29,634 matches
-
șlorț, astfel Încât, să găsești viața șfără de moarteț pe care o cauți? Astfel, lui Ghilgameșxe " Ghilgameș" nu-i mai rămâne decât să se resemneze În fața imposibilității de a evita moartea prin propriile forțe. Dezamăgit, se Întoarce la Uruk, glorioasa sa cetate, hotărât să se mulțumească cu faima care Îl va face nemuritor În memoria urmașilor. 2) Adapaxe "Adapa" - Imposibilitatea omului de a dobândi nemurirea este exprimată Într-un mod nu mai puțin tragic În mitul Adapa, pentru că eroul omonim pierde ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale numelor divine, unul În formularea sumeriană, iar altul În cea akkadiană (Utuxe "Utu"/Șamaș, Inanna/Iștarxe "Iștar" etc). Complexul denumirilor din panteonul mesopotamian este rezultatul unei documentări milenare. Trebuie să ținem cont și de faptul că orice epocă, orice cetate și orice dinastie se raportează la un panteon foarte redus. Rezultă așadar, cât se poate de limpede, că zeitățile venerate de locuitorii Mesopotamiei se reduc la câteva zeci de nume. 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotaletc "3. Opera de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iștar. Mitul Nergalxe "Nergal" și Ereșkigal povestește cum zeul ceresc Nergal a devenit soț al reginei infernului În urma unei pedepse. Ca zeu al infernului, Nergal este cumplit și Înfricoșător și poate aduce nenorociri pe pământ, care se abat oamenilor și cetăților. O lungă povestire mitologică legată de acest lucru este Erraxe "Erra", unde se povestesc distrugerile provocate de zeu În regiunea babiloniană, pentru a pedepsi oamenii din cauza neglijenței acestora față de persoana lui. Erra nu este nimeni altcineva decât Nergal, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mediul akkadian este Antu(m), acest nume fiind femininul de la Anuxe "Anu"(m). Uneori, lui Anu(m) Îi este atribuită ca soție și principala zeiță feminină Inanna/Iștarxe "Iștar". Anxe "An"/Anu(m) avea ca principal centru de adorație cetatea sud-babiloniană Uruk (templul Eanna, „Casa/Templul lui An sau al cerului”). b) Zeul fenomenelor atmosferice Enlilxe "Enlil" Numele sumerian, același și În akkadiană, se scrie cu două semne en-líl și Înseamnă „Stăpân al atmosferei”, adică al fenomenelor atmosferice care interesează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De asemenea, lucrarea Înțeleaptă de a construi sau repune la locul lor statuile divine este ușor de atribuit tot acestui zeu, ajutat, eventual, de Cei Șaptexe "Cei Șapte" Înțelepți apkall¿. Principalul centru de cult al lui Enkixe "Enki"/Ea era cetatea sud-mesopotamiană Eridu, aproape de Golful Persic. Zeul era venerat și la Dilmun (insula Bahrein), În Golful Persic. Lui Enkixe "Enki"/Ea i se atribuie mai multe soții de-a lungul timpului: Damkinaxe "Damkina" (prescurtare a sumerienei Damkiannaxe "Damkianna", „Stăpâna/Soția pământului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiică a zeului cerului Anuxe "Anu"(m) În tradiția de la Uruk, sau a zeului lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", În alte părți. Este venerată mai ales În Uruk, Împreună cu Anu(m), În templul Eanna; la fel, În toate cetățile din Sumer și Akkad, la Mari, precum și În alte părți. În perioada babiloniană antică, zeița a devenit protectoarea cetății Isin, cu numele de Nininsina. Despre Inanna/Iștarxe "Iștar" mai vorbesc și alte opere mitologice, pe lângă cele citate deja: Inanna și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sinxe "Sin", În alte părți. Este venerată mai ales În Uruk, Împreună cu Anu(m), În templul Eanna; la fel, În toate cetățile din Sumer și Akkad, la Mari, precum și În alte părți. În perioada babiloniană antică, zeița a devenit protectoarea cetății Isin, cu numele de Nininsina. Despre Inanna/Iștarxe "Iștar" mai vorbesc și alte opere mitologice, pe lângă cele citate deja: Inanna și Enkixe "Enki" (sumeriană); Înălțarea lui Inanna (bilingvă); Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern" (bilingvă: cf. subcapitolul 3.5c
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mesopotamiei pe Ghilgameșxe "Ghilgameș" și pe prietenul său Enkiduxe "Enkidu", Lugalbandaxe "Lugalbanda" și Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz". Având În vedere că este vorba despre regi din Uruk (cu excepția lui Enkidu, dar și el acționează tot la Uruk, Împreună cu Ghilgameș) - faimoasa cetate de la sfârșitul Calcoliticului (cf. par. 1.e) și din perioada Protodinastică II (cca 2750Î.Hr.), ne putem gândi că Uruk a fost Încă din cele mai vechi timpuri un Însuflețit centru literar, cu o tendință evidentă către epic. e) Regii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sistem religios mesopotamian. 1. Crearea lumii (cosmogonia)tc "1. Crearea lumii (cosmogonia)" a) Atestarea Deținem 11 lucrări principale sumero-akkadiene care tratează originea lumii și iau În considerare cosmosul În Întregul său, dar și În părțile sale principale (aștri, țări, regiuni, cetăți, râuri etc.)1. Pentru a fi scurți, vom cita doar titlurile: 1) Prologul mitului sumerian Ghilgameșxe "Ghilgameș", Enkiduxe "Enkidu" și Infernul (sau Ghilgameș și Arborele ¾uluppu); acesta va fi reluat pe tab. XII a poemului akkadian despre Ghilgameș. 2) Prologul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost Încredințate lui Enlilxe "Enlil", tatăl Inannei (Iștarxe "Iștar"), fiind păstrate În templul Apsûxe "Apsû" din Eridu. Mai apoi, Însăși Inanna a reușit să intre În posesia acestor m e, și le-a transportat cu barca de la Eridu la Uruk, cetatea ei sacră. Această doctrină a m e corespunde Îndeaproape cu cea akkadiană a „Tablelor Destinelor”, despre care s-a vorbit În subcapitolul 3.6c. De fapt, doctrina aceasta trece dincolo de guvernarea divină a lumii, din moment ce Îi implică pe zei și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regatelor lor, inclusiv a infernului (după cum demonstrează mitul Coborârea lui Inanna Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern": cf. mai ales subcapitolul 3.5c). Strâns legată de tema noastră este și doctrina exprimată de celebrarea sărbătorii Anului Nou În Babilon (akștu). În cetatea Babilon, dar și În alte cetăți mesopotamiene, această sărbătoare, care dura mai multe zile se celebra În cinstea lui Mardukxe "Marduk". În timpul sărbătorii se citea public En¿ma eliș și se implorau de la Marduk destine favorabile pentru tot anul, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demonstrează mitul Coborârea lui Inanna Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern": cf. mai ales subcapitolul 3.5c). Strâns legată de tema noastră este și doctrina exprimată de celebrarea sărbătorii Anului Nou În Babilon (akștu). În cetatea Babilon, dar și În alte cetăți mesopotamiene, această sărbătoare, care dura mai multe zile se celebra În cinstea lui Mardukxe "Marduk". În timpul sărbătorii se citea public En¿ma eliș și se implorau de la Marduk destine favorabile pentru tot anul, pentru rege, cetate, țară și popor. Marduk
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar și În alte cetăți mesopotamiene, această sărbătoare, care dura mai multe zile se celebra În cinstea lui Mardukxe "Marduk". În timpul sărbătorii se citea public En¿ma eliș și se implorau de la Marduk destine favorabile pentru tot anul, pentru rege, cetate, țară și popor. Marduk mai era numit și „Orânduitor al destinelor” (mukin uÌurti) și „Hotărâtor al destinelor” (mușim șșm³ti). 2. Crearea omului (antropogonia)tc "2. Crearea omului (antropogonia)" Cea mai mare lucrare creatoare este cea care-l vizează pe om
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În totalitate, de la Început la sfârșit, Într-un proiect inițial, superior și global, realizat de zei. Cât despre concepția antropologică - aflată Între teologie și filozofie -, aceasta atribuie o importanță fundamentală ideii că omul este puternic integrat În statul său, În cetatea sa și În clanul familial. În plus, din multe cazuri, mai ales din literatura mitologică, transpare impresia că individul se străduiește să trăiască astfel. Totuși, dimensiunea individuală reiese destul de bine din documentele care privesc viața cotidiană curentă (texte legislative, epistolare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
private sau publice, economico-administrative) din „perioadele propriu-zis istorice”. Din aceste documente rezultă clar că și individul are o viață personală, caracterizată de referirea la familia de origine și la cea construită de el personal, de raporturile cu ambientul zilnic, cu cetatea, cu statul. Relațiile individului cu familia, viața publică, socială, religioasă par a fi, cel mai adesea, precise, articulate și conștiente. Viața este considerată binele suprem, care trebuie și este trăit de orice categorie de oameni, chiar și de cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
coboare În lumea infernului, În lumea de „dincolo”, arallû, numit și „ținutul fără Întoarcere” unde domnesc Erișkigal și Nergalxe "Nergal" (cf. subcapitolul 4.4b). Mesopotamienii Își imaginau că zeii infernului trăiesc Într-un palat de lazurit, așezat În centrul unei cetăți subterane, Încercuite de ziduri. La aceasta se ajunge printr-o poartă străjuită de un temnicer neînduplecat (pe nume Neduxe "Nedu") și de ajutoarele sale. În altă versiune a acestei teme mitologice, se spune că cetatea infernală este apărată de șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lazurit, așezat În centrul unei cetăți subterane, Încercuite de ziduri. La aceasta se ajunge printr-o poartă străjuită de un temnicer neînduplecat (pe nume Neduxe "Nedu") și de ajutoarele sale. În altă versiune a acestei teme mitologice, se spune că cetatea infernală este apărată de șapte ziduri, șapte porți și mulți paznici. Și zeii infernali, asemenea zeilor cerești, primeau de la oameni ofrandele cerute de rangul lor. Cunoaștem aceste lucruri din multe texte, mai ales din câteva mituri: Nergalxe "Nergal" și Erișkigal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subcapitolul 1.3d-e), există atestări ale templelor din Mesopotamia Încă de la sfârșitul perioadei calcolitice. Este, de asemenea, foarte important să ținem cont de faptul că, În faza cea mai veche atestată a civilizației sumeriene, templul constituia un Întreg cu toată cetatea, din moment ce atât puterea religioasă, cât și cea politică erau concentrate În mâna marelui preot en: este vorba despre o societate teocratică, pe bună dreptate numită: „cetate-templu” (A. Falkenstein). Atunci când se vorbește despre templele din Mesopotamia trebuie să se Înțeleagă un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În vase, platouri, blide și alte recipiente și așezate pe mese (pășș¿ru) de lemn, trestie sau piatră, acoperite cu o față de masă, plasate În fața imaginii (statuie sau altceva) divinității. Existau oferte zilnice reglementate: patru sau numai două, În anumite cetăți și În anumite perioade istorice (două zeilor din Uruk În perioada elenistă); Însă existau și ofrande extraordinare pentru ocazii speciale. c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele private, prin rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru sărbătorirea divinității se făceau de la un templu la altul sau de la o cetate la alta, pe râuri. f) Rituri pentru eliberarea de păcat Pe lângă „păcatul originar” (cf. subcapitolul 5.3b), mesopotamienii admiteau existența „păcatului actual”, pentru care existau multe denumiri (cea mai folosită era arnu(m), care indica și fapta, și pedeapsa). Se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cuneiformă paleoasiriană și În limba asiriană, atestă de fapt prezența și activitatea unor negustori asirieni stabiliți În Anatolia Centrală (Garelli, 1963). Este vorba despre câteva mii de scrisori și contracte, descoperite În zona comercială, aflată la 3 km de cetatea Kaniș, sediu al unui palat rezidențial al principilor anatolieni. Deși textele reflectă În principal cultura paleoasiriană din Anatolia, sunt totuși frecvente, mai ales În onomastică, numele unor divinități non-asiriene, dintre care pentru unele dintre ele există atestate temple sau sărbători
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de atestare contemporană, avem cel puțin două texte hitite mai târzii, diferite din punct de vedere tipologic și scrise din motive politice și nu religioase. Într-unul dintre acestea, așa-numitul Text al lui Anitta (un principe anatolian, originar din cetatea Kușșara, care și-a extins hegemonia asupra regiunilor din Anatolia interesate de comerțul asirian și care a făcut din Kaniș/Neșa capitala sa) sunt menționate unele divinități: zeul furtuniixe "zeul furtunii", zeul cerului, Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comerțul asirian și care a făcut din Kaniș/Neșa capitala sa) sunt menționate unele divinități: zeul furtuniixe "zeul furtunii", zeul cerului, Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a"1, protectorul tatălui lui Anitta, Pit¿ana, căruia Anitta Îi consacră cetățile cucerite; ¾almașuitt(a)xe "H~almașuitt(a)", zeiță, personificare a tronului, al cărei nume derivat din hatică Înseamnă „cea pe care se stă”; și, În sfârșit, hitita Șiu(n)aș(um)mi, despre interpretarea căreia, ca apelativ (folosit sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se pare Însă că În acest termen se poate recunoaște numele zeului Soarexe "Soare", o divinitate masculină a luminii (Neu, 1974, pp. 116 sqq.). Acest ultim zeu, căruia Anitta Îi recuperează statuia ce fusese răpită inițial de un suveran din cetatea nord-anatoliană Zalpa, de la Mareaxe "Marea" Neagră, Îi oferă lui Anitta cetatea Hattușaș prin zeița tronului. Cele trei divinități, care Îl ajută pe Anitta În acțiunile sale și cărora Anitta le construiește temple În capitala sa, sunt expresia unor culturi diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeului Soarexe "Soare", o divinitate masculină a luminii (Neu, 1974, pp. 116 sqq.). Acest ultim zeu, căruia Anitta Îi recuperează statuia ce fusese răpită inițial de un suveran din cetatea nord-anatoliană Zalpa, de la Mareaxe "Marea" Neagră, Îi oferă lui Anitta cetatea Hattușaș prin zeița tronului. Cele trei divinități, care Îl ajută pe Anitta În acțiunile sale și cărora Anitta le construiește temple În capitala sa, sunt expresia unor culturi diverse, cu siguranță absorbite și reelaborate la nivelul instituției politice. Apoi, faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]