29,566 matches
-
decizie luată cu scop de calmare, dar plină de consecințe dezastruoase pentru monarhie: parlamentele nu întîrzie, într-adevăr, să reia opoziția lor sistematică prin intermediul dreptului la critică (a edictelor regale). Dar, în același timp, Maurepas sugerează regelui să cheme la treburile statului oameni de prim plan, în special pe Vergennes la Afacerile străine și mai ales pe Turgot la Controlul general. Turgot. Chiar de la început, acesta din urmă îi propune lui Ludovic al XVI-lea să resoarbă deficitul fără a recurge
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
timp de pace. Printre aceste zdruncinături, mai întîi în condiții de pace, mai tîrziu în condiții de război, se făurește un sentiment național care, mai mult decît înainte, prinde rădăcini în inima noilor cetățeni. Marile decizii nu mai sînt doar treaba regelui și a Adunării, ele sînt treaba tuturor. Actele politice se pregătesc în cluburile pariziene, cel al moderaților (les feuillants), cel al cordelierilor, gata să se sprijine pe foburgurile populare, cel al iacobinilor, care puțin cîte puțin acceptă ideea Republicii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
întîi în condiții de pace, mai tîrziu în condiții de război, se făurește un sentiment național care, mai mult decît înainte, prinde rădăcini în inima noilor cetățeni. Marile decizii nu mai sînt doar treaba regelui și a Adunării, ele sînt treaba tuturor. Actele politice se pregătesc în cluburile pariziene, cel al moderaților (les feuillants), cel al cordelierilor, gata să se sprijine pe foburgurile populare, cel al iacobinilor, care puțin cîte puțin acceptă ideea Republicii și care și-a creat o importantă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aceste cuvinte ale proclamației de prezentare a noii Constituții (cea a anului VIII, decembrie 1799), Bonaparte spunea francezilor ceea ce aceștia așteptau: menținerea celor dobîndite de Revoluție și întoarcerea la calm. Stăpîn de acum încolo pe putere, el se pune pe treabă cu trei obiective: buna funcționare a statului, controlul societății, pacea. În doi ani, esențialul va fi atins. Reorganizarea statului. Și, pentru aceasta, e nevoie de o bună Constituție, o bună administrație și de finanțe bune. Constituția anului VIII, ieșită din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de economii și de prudență în gestionarea patrimoniului, nu este în primul rînd o Franță capitalistă. Ea dorește să dispună, după formula lui Guizot, "de libertate și de distracții" pentru a se dedica reflecției intelectuale și pentru a participa la treburile publice. Păturile populare (document 2, p. 288). Marea majoritate a claselor populare este formată din țărani. Condiția lor este foarte variată, după cum este vorba despre proprietari sau despre exploatatori care au putut beneficia de transferuri de proprietate din epoca revoluționară
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care 17 republicani. Încă de la deschiderea sesiunii parlamentare, în discursul său celebru din 11 ianuarie 1864, Thiers cere "cele cinci libertăți necesare": libertatea individuală, libertatea presei, libertatea electorală, libertatea de reprezentare națională și libertatea pentru Corpul legislativ de a dirija treburile (document 2, p.300). Imperiul ia inițiative în domeniul instrucției publice. Miniștrii succesivi, Rouland (1856-1863) și Duruy (1863-1869), se străduiesc să dezvolte învățămîntul de stat și să potolească creșterea nemăsurată a învățămîntului congregaționist. Legea din 1867, cu școlile de cătun
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt mari decît prin activitatea pe care o desfășoară; nu "prin strălucirea pacifistă a instituțiilor"...(întreruperi la extrema stîngă și la dreapta) sînt ele mari la ora actuală. (diverse intervenții). "A străluci fără să acționezi, fără să te amesteci în treburile lumii, ținîndu-te departe de toate combinațiile europene, privind ca pe o capcană, ca pe o aventură, orice expansiune spre Africa sau spre Orient, a trăi astfel, pentru o mare națiune, vă rog să o credeți, înseamnă a abdica și încă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt duse pînă la capăt, după cum reiese din raportul comisiei prezidate de Pierre Sudreau asupra reformei intreprinderii. Povara crizei. În fapt, o parte a majorității parlamentare este rezervată în fața proiectelor prezidențiale. Intervențiile crescînde ale Președintelui Republicii în conducerea directă a treburilor statului, o apreciere diferită a atitudinii vizibile față de criza economică, un dezacord în ceea ce privește Europa (la 12 iulie intervine acordul de la Bruxelles asupra alegerilor pentru Adunarea Europeană prin sufragiu universal), toate aceste motive sînt la originile demisiei, la 25 august 1976
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prova ambarcațiunii sale readuse la bord. A doua zi, marea fiind neobișnuit de calmă, sub soarele înăbușitor, oamenii de pe Pequod se luptau din greu cu somnul, la care îi îmbia o astfel de pustietate, mai ales că n-aveau nici o treabă de făcut. Căci zona din Oceanul Indian prin care navigam acum, nu este ceea ce vînătorii de balene numesc o „zonă vie“, ea oferind vederii lor mai puțini marsuini, delfini, pești zburători și alți asemenea locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
altul al ambarcațiunii, primejduindu-și nu numai propria viață, dar și pe a celorlalți. Atunci abia, își schimbă ei locurile, iar atamanul, adică șeful ambarcațiunii, își ocupă locul de comandă ce i se cuvine la prova. Orice s-ar spune, treaba asta mi se pare și stupidă, și inutilă. Atamanul s-ar cuveni să stea de la început pînă la sfîrșit în față, să mînuiască și harponul, și lancea, fără a fi nevoit să vîslească, decît în împrejurări extraordinare. Știu că asta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
canibali, carnea de balenă cu cuțitele lor aurite și înciucurate - rechinii, aceste animale cu boturile ghintuite cu juvaeruri, nu fac decît să se încaere sub masă, pentru o bucată de hoit; de fapt, însă, e cam același lucru, adică o treabă de rechini, revoltătoare și într-un caz și în celălalt. Rechinii sînt însoțitorii inevitabili ai tuturor corăbiilor cu sclavi care străbat Atlanticul, înotînd cu sîrg alături de ele, ca să fie de față în caz că vreun colet trebuie transportat undeva sau în caz că vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la fiece răsucire a cabestanului răspundea o ridicare a valurilor, ceea ce ne ușura treaba. în cele din urmă, se auzi un trosnet scurt și, cu un plescăit grozav, corabia se smuci de lîngă balenă, scoțînd din nou la vedere palancul triumfător, care tîra după el o bucată semicirculară de la marginea primului strat de grăsime
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
slăbit cu încetul, astfel încît primul strat coboară prin bocaportul principal într-o încăpere pustie, numită „cămara de grăsime“. în acest apartament crepuscular, mîinile dibace ale cîtorva marinari înfășoară lunga „pătură“, care aduce cu un ghem uriaș de șerpi vii. Treaba continuă așa multă vreme: cele două palancuri se ridică și coboară simultan, cașalotul și cabestanul se învîrtesc, marinarii cîntă, domnii din „cămara de grăsime“ înfășoară ghemul, secunzii „trasează“, corabia geme și toți înjură din cînd în cînd, ca să se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
funie lungă. La fel îl țineam eu pe Queequeg, de pe bordul înclinat al corabiei, cu o „saulă de maimuță“, cum i se spune în limbaj nautic saulă prinsă, de un puternic cordon de pînză legat la brîul sălbaticului. Era o treabă pe cît de periculoasă, pe atît de hazlie, pentru amîndoi, căci trebuie să spun, înainte de a continua, că „saula de maimuță“ era strîns fixată la ambele capete - de brîul lat de pînză al lui Queequeg și de cureaua mea îngustă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că, în tot acest timp, deasupra bordului corabiei Pequod atîrna capul prodigios al unui cașalot. Trebuie să-l lăsăm să mai atîrne acolo, pînă vom găsi un prilej de a ne ocupa din nou de el. Deocamdată ne așteaptă alte treburi, mai urgente și cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru bietul cap este să ne rugăm cerului ca palancurile să reziste. în noaptea din ajun și în dimineața zilei următoare, Pequod plutise în derivă pe o mare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acasă. Ei bine, șeful era acasă și l-a poftit pe diavol să-i spună ce anume dorește. Pocnind din copite, diavolul i-a răspuns: „îl vreau pe John.“, „Ce să faci cu dînsul?“ l-a întrebat bătrînul. „Ce-i treaba matale? s-a zborșit diavolul, ieșindu-și din fire. Vreau sa mă folosesc de el.“ - „Ia-l“, i-a zis șeful și zău, Flask, diavolul i-a dat bietului John holera asiatică - înghit balena asta, dacă te mint! Dar ia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ieșindu-și din fire. Vreau sa mă folosesc de el.“ - „Ia-l“, i-a zis șeful și zău, Flask, diavolul i-a dat bietului John holera asiatică - înghit balena asta, dacă te mint! Dar ia seama! încă n-ați isprăvit treaba acolo? Hai, împingeți înainte cu toții, ca să tragem balena lîngă vas! Ă Parcă-mi amintesc și eu de-o poveste asemănătoare, zise Flask, în clipa cînd cele două ambarcațiuni începură în sfîrșit să înainteze încet cu prada lor, spre corabie. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vasului nostru și înșiră-le lîngă catarg, în chip de zerouri, pricepi? Ei bine, încă n-ai aflat vîrsta lui Fedallah. Nici la toți dogarii „din lume n-ai putea găsi destule doage pentru zerourile de care e nevoie pentru treaba asta. Ă Bine, Stubb, dar parcă te lăudai adineaori c-o să-l arunci pe Fedallah în mare, dacă ți se va ivi prilejul. Păi, dacă-i atît de bătrîn cum zici și dacă i-e dat să trăiască în vecii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îmbălsămat. Cîți oameni au căzut oare în capul plin de miere al lui Platon și și-au găsit o moarte dulce în el? Capitolul LXXVIII PRERIA A scruta fața acestui leviatan sau a-i pipăi gîlmele de pe cap, e o treabă pe care nici un fizionomist sau frenolog nu a întreprins-o pînă-n prezent. Iar dac-ar face-o, ar avea tot atîția sorți de izbîndă cît ar fi avut Lavater, dac-ar fi încercat să descifreze ridurile stîncii Gibraltarului sau Gall
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ulei?! Ă Aș, de unde, e un ibric de cafea, domnule Starbuck, replică Stubb. Vine-ncoace ca să ne facă o cafeluță. Nu vezi bidonul ăla mare de tablă de lîngă el? Acolo-și ține apa fiartă. A, neamțu-i un băiat de treabă, zău! Ă Fii serios! îl repezi Flask. Are un polonic și un bidon de ulei. I s-a terminat desigur uleiul și vine să ne cerșească un pic. Oricît de curios ar putea să pară ca o balenieră să ceară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
privitoare la vînătoarea de balene, vînătorii americani sînt ei înșiși legislatori și magistrați în acest domeniu. Ei au creat un sistem care, prin caracterul său concis și atotcuprinzător, întrece Pandectele lui Justiman și regulamentul Asociației chinezești pentru suprimarea ingerințelor în treburile altor oameni. Da, aceste legi ar merita să fie gravate pe un taier al reginei Ana sau în vîrful unui harpon și purtate astfel la gît, într-atît sînt de lapidare. I. Un pește capturat aparține aceluia care l-a legat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nefericiți marinari. La care, ducele a răspuns, în esență îambele scrisori au fost publicate), că a și făcut asta, primind banii cuveniți și că i-ar fi recunoscător cinstitului pastor dacă, pe viitor, s-ar abține de la orice amestec în treburile altora. Să fie oare acesta bătrînul încă agresiv, care stă la colțurile unde se încrucișează cele trei regate și stoarce de la toți pomeni ca un cerșetor? E limpede pentru oricine că, în cazul de față, pretinsul drept al ducelui asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de săculeț. Ă Ce-i cu nasul dumitale? îi strigă Stubb. E spart? Ă Mai bine mi l-aș fi spart sau nu l-aș mai fi avut deloc, răspunse omul din Guernesey, care nu părea de fel încîntat de treaba pe care-o făcea. Dar dumneata, de ce ți-l ții așa? Ă A, fiindcă-i un nas de ceară, îl țin ca să nu cadă! Frumoasă zi, nu-i așa? Aerul e-nmiresmat ca-ntr-o grădină. Ascultă, Bouton de Rose
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că, vezi dumneata, căpitanul meu nu vrea să creadă - e la prima lui expediție; înainte de asta, a fost fabricant de apă de Colonia. Dar urcă-te la bord, poate că pe dumneata o să te creadă și atunci o să scap de treaba asta murdară! Ă Cu plăcere, scumpul meu domn, îi răspunse Stubb și se urcă numaidecît la bordul corabiei franceze. Acolo, o scenă bizară se înfățișă înaintea ochilor săi. Marinarii, care purtau niște tichii de lină cu ciucuri roșii, tocmai pregăteau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui; de aceea, se întoarse la omul din Guernesey și stătu puțin de vorbă cu el. în cursul acestei conversații, secundul străin își mărturisi disprețul față de căpitanul său, un individ îngîmfat și ignorant, care-i vîrîse pe toți într-o treabă pe cît de neplăcută, pe atît de nefolositoare. Iscodindu-l cu grijă, Stubb își mai dădu seama că omul din Guernesey nu avea nici cea mai vagă bănuială în legătură cu ambra. De aceea nu pomeni nimic despre asta, dar altminteri se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]