul ușii întredeschise, privind în urma tinerilor. Mergeau ținându-se de mână. Părul le flutura, râdeau, strânși unul în altul, făcându-se unul altuia trup. În jur zidurile se dădeau la o parte, copacii fremătau din ramuri înmiresmate și lumea se deschidea în fața lor. — Îți dai seama, spuse Maestrul păpușilor, fără să-și poată lua ochii

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
întrebat de prietenii tăi. Și dacă știu ceva despre joaca de-a frunzele. Habar n-am de joaca asta, oricum, i-am spus că frunzele s-au cam scuturat. Acuma vine iarna. Am încercat să-i vând o păpușă. A râs : Tocmai mie te-ai gândit să-mi vinzi păpuși ? Adică de ce crezi că aș mai avea nevoie și de altele ? Nu știu ce-o fi de râs aici, treaba lui. Când a plecat, încă râdea. Înainte să- nchidă ușa, a

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-i vând o păpușă. A râs : Tocmai mie te-ai gândit să-mi vinzi păpuși ? Adică de ce crezi că aș mai avea nevoie și de altele ? Nu știu ce-o fi de râs aici, treaba lui. Când a plecat, încă râdea. Înainte să- nchidă ușa, a zis c-o să se întoarcă... N-o să facem saftea cu mușterii din ăștia... De ce crezi că te caută ? N-ai înțeles ? întrebă Tili, privind prin vitrină la crengile desfrunzite. Avea chef de joacă... Că tot

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
și scotoci din nou în cutie. De data aceasta scoase o păpușă cu buzele groase, mâinile mari și creștetul atât de înalt, încât, dacă ar fi fost atârnat un bec de tavan, l-ar fi lovit cu fruntea. — E Uriașul ! râse Tili. Ar fi trebuit să-i pui și o țigară în gură... Atât ar mai lipsi, spuse, fără veselie, Maestrul. Țigări ! — Ar fi trebuit să-i pui și o halbă în mână... Apoi la fel de repede : Uite-l și pe bătrânul

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

chibzuită. Caracterul său a fost fără cusur.“ Charles Denby, trimisul american în China, 1898 „Era o maestră a răului pur și a intrigii.“ Manual chinez (tipărit în perioada 1949-1991) Prolog Adevărul e că nu am fost niciodată maestră la nimic. Râd când îi aud pe oameni spunând că a fost dorința mea să conduc China de la o vârstă fragedă. Viața mea a fost trasată de forțe care au acționat încă dinainte de a mă naște. Conspirațiile dinastiei erau vechi, iar oamenii, bărbați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lichid pe fața-i ca o prăjitură. Un parfum greu umple încăperea. Profit de ocazia ivită și îmi ridic privirea. Majestatea Sa Împăratul se uită la mine. Și-a strâns nasul și gura ca și cum ar încerca să mă facă să râd. Nu știu cum să reacționez. Tachinarea continuă. Pare să fie mai interesat în a mă face să încalc regulile. Îmi vine în minte învățătura tatălui meu: „Tinerii văd o oportunitate acolo unde bătrânii ar putea întrevedea un pericol“. Fiul Cerului îmi zâmbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de aur. Bătrâna doamnă e înveselită: — Shim, ce o să spui? — Felicitări cu ocazia dobândirii a șapte nurori, stăpână. Vă amintiți prima replică pe care mama-soacră i-a spus-o nurorii în opera Trandafirul sălbatic? — Cum să uiți așa ceva? Bătrâna doamnă râde din nou, în timp ce recită replica: „I-ați găleata de apă, noră, și du-te la fântână!“. Vesel, eunucul-șef Shim le cheamă înăuntru pe celelalte șase fete, printre care și Nuharoo. Fetele intră ca niște zeițe care coboară din ceruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Nu există mamă pe lume care să fie fericită să-și vândă copila, dar și-o vinde.“ Unchiul și vărul Ping vin să mă vadă și sunt nevoiți să îngenuncheze. Când unchiul se înclină și mă numește Majestatea Voastră, Ping râde: — Tată, asta-i Orhideea! Căpetenia eunucilor îl plesnește peste față înainte de a apuca să-și sfârșească propoziția. E mult prea târziu ca unchiul să dreagă relația noastră. Se poartă frumos numai pentru că vrea să profite de pe urma statutului meu. A uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
pregătită în caz că în seara asta ar veni chemarea? Cu alte cuvinte, este doamna familiară cu ritualul de împerechere? Jenată, îi răspund: — Bineînțeles că sunt. Dacă doriți vreo explicație, sunt aici să vă ajut. — Tu? Nu mă pot împiedica să nu râd. Fii atent la purtarea ta, An-te-hai. — Numai Domnia Voastră știți dacă mă port sau nu cum trebuie, doamnă. Rămân tăcută. Voi fi bucuros să beau otrava pe care mi-o dați, zice An-te-hai încetișor. — Fă-ți datoria și nu irosi vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Shang! Dă-i bacșiș! Shang! țipă și bate din palme împăratul Hsien Feng. Mulțimea îi urmează exemplul, strigând: — Shang! Shang! Shang! Capul lui Hsien Feng se leagănă precum toba unui comerciant. La fiecare bătaie a gongului, el lovește din picioare, râzând: — Excelent! țipă el, arătând înspre actori. Sunteți tari! Foarte tari! Marea Împărăteasă ordonă aducerea platourilor cu nuci și cu preparate din fructe de sezon. Pentru că nu am mâncat de aseară, îmi iau găluște umplute cu fructe de pădure, curmale, dovleac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
până la final, cu urechile zumzăindu-mi de zgomotul tobelor. Marea Împărăteasă se arată încântată de spectacol. — E mult mai bun decât Regele Maimuță original! îi zice ea conducătorului trupei. Versiunea cea veche mă adormea. Aceasta, însă, m-a făcut să râd și să plâng. Ea laudă jocul actorilor și îi spune lui Shim să-și desfacă baierele pungii cu bani. Majestatea Sa cere să îi cunoască pe actorii din rolurile principale, tânărul care l-a jucat pe regele Maimuță și cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
nu mă vor mai vedea niciodată, însă femeile sunt hotărâte să mă sfâșie. Una mă trage de păr, alta îmi dă un pumn în bărbie. Le implor să mă ierte, în timp ce încerc să mă trag cu spatele spre poartă. Femeile râd isteric, lovindu-mă, împingându-mă și aruncându-mă de colo-colo. Sunt țintuită la perete. Mai multe mâini puternice mă apucă de gât: simt degetele cu unghii lungi care mă strâng și ma împiedică să respir. Chipurile bătrâne s-au îngrămădit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu cotul. Îmi cer scuze, însă nu mă pot controla. N-o să mai râzi când o să începi să exersezi tu însăți, crede-mă, zice patroana. E nevoie de mult efort ca să stăpânești trucul. O întreb pentru ce e această mișcare. — E ca să te ajute să câștigi putere și control asupra corpului tău, răspunde patroana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dormi cu tine sau cu orice altă concubină? Ca să trec mai departe cel mai groaznic coșmar al unui om în viață? Sunt incapabil să aduc pe lume un moștenitor. Nu sunt cu nimic mai diferit față de un eunuc. Începe să râdă. În tristețea dureroasă din vocea și comportamentul său e ceva care mă mișcă. Cunosc harta despre care vorbește: e aceeași hartă pe care mi-a arătat-o tata. Bărbatul din fața mea îmi amintește de tatăl meu. Și el dorea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Care a fost răspunsul? — Amenințări de război. — De ce străinii ne impun cu forța obiceiurile lor? Ca manciurieni, noi nu impunem obiciurile noastre chinezilor. Nu le spunem să nu mai înfășoare strâns picioarele femeilor lor ca să fie mai mici. Prințul Kung râde sarcastic: — Poate un cerșetor să pretindă respect? Se întoarce să se uite la mine, așteptând parcă un răspuns. În cameră începe să se răcorească. Privesc cum ne sunt umplute din nou ceștile cu ceai. — Fiul Cerului a fost ofensat, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Fusese satisfăcută să observe că suntem speriate de vorbele ei: — Șleahtă de analfabete, a urlat ea. Pe neașteptate, din gâtul ei au răsunat o serie de „Ooohhha, haahaaha! Ohhha, hahaha!“. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că râdea: — Frica e bună! Ooohaha! Frica vă chinuie și vă face să vă purtați cum trebuie! Nu puteți dobândi nemurirea fără ea, iar treaba mea e să bag frica în voi! Oooh, haha! Oooh, hahaha! Încă îi mai aud râsul. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
care le susțin sunt decorați cu magnolii albe confecționate din mătase. În calitate de nurori, fiecăreia dintre noi i s-a dat o duzină de batiste, ca să ne ștergem lacrimile. O tot aud în minte pe doamna Jin: „Inculto!“ - și vreau să râd în loc să plâng. Sunt nevoită să-mi acopăr fața cu mâinile. Printre degete, îl zăresc sosind pe prințul Kung. E îmbrăcat într-o robă albă, cu cizme asortate. Când se uită la sicriu pare lovit de durere. Rudele femei trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Sa doarme. Îmi amintesc de ultima lui vizită. Hsien Feng nu se mai oprea din a vorbi despre prăbușirea sa: — Nu am nici o îndoială că voi fi sfâșiat în zece mii de bucăți de către strămoșii mei atunci când îi voi întâlni. A râs nervos și a tușit. Pieptul îi suna ca un sac cu aer. Doctorul Sun Pao-tien mi-a prescris opiu pentru durere, mi-a spus el. Nu îmi prea pasă că mor, căci aștept cu nerăbdare să fiu eliberat de necazurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cuvânt. — Încearcă să nu strici momentul, Orhideea, zâmbește mama. Fac un efort să par veselă. Mi se pare ireal că toată lumea a venit aici pentru fiul meu. Kuei Hsiang a început să se amestece prin mulțime și îl aud cum râde. Îmi dau seama că vinul de orez și-a făcut efectul. Rong e mult mai frumoasă, însă mai slabă decât ultima dată când am văzut-o. — Viitorul lui Rong nu e aranjat încă, și asta mă îngrijorează, îmi zice mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Am zis că împăratul mi-a ordonat să ajung la o pace rezonabilă și reciproc avantajoasă și că i-am promis că nu voi fi de acord cu nimic care să fie în detrimentul Chinei. Însă ei au mârâit și au râs de mine, Majestatea Voastră. Bătrânul se prăbușește în genunchi, suspinând de rușine: Eu... eu... merit să mor. Îmi sfâșie inima să fiu martora lacrimilor respectabilului Kuei Liang. Francezii și englezii pretind despăgubiri și scuze pentru războaie împotriva noastră pornite pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]