32,577 matches
-
mare. Liviu a dormit apoi până la 17.30, iar eu am citit. După ce am mai făcut o baie am pornit să cunoaștem împrejurimile. Liviu a făcut câteva acuarele. Acum, stând la una din mese, urmărim splendidul apus de soare și bem ouzo în timp ce patroana udă vârtos pe jos și florile ce dau o notă de veselie locului. Pe Liviu continuă să-l sâcâie durerile care acum s-au localizat în gât. Vineri 28 iulie 1995- Knosos- Creta Iată-ne în mult
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
străjuit de un lanț de munți, golași și stâncoși. Cred că este unul dintre cele mai frumoase locuri receptate de sufletul meu până acum. Este ora 21.00, stăm la una din mesele de pe laturi, am mâncat pâine cu margarină, bem bere, și Liviu desenează, iar eu scriu, și ne este tare bine. Luni 3 martie 1996 - Iași Acesta ar trebui să fie caietul sufletului meu. Fără temeri, fără cenzură, fără minciuni sau ascunzișuri. În mine nimic nu s-a schimbat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acțiune a participat și mult menționata doamnă doctor, care mi-a interzis cu o săptămână înainte de-a pleca să mai gătesc și care a culminat cu ziua plecării cu ideea „genială” și absurdă de a nu ne lasă să bem cafeaua ce tocmai o făcusem, să-i bem cafeaua ei, să nu mâncăm cu tacâmurile noastre, ci cu ale ei, în farfuriile ei, cu sarea, piperul, pâinea și țuica, tot ale ei, cu mâncarea ei, că eu n-am voie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care mi-a interzis cu o săptămână înainte de-a pleca să mai gătesc și care a culminat cu ziua plecării cu ideea „genială” și absurdă de a nu ne lasă să bem cafeaua ce tocmai o făcusem, să-i bem cafeaua ei, să nu mâncăm cu tacâmurile noastre, ci cu ale ei, în farfuriile ei, cu sarea, piperul, pâinea și țuica, tot ale ei, cu mâncarea ei, că eu n-am voie să mai spăl vase în ziua plecării în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Liviu. Pentru a nu porni cu panică, nervi și vălmășeală, doamna doctor (personajul principal, deci) mă pândea după fiecare bagaj pe care-l duceam jos, reamintindu-mi să fiu calmă și să nu uit să merg la ea și să beau țuică pentru că asta, nu știu cum, ar fi reușit să facă să intre în mașină toate „hărăboanțele” cu care ne încărcasem. La acest moment (care, ca să păstrez exact ordinea cronologică, a fost înaintea servirii mesei obligatorii), a intrat în scenă al treilea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
convenționale în timpul cinei luate împreună, sau de câte ori vine, ori venim acasă. Este un om în continuă mișcare, folosindu-și întreaga energie în mod rațional și constant, având programul extrem de precis: dimineața se scoală, mănâncă pâine prăjită cu unt și gem, bea o cafea, stă până pe la ora zece, apoi pleacă - bănuim ca la San Pere - unde lucrează la grădină sau hrănește gâștele, sau îi ajută pe invitații (artiștii) care solicită fie una, fie alta, găsind soluții pentru orice, sau inițiază o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe care l-a convins și ajutat să-și construiască o casă de vacanță aici, ne-a prezentat ca pe o curiozitate și ca pe cei care au venit cu „apă de foc” (horinca ardelenească prea tare pentru a fi băută oricum) și în acest fel, mai pe englezește, noi prin semne, am fost invitați să cinăm cu familia și prietenii (toți avocați) la „căsuța din povești”. Cu această ocazie am intrat și noi într-una din multele case construite - se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
șampania care, în cupe largi, a făcut deliciul mesenilor. În final, am servit pepene (fiecare a luat ce-a vrut: alb sau roșu), a mai fost deschisă o șampanie, s-a adus cafea pentru cei care au îndrăznit s-o bea aproape de miezul nopții (noi nu) și, în loc de obișnuitul cognac, cu care se sfârșește fiecare masă de aici, s-a pus la bătaie țuica ardelenească adusă de la Oradea. A plăcut și s-a tot băut, dar noi am plecat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
au îndrăznit s-o bea aproape de miezul nopții (noi nu) și, în loc de obișnuitul cognac, cu care se sfârșește fiecare masă de aici, s-a pus la bătaie țuica ardelenească adusă de la Oradea. A plăcut și s-a tot băut, dar noi am plecat cu furgoneta lui Giusepe, claie peste grămadă, căci cabina are doar locul șoferului și încă unul, iar noi făceam cât patru la un loc. La spate nu puteam sta, căci nu existau scaune și câinele lui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
special construite în urmă cu câțiva ani când acesta a fost renovat. Aparent diluată dar încărcată de culoare și istorie, arta romanică a Cataluniei, este impresionantă și surprinzătoare. După ce-am vizitat și sălile cu artă gotică, am hotărât să bem o cafea la Cafeteria Muzeului. Aici am fost reperați de către un român din Canada care auzindu-ne vorbind românește a fost bucuros să comunice cu noi, în cele din urma descoperind cunoștințe comune, cu atât mai mult cu cât soția
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Am mers deci, la Fundația Juan Miro pe care, însă, n-am putut să o vizităm din cauză că duminică fiind, s-a închis la orele 14. 30. Ne-am așezat pe o bancă la umbră, am mâncat câte un sandvich, am băut apă cu lămâie (înghețată de cu seară) și i-am așteptat. Punctuali, au sosit și până să mai apucăm să spunem ceva, doamna s-a mutat de pe scaunul din față pe bancheta din spate, fiindu- ne deschise portierele mașinii astfel încât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la 7 fix eram în mașini. Am trecut pe la Sant Pere de unde i-am luat pe tinerii care, nerealizand ce-i așteaptă a doua zi, au petrecut toată noaptea, olandezul cântând la pian iar finlandezii (un băiat și o fată) bând vodkă și acompaniidu-l zgomotos cu bătăi din palme și râsete. Ne-a relatat Raul, care n-a putut dormi toată noaptea din cauza concertului improvizat. În cele din urmă Mousen a reușit să-i trezească astfel încât pe la 7.30, am pornit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ora zece am ridicat ancora și noi, lăsându-i să se distreze de sfârșit de vacanță și am plecat la Mousen, unde în formațiunea mai sus prezentată „am făcut-o lată” până pe la 2 noaptea. Am râs cu lacrimi, am băut, am mâncat și, cred eu, toată lumea a fost mulțumită. Dar cel mai fericit era Mousen, mândru că portretul domniei sale tronează în expoziție pe șevaletul artistului, șevaletul pe care s-au sprijinit toate operele care fac obiectul prezentei manifestări. Când i-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Washington, în afară de clădiri reci, guvernamentale și alte concernuri necunoscute nouă, oricum cred că este cel mai birocratic oraș de pe pământ. Azi am căzut de acord să intrăm într-o... nu știu cum să-i zic... ceva unde poți servi „mâncare” americănească și bea cafea în pahare de hârtie cerată cu capac - 1,33 $ large coffee plus T. V. A. care se adaugă la orice produs abia la casă. Prețul nu este inclus de la început și asta te derutează de obicei. Vezi un obiect
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noi, dar am făcut-o numai de amuzament, din curiozitate și fără patimă. N-am pierdut nimic, n-am câștigat. A fost perfect. Din infernul acesta am poposit să mâncăm ceva într-un restaurant (eu am mâncat pește și am băut vin). Cred că era 2 noaptea. Când am ieșit din complexul vizitat, ne-am intersectat cu zeci de tineri exuberanți, îmbrăcați în negru (piele), ușor grizați, care se grăbeau înspre o sală de dans, probabil sau de concerte, căci există
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
s-au schimbat sau eu? Eu încă am nevoie de veselie, de iubire și comunicare. La ora 23 toată lumea e în pat. Vineri, 5 iulie După ce am mâncat brânza de vaci cu smântână, ouăle fierte, unt cu miere, după ce am băut binefăcătorul ceai de plante și ne-am întărit și trezit cu cafele, am pornit vesele într-o excursie de pomină cu un microbuz. Am poposit mai întâi la tipografia de la marginea Vâlcei, înspre Govora (vis-a-vis de bisericuța din Troian, pictată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în armonie și cu vântul și cu ciripitul păsărelelor și cu fluieratul lui voios, și cu gâștele lui Mousen și cu Lendo, ciobănescul de Pirinei al lui Joseph și cu toți cei care acolo știau când se muncește, când se bea, când se râde, când se doarme. Eheeei! A început al patrulea cort, deși pe al treilea nu l-au gătat. Se sfădesc care bară, unde să fie pusă, de la vale sau de la deal. Iar cei doi care se odihnesc, s-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atâta hărmălaie. De vină era nu atât oboseala cât generosul foișor care i-a adăpostit rând pe rând pe oamenii noștri pentru a-și reface puterile cu un gât sau mai multe de tărie pentru că pe aici nu se prea bea vin. Cert este că, după ce-au ancorat definitiv corturile, într-o veselie claxonați de șoferul unui camion prăpădit, înjurând care mai de care mai pitoresc și abia târându-se au părăsit totuși incinta lăsând un gol imens în urma lor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fript cu cartofi prăjiți, stropiți cu câte o halbă de excelentă bere blondă, pâinea cea de toate zilele, lichidă, a nemților. Pe seară am ieșit în recunoașterea zonei. Am reperat în drum spre Alexanderplatz un bar dichisit, "Moskau", unde am băut o cafea și am mâncat o înghețată, am dat un ocol prin Alexanderplatz, făcând puțin "marketing" în marele complex comercial din piață, apoi am luat-o spre Unter den Linden, celebra stradă, care din păcate nu mai avea farmecul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu "trecuseră pe la bar" deloc, așa cum o făcuseră, în repetate rânduri, rușii, polonezii, bulgarii... M-am interesat asupra cauzei și "Decebal" mi-a spus: Domnule dragă, și eu, și Ilarion urmăm un tratament, luăm pastile și n-avem voie să bem, că altfel în jumătate de oră închideau nemții barul!". I-am relatat explicația neamțului și acesta s-a distrat copios, oferindu-se să ne invite "băieții" la un pahar după terminarea tratamentului. Tovarășul respectiv s-a arătat foarte amabil ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de cafea "veritabilă", în schimbul cărora eram onorat cu afinată, dulceață de cireșe amare, nuci și alte produse de negăsit în capitală. Stareța ne-a urat bun venit și poftă bună, scuzându-se că, fiind în post, nu poate mânca și bea nimic. Oaspeții s-au îndestulat, au felicitat amfitrioana pentru bucatele cu totul excepționale, au băgat prin mapele diplomat ouăle închistrite ce li s-au oferit. Într-o atmosferă de bună dispoziție s-a trecut în final la toasturi: pentru regina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ONU, pentru pace... La închinarea în sănătatea reginei Juliana, stareța s-a uitat la mine întrebător și eu i-am spus: "Maică, dacă nu închini se supără oaspeții, e regina lor". Maica a făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu regina o mai scăldam, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu regina o mai scăldam, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu diseară am slujba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu regina o mai scăldam, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu diseară am slujba de Înviere și simt că dacă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu diseară am slujba de Înviere și simt că dacă mai beau un pahar în loc să cânt în biserică Hristos a înviat, o să cânt Internaționala". Am râs în hohote, le-am tradus și invitaților, au râs și ei de s-au prăpădit. După o săptămână, aveam să revin la Sucevița cu delegația ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]