291,046 matches
-
ce s-a dezlănțuit la mezatul „României Mari”, cu scandalurile periodice de pomină”, scria Cezar Petrescu într-o prefață publicată ulterior. În opinia criticului Eugen Lovinescu, romanul "Întunecare" are o tematică sămănătoristă. Tânăr avocat cu o carieră promițătoare, provenit din mediul rural, Radu Comșa a pătruns în înalta societate, devenind asociatul moșierului și deputatului Alexandru Vardaru, precum și logodnicul fiicei acestuia. Personajul continuă să se simtă solidar cu lumea satului pe care l-a părăsit și cu colegii cu care a înfruntat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a epocii, ce trăia în condiții mizere, măcinată de boli și de vicii. Lumea satului este descrisă mult mai realist, autorul arătând mizeria și înapoierea în care este menținută țărănimea atât cu prilejul celor două întoarceri ale lui Comșa în mediul rural (la moartea mamei și în turneul electoral cu Lică Cartojan), cât și prin discuțiile purtate pe front cu soldații proveniți de la țară. Frământările sunt încă slabe, dar se simte cum cresc. Romanul "Întunecare" a avut parte de un mare
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
rezerve aparținându-i criticului Pompiliu Constantinescu care a reproșat predominarea documentului („paralelism până la identificare între realitate și artă”) în dauna reprezentării artistice. Unul din primii critici, Al. Bădăuță, evidenția evoluția prozei lui Cezar Petrescu de la lirism către epic și de la mediul rural (în "Scrisorile unui răzeș") către mediul urban (în "Drumul cu plopi"), considerând că autorul manifesta o tendință de intelectualizare a personajelor sale. Intelectualii prezentați în nuvelele din "Drumul cu plopi" și în romanul "Întunecare" sunt niște inadaptați sociali în
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a reproșat predominarea documentului („paralelism până la identificare între realitate și artă”) în dauna reprezentării artistice. Unul din primii critici, Al. Bădăuță, evidenția evoluția prozei lui Cezar Petrescu de la lirism către epic și de la mediul rural (în "Scrisorile unui răzeș") către mediul urban (în "Drumul cu plopi"), considerând că autorul manifesta o tendință de intelectualizare a personajelor sale. Intelectualii prezentați în nuvelele din "Drumul cu plopi" și în romanul "Întunecare" sunt niște inadaptați sociali în genul personajelor lui I.Al. Brătescu-Voinești. Inadaptarea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Germană pentru Micologie”, care a dovedit, că o persoană cu o greutate de 70 kg ar trebui să mănânce aproximativ 46 kg de ciuperci proaspete ale acestei specii pentru a căpăta probleme. Mai departe a calculat, că și atunci, în mediu s-ar îmbolnăvii numai jumătatea consumătorilor.
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
El a studiat la Școala de arte Betzalel din Ierusalim și s-a întreținut din munci in livezile de portocali din Petah Tikva și din oferta de lecții particulare de dansuri de salon. La Petah Tikva s-a familiarizat cu mediul evreilor yemeniți, a căror muzică și dansuri l-au inspirat mai târziu în creația sa coregrafică. În vara anului 1914 s-a decis să-și viziteze familia în Rusia, unde a rămas blocat din cauza izbucnirii Primului Război Mondial. A reluat acolo studii
Baruch Agadati () [Corola-website/Science/336614_a_337943]
-
pe aceeași temă, au fost privite la acea vreme „ultimul cui bătut în sicriul” a lui Newton, atunci când acestea au arătat că lumina călătorește mai încet prin apă decât prin aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită de teoria oscilatorie. Această stare de lucruri a durat până în 1905, cand Einstein
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
lui Newton, atunci când acestea au arătat că lumina călătorește mai încet prin apă decât prin aer. Newton explicase refracția ca o "forță de tracțiune" a mediului acționând asupra particulelor de lumină, ceea ce ar implica o creștere a vitezei luminii în mediu. După aceste rezultate, teoria corpusculară a luminii a fost temporar considerată depășită de teoria oscilatorie. Această stare de lucruri a durat până în 1905, cand Einstein a prezentat argumente euristice ce susțineau că, în diverse circumstanțe, cum ar fi atunci când se
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
munca copiilor care nu au împlinit 15 ani. În același timp, fenomenul exploatării prin muncă afectează un număr însemnat de copii, însă este greu de monitorizat, având în vedere că folosirea copilului în gospodărie sau la muncă ține de "normalitatea" mediului rural și aproape nimeni nu o raportează ca abuz. Conform unor estimări din anul 2004, aproximativ 900.000 din cei aproape 5 milioane de minori câți trăiau în România erau puși să muncească, contrar voinței lor. Victime ale unei forme
Exploatarea copilului prin muncă () [Corola-website/Science/336671_a_338000]
-
a fost efectuat de către Hippolyte Fizeau în 1851 pentru a măsura vitezele relative ale luminii în apă aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
a măsura vitezele relative ale luminii în apă aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a detectat într-adevăr un efect de glisare, dar magnitudinea efectului pe care
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a detectat într-adevăr un efect de glisare, dar magnitudinea efectului pe care el l-a observat a fost mult mai
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii ar fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a detectat într-adevăr un efect de glisare, dar magnitudinea efectului pe care el l-a observat a fost mult mai mică decât se aștepta. Rezultatele sale sprijineau aparent a lui Fresnel, ceva dezamăgitor pentru cei mai mulți fizicieni. Avea să
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
era mult mai mic decât era de așteptat. i-a forțat pe fizicieni să accepte validitatea empirică a unei ipoteze vechi, teoretic nesatisfăcătoare, a lui Augustin-Jean Fresnel (1818), care a fost invocată pentru a explica , și anume ideea că un mediu în mișcare prin eterul aflat în staționare trage după el și lumina ce se propagă prin aceasta cu doar o fracțiune din viteza mediului, cu coeficientul "f" dat de În 1895, Hendrik Lorentz a prezis existența unui termen suplimentar datorat
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
lui Augustin-Jean Fresnel (1818), care a fost invocată pentru a explica , și anume ideea că un mediu în mișcare prin eterul aflat în staționare trage după el și lumina ce se propagă prin aceasta cu doar o fracțiune din viteza mediului, cu coeficientul "f" dat de În 1895, Hendrik Lorentz a prezis existența unui termen suplimentar datorat dispersiei: Albert A. Michelson și Edward W. Morley (1886) au repetat experimentul Fizeau cu precizie îmbunătățită, abordând mai multe probleme pe care le avea
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
multe experimente de măsurare a coeficienților de antrenare, de multe ori în combinație cu efectul Sagnac. De exemplu, în experimentele folosind împreună cu discuri rotative, sau în experimente cu . S-a observat și un efect de antrenare transversală, de exemplu, atunci când mediul este în mișcare în unghi drept față de direcția luminii incidente. O confirmare indirectă a coeficientului de antrenare Fresnel a fost furnizat de către (1868). Aparatul său era similar cu cel al lui Fizeau, deși în versiunea acestuia, un singur braț conținea
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
implică faptul că eterul ar trebui să fie tras cu valori diferite în cazul luminii de culori diferite, deoarece indicele de refracție depinde de lungimea de undă; Mascart (1872) a demonstrat un rezultat similar pentru lumina polarizată care traversează un mediu birefringent. Cu alte cuvinte, eterul ar fi trebuit să fie capabil se miște simultan în direcții diferite. Nemulțumirea lui Fizeau față de rezultatul propriului său experiment este ușor sesizabilă în încheierea raportului său: Mi se pare că succesul experimentului face necesară
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
cunoscută cu certitudine, numai că aceasta este mai mică de 0,35 - potențial suficient de mare pentru a produce o rezonanță spin-orbită de 3:2, similară cu cea a planetei Mercur cu Soarele. Observatorul European de Sud prezice că un mediu mult mai blând ar rezulta dintr-o astfel de configurație, cu temperaturi medii similare cu cele de pe Pământ. În plus, o mai mare parte din planetă ar putea fi locuibilă în cazul în care ar exista o atmosferă suficient de
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
a lungul unei progresii evolutive de durată. În cadrul acestui proces se pot distinge două etape de dezvoltare: etapa cursurilor anuale permanente de la München (1886 - 1895) și etapa cursurilor alternative - iarna, studii în capitala Bavariei și vara, studii de "plein-air" în mediul taberelor pe care le organiza în cadrul unor destinații rurale provinciale (1896 - 1918). Etapa a doua a fost structurată pe experiența dobândită în cele șase tabere de vară pe care le-a organizat la Baia Mare între anii 1896 - 1901. Prin fundamentarea
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
pe care le-a organizat la Baia Mare între anii 1896 - 1901. Prin fundamentarea unui curriculum educațional caracterizat de un radicalism antiacademic, Hollósy a avut un impact remarcabil la public, ceea ce a determinat o ascensiune specataculoasă de notorietate pedagogică în tot mediul artistic german. Ca urmare, școala pe care a înființat-o a cucerit o poziție dominantă pe piața învățământului particular din Munchen. Școala s-a aflat la mare concurență cu atelierele în care se studia până atunci și care aparțineau unor
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
în alte domenii); un argument general împotriva comerțului liber este că acesta este colonialism sau imperialism deghizat. Categoria morală este largă și include preocupările de distrugere a industriilor incipiente și subminarea pe termen lung a dezvoltării economice, inegalitatea veniturilor, degradarea mediului, exploatarea copiilor prin munca, sclavia salariilor, accentuarea sărăciei în țările sărace, afectarea interesului național sau schimbările culturale rezultante. Argumentele economice împotriva comerțului liber critică ipotezele sau concluziile teoriilor economice. Argumentele de natura social-politică împotriva comerțului liber susțin că există anumite
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
schimbările culturale rezultante. Argumentele economice împotriva comerțului liber critică ipotezele sau concluziile teoriilor economice. Argumentele de natura social-politică împotriva comerțului liber susțin că există anumite efecte sociale și politice cum ar fi stabilitatea politică, securitatea națională, drepturile omului și protecția mediului care nu sunt incluse in analiza economică. Comerțul liber este de multe ori criticat de industriile locale care ar putea fi afectate de prețurile reduse pentru bunurile importate. De exemplu, dacă Statele Unite ale Americii ar reduce taxele de import la
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
anul 2013 exploatarea minieră a aurului și a altor minerale era în curs de desfășurare, fiind acordate o serie de concesiuni companiei Eldorado Gold din Canada. Cu toate acestea, există critici că mineritul ar afecta în mod negativ turismul și mediul natural. Unitatea regională Halkidiki este împărțită în cinci municipalități. Acestea sunt (numerotate precum în harta din infocasetă): Ca urmare a reformei administrative Kallikratis din 2011, a fost creată unitatea regională Halkidiki din fosta prefectură Halkidiki (în ). Prefectura avea același teritoriu
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
landului. La 18 martie 2012 Adunarea Federală (Convenția Federală) "Bundesversammlung" l-a ales pe Joachim Gauck încă din primul scrutin, cu mare majoritate, drept nou președinte al Germaniei. La 16 mai 2012 cancelara Angela Merkel l-a demis pe ministrul mediului înconjurător Norbert Röttgen din cauza rezulatelor, catastrofale pentru CDU, de la alegerile din landul Renania de Nord - Westfalia de la 13 mai. Aceasta a fost prima dată când a fost demis un ministru federal din Germania. Urmașul său pe post este Peter Altmaier
Politica Germaniei () [Corola-website/Science/336791_a_338120]
-
Deolalikar, cercetător de la , Palo Alto, a primit atenție masivă pe Internet și în presă după ce a fost inițial descrisă ca „părând să fie o încercare relativ serioasă” de către doi specialiști de frunte. Demonstrația a fost revizuit în mod public de către mediul academic, și , un expert în domeniu, a subliniat două erori posibil fatale ale demonstrației. În septembrie 2010, s-a afirmat că Deolalikar lucrează la o extindere detaliată a încercării sale de demonstrație. Opiniile exprimate de mai mulți informaticieni teoreticieni notabili
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]