30,395 matches
-
ultim] întrebare: de ce o astfel de tez], ca cea discutat] anterior, pare neplauzibil] în mod intuitiv? De ce pare atât de ridicol - pentru mulți oameni - s] susții c] morală nu este decât o iluzie a genelor? De ce pare o prostie s] sugerezi c] afirmațiile de ordin moral se afl] la același nivel cu regula jocului de crichet potrivit c]reia un meci întrunește șase lovituri. (De fapt, nu se afl] chiar la același nivel, întrucât o regul] moral] ne este impus] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la Dumnezeu, lucru care într-adev]r exclude posibilitatea de avea percepții despre bine în lipsă percepțiilor despre Dumnezeu.) Un alt mod de a trata problemă cu care s-a confruntat „Teoria Poruncii Divine” ca urmare a existenței nonteiștilor morali este sugerat de Robert Adams, care, abordând aceast] problem], limiteaz] scopul versiunii modificate a teoriei la un discurs etic religios iudeo-creștin (1981, p. 319) și sugereaz] c] ceea ce vor s] spun] teiștii și nonteiștii prin termeni morali, poate fi foarte bine, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de o parte, c] alegerile lui Dumnezeu sunt constrânse de moral] sau, pe de alt] parte, c] ceea ce ne surprinde ca fiind inacceptabil din punct de vedere moral ar putea fi ceva virtuos dac] l-ar porunci Dumnezeu. Au fost sugerate mai multe c]i pentru a face aceste atitudini mai usor de acceptat. Am putea susține c] toate constrângerile morale asupra deciziilor lui Dumnezeu vin de la Dumnezeu, de la El însuși (Pike), sau c] asemenea constrângeri sunt de fapt adev]ruri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de c]tre Kant și de c]tre alții care au propus baze raționale pentru etic]! (Într-adev]r, în concepția lui Kant, motivele unui individ de a acționa moral trebuie s] fie motive raționale corecte; faptele morale nu pot fi sugerate de nici un motiv ulterior, cum ar fi dorința de a asculta de Dumnezeu, ci trebuie f]cute pur și simplu pe baza acordului lor intrinsec cu principiile morale necondiționate pe care ei și le-au impus.) iii. Dumnezeu și motivația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ale adev]rului determinismului. La început totuși trebuie s] las deoparte unul dintre argumentele care susțin c] determinismul nu poate fi adev]rât. În succinta caracterizare a determinismului realizat] anterior am menționat ideea unui cunosc]tor perfect. Aceasta ar putea sugera c] doctrina determinismului este una epistemologic] (o doctrin] despre ceea ce poate fi cunoscut), măi degrab] decât una metafizic], așa cum sugerasem inițial. Cu toate acestea, dac] lumea este determinist], faptul c] este așa nu va depinde de existența unui cunosc]tor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi adev]rât. În succinta caracterizare a determinismului realizat] anterior am menționat ideea unui cunosc]tor perfect. Aceasta ar putea sugera c] doctrina determinismului este una epistemologic] (o doctrin] despre ceea ce poate fi cunoscut), măi degrab] decât una metafizic], așa cum sugerasem inițial. Cu toate acestea, dac] lumea este determinist], faptul c] este așa nu va depinde de existența unui cunosc]tor perfect sau a vreunui alt tip de cunosc]tor. Trebuie insistat asupra acestui punct pentru c] au existat mulți (cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care au încercat s] atace doctrina determinismului și presupusele sale implicații etice, argumentând c] exist] obstacole conceptuale în calea prezicerii acțiunii umane, care sunt f]r] egal în cazul evenimentelor fizice că uraganele și orbitele sateliților. Ei concluzioneaz] c] a sugera faptul c] deciziile și acțiunile umane ar putea fi prezise este incoerent. Cu toate acestea, Goldman (1970) a ar]țâț în mod conving]tor c] atât fenomenele fizice, cât și activit]țile umane pot fi determinate f]r] a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau evenimente (cum ar fi dorințele noastre), despre care este plauzibil s] gândim c] opereaz] în mod determinist. Eurile noastre acționeaz] mai degrab] „în opoziție fâț]” sau poate transcend asemenea forțe deterministe. Deși aceast] explicație este vag] și pare s] sugereze c] atunci cand action]m liber noi (eurile noastre interiore?) avem puterea de a acționa împotriva legilor naturii, aceast] idee ar putea fi înțeleas] cel mai rezonabil că o pretenție c] atunci cand action]m rațional acțiunile noastre sunt explicabile rațional, ins
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
România; scopul acestei analize este de intuire a macro-contextului în care vom studia identificările socioculturale (la tineri) și dinamica lor. Cea de-a doua parte se deschide cu un capitol în care ne declarăm intențiile în ceea ce privește studiul identității colective și sugerăm poziția de pe care vom face analizele teoretice și empirice. Aici arătăm că dezbaterile din câmpul teoriilor identității sunt captive într-o încercare sisifică de a răspunde fără întrebare la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
avea mai degrabă de pierdut decât de câștigat și că lucrurile nu vor evolua așa cum își doresc ei sunt pesimiști. Deseori este invocată o relație între pesimism și neîncredere și între optimism și încredere (Uslaner, 2002; Wuthnow, 1998). Psihologii sociali sugerează că optimismul și încrederea sunt, în raport cu lumea, parte a aceleiași dispoziții psihologice generale vezi Erikson (1950); Allport (1961); Cattell (1965). Nu doar psihologii sociali invocă această relație ci și sociologii sau politologii. Wuthnow (1998) consideră că încrederea înțeleasă în termeni
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
tip ar putea fi văzut mai degrabă în termeni de straturi care se suprapun sau se întrepătrund. Cu toate acestea, am observat că în timp există o anumită stabilitate a caracteristicilor celor aderă la categoriile extreme. Cu alte cuvinte, datele sugerează că resursele asociate statusului, evaluarea verticală și orizontală a prezentului și orientarea politică joacă fiecare rolul lor în configurarea atitudinilor pe care le iau oamenii pe continuumul optimism-pesimism. Ele explică parțial de ce pesimismul domină în general și confirmă prima ipoteză
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
aceste influențe, am folosit testele ANOVA (analiza varianței). Practic, am creat o variabilă artificială 59 care să marcheze contextele date de perioadele pre- și postelectorale (1996-1997 și 2000-2001) și am testat relația ei cu fiecare categorie de optimism / pesimism. Rezultatele sugerează existența așa numitului efect al "lunii de miere". Astfel, am detectat asocieri între variațiile în aproape toate tipurile de optimism și contextele de schimbare politică date de alegeri și o relație neutră în raport cu variațiile din cadrul tipurilor de pesimism. Datele obținute
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
socioeconomici 62. Tabel 8. Corelații între tipurile extreme de optimism / pesimism și indicatori economici PIB per capita în USD la PPP Indicele câștigului salarial real Șomajul înregistrat Optimism deplin - - R= -,659 Pesimism deplin R = -,718 R= -,741 R = ,732 Datele sugerează o relație liniară între pesimismul deplin și șomaj și o relație inversă cu PIB-ul per capita și cu indicele câștigului salarial real. În rezumatul acestor analize, putem spune că optimiștii par mult mai sensibili la schimbările circumstanțiale, cum ar
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
analize, putem spune că optimiștii par mult mai sensibili la schimbările circumstanțiale, cum ar fi contextele de schimbare politică generate de alegeri, în vreme ce pesimiștii par a fi mult mai sensibili la schimbările economice. De vreme ce testele pe care le-am efectuat sugerează asocieri între evoluția numai a unor tipuri de optimism / pesimism, schimbările factorilor economici și contextele de schimbare politică generate de alegeri, putem spune că cea de-a doua asumpție este parțial confirmată. O privire generală asupra acestui mic studiu de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de analizele noastre, care indică faptul că cei care aderă la diversele tipuri de pesimism sau optimism (în special la cele extreme) rareori se suprapun în termeni de resurse individuale sau percepții 63. Rezultatele ne îndeamnă să subscriem perspectivei care sugerează asocieri între statusul "dominant" al unei persoane și atitudinile optimiste pe care le degajă. În mod contrar, oamenii care tind să aibă atitudini pesimiste sunt mai vulnerabili și mai expuși anomiei sau riscurilor asociate schimbărilor postcomuniste: pierderea siguranței locului de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
concept controversat, la fel ca oricare altul din științele sociale 6, dar că o precizare clară a sensurilor în care este utilizat poate să lămurească, și nu să adâncească problema. Evident că identitățile sunt disputate pentru că nu sunt undeva așa cum sugera și Jenkins (1996) -, astfel încât să le putem arăta cu degetul. Incongruențele acestea, izbitoare la o primă vedere, ne interesează mai puțin acum, datorită faptului că ele vin, pe de o parte, din conceptualizarea variată a sistemelor de referință în raport cu care
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
perspective este, în teoriile identității, mai degrabă una de hibridizare decât de opoziție pură. Relevarea acestor mixturi va constitui unul din punctele de plecare ale modului în care vom folosi conceptul pe parcursul lucrării. Prin urmare, dacă în capitolul anterior am sugerat doar care poate fi abordarea identității, în următoarele trei capitole ne vom concentra direct asupra conceptului și a câmpului teoretic aferent, urmărind să arătăm apoi care e calea pe care o vom urma în analiza empirică. Primele două capitole 14
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pe care preferăm să îi considerăm ca fiind mai degrabă complementarități) în teoriile curente asupra identității: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv personal, afectivitate cogniție, emic etic. 3.3. Perspectiva esențialistă Referințele la esențialism sunt foarte frecvente în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu contextul și chestiunea aflată în dezbatere. Întâlnim esențialisme "dure", care pretind că orice sau totul posedă esențe, și esențialisme "moderate", care acceptă că
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ceva natural, esențial, real, permanent ce se regăsește în toți oamenii. b) Identitatea preexistă actorii sociali, ea este o emergență biologică, psihologică, culturală sau a caracteristicilor regionale. c) Membrii unei colectivități internalizează aceleași caracteristici esențiale într-un mod unitar, ceea ce sugerează o experiență socială determinată, unică. Sub umbrela esențialistă putem cuprinde mai multe teorii ale identității despre care se poate spune că își au originea în principal în ideile de suprastructură și geneză afectivă ale lui Durkheim, Cooley și Tönnies. Ne-
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nesociologic 32; și a vorbi despre inefabilitatea legăturii este neștiințific. Cu alte cuvinte, dimensiunea afectivă a identității, așa cum e văzută de primordialiști, este dacă nu imposibil, cel puțin foarte greu de studiat conform rigorilor științelor sociale. Primordialismul, spun cei doi, "sugerează că aceste legături emoționale, afective nu sunt născute în interacțiune socială, ci se găsesc cumva implicit în înseși relațiile (de rudenie sau etnice) existente. Acest fapt conduce la o mistificare a emoțiilor, la o desocializare a fenomenului" (Eller și Coughlan
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
agenda constructivistă, pe de altă parte, postmoderniștii o supun interogațiilor. Astfel se atrage atenția că abordările constructiviste implică faptul că identitățile sunt construite în mod interactiv, prin interacțiune, neglijându-se astfel rolul puterii în procesele de clasificare. În plus se sugerează că de fapt ceea ce face constructivismul este o simplă catalogare o categorizare ce este prin ea însăși o esențializare. În acest sens, postmoderniștii apreciază că trebuie accentuată importanța variației nu numai între categorii, ci și în interiorul lor, pentru că a spune
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
universală: este ceea ce numim personalitate" (Motru, 1984:506). Așadar personalitatea, în spiritul filosofiei lui Motru, este o finalitate a evoluției universului. Toate popoarele își stilizează aptitudinile într-o personalitate; personalitatea poporului "este structurarea energiilor lui psihofizice", e o "construcție ideală sugerată de multiplele manifestări ale membrilor săi" și se numește și cultură (Motru, 1984:579-81). Iată echivalența de care pomeneam mai sus și iată cum cultura este cea care stabiliește continuitatea între generații; ea este "criteriul pentru judecata faptelor istorice" (Motru
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
același spațiu-"peisaj" există culturi diferite cum sunt cele ale românilor și sașilor în Ardeal sau că în spații diferite există culturi asemănătoare? De aici se înțelege că altceva trebuie să determine stilul. Ce anume este acel ceva îi este sugerat lui Blaga de distincția psihanalitică între conștiință și inconștient colectiv 22. În vreme ce conștiința este în viziune psihanalitică responsabilă doar de adaptările și orientările momentane, inconștientul e un strat abisal, de profunzime al structurii psihice, este general uman, atemporal, și cuprinde
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Această percepție "din exterior" ne permite să formulăm o ipoteză atât pentru analizele ulterioare asupra reprezentărilor, cât și pentru analiza identificărilor pe dimensiunea etnospirituală. Ipoteza bazată pe simțul comun (sau pe reprezentările persoanelor peste 35 de ani vezi Tabel 11) sugerează așadar o distanțare sau detașare a tinerilor față de elementele ce aparțin dimensiunii etnospirituale (în speță, sărbători, tradiții). Dacă trecem la analiza celui de-al doilea aspect evaluarea făcută de tineri asupra modului în care se respectă sărbătorile tradiționale în comunitatea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
limba, cultura specifică, istoria, sportul national; S18: istoria, religia, cultura, spiritualitatea; S19: tradițiile, obiceiurile, ortodoxismul; S20: tradiția, opera literară, opera de artă. După cum se observă, elementele enumerate de tinerii intervievați se regăsesc în toată literatura care analizează chestiunea identității, ceea ce sugerează că reprezentările de care ne-am folosit în determinarea structurii nucleului etnospiritual sunt acurate sau, altfel spus, sunt reale pentru oamenii de rând. Autorul de operă eponimă, cunoașterea și atitudinea tinerilor față de el și creația sa reprezintă prima problemă pe
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]