292,140 matches
-
ori marcate de provocare ("" eu sunt singurul adevărat stalinist "", "" Eu sunt un dumnezeu viu "", și așa mai departe au fost formule pe care Kojève nu s-a ferit să le formuleze). În "Spectres de Marx", (Strigoii lui Marx), Jacques Derrida scrie : Interpretarea kojéviană a lui Hegel se concentrează pe dialectica stăpân și sclav, citită într-un sens antropologic și istoric, în timp ce reformulează întregul sistem al lui Hegel în jurul conceptului de recunoaștere, central în această dialectică. Dialectica recunoașterii ocupă doar o mică
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
marginea filosofilor neoplatonismului. Interesul său pentru Soloviev și, în general, pentru conflictul dintre filosofie și teologie l-a pregătit pentru a putea citi filosofi ai Antichității târzii, cu o privire atentă, în special, pe împăratul Iulian, despre care Kojève a scris un text impertinent, apărut într-un volum de omagii adresate lui Leo Strauss ("Împăratul Iulian și arta lui de a scrie"). De altfel, pentru Leo Strauss, întâlnit în anii 1920 la Berlin (Strauss lucrează la "Die Akademie für die Wissenschaft
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
putea citi filosofi ai Antichității târzii, cu o privire atentă, în special, pe împăratul Iulian, despre care Kojève a scris un text impertinent, apărut într-un volum de omagii adresate lui Leo Strauss ("Împăratul Iulian și arta lui de a scrie"). De altfel, pentru Leo Strauss, întâlnit în anii 1920 la Berlin (Strauss lucrează la "Die Akademie für die Wissenschaft des Judentums "(Academia de Studii Iudaice), sau sub conducerea lui Julius Guttmann), Kojève, pune să se traducă și să se editeze
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
din Basarabia. A imigrat în Palestina aflată sub mandat britanic în 1940 și a studiat la Școala Reală din Haifa, iar mai târziu la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A făcut parte din Hagana și a servit în Armata Israeliană. A scris critică literară și de film mai întâi în limba română (1939-1940) și apoi în ebraică din 1943, colaborând la presa scrisă și la radio. A lucrat ca redactor la săptămânalul "Bamahane" între 1948 și 1953. La începutul anilor '50 a
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
A lucrat ca redactor la săptămânalul "Bamahane" între 1948 și 1953. La începutul anilor '50 a fost unul dintre fondatorii clubului de cultură avansată ("Tzavta") împreună cu Avraham Shlonsky. Prima sa carte, "Poezie și realitate", a fost publicată în 1951. A scris cronici literare ale cărților publicate în limba ebraică, dar și în alte limbi, mai ales franceză, realizând comparații între ele, dar a publicat și cronică de filmו. În 1950 a început să lucreze la cotidianul "Al HaMishmar" și a fost
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
BBC. Mai târziu, în anii 1954-1965, a lucrat la postul de radio "Vocea Israelului". Între anii 1977 și 1982 a reprezentat Israelul la organizația PEN International. Ca membru al Partidului Unit al Muncitorilor (Mapam) și-a început cariera recenzând cărți scrise în stilul 'realist-socialist' și a fost apropiat de scriitori cu convingeri de stânga precum Avraham Shlonsky și Lea Goldberg. A publicat cărți despre viața și opera lor, bazate pe cunoașterea personală și pe activitățile comune, combinând memoriile proprii cu cercetarea
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
În centrul cărților sale se află conflictul între nou și vechi ca parte a unei dinamici cunoscute sub numele de reînnoire și continuitate. În paralel cu analiza critică a literaturii israeliene, el a studiat contribuția scriitorilor evrei la literatura română, scriind, singur sau în colaborare, antologiile "Scriitori evrei de limba română" (1972) și "Pe pășuni străine: Scriitori evrei din România, 1880-1940" (1996). A colaborat la elaborarea mai multor dicționare și antologii (listă parțială): A mai scris prefețe ale edițiilor publicate din
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
scriitorilor evrei la literatura română, scriind, singur sau în colaborare, antologiile "Scriitori evrei de limba română" (1972) și "Pe pășuni străine: Scriitori evrei din România, 1880-1940" (1996). A colaborat la elaborarea mai multor dicționare și antologii (listă parțială): A mai scris prefețe ale edițiilor publicate din scrierile unor autori precum Menachem Mendel Faitelson, Jacob Fichman, Shlomo Zemach și Șlomo Tanai. A tradus în ebraică piese de teatru scrise de Alexandru Mirodan și Mihail Sebastian. A publicat traducerea romanului "Femei" al lui
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
A colaborat la elaborarea mai multor dicționare și antologii (listă parțială): A mai scris prefețe ale edițiilor publicate din scrierile unor autori precum Menachem Mendel Faitelson, Jacob Fichman, Shlomo Zemach și Șlomo Tanai. A tradus în ebraică piese de teatru scrise de Alexandru Mirodan și Mihail Sebastian. A publicat traducerea romanului "Femei" al lui Mihail Sebastian în anul 1946, când avea vârsta de doar 22 de ani.
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
articole în revistel "România literară", "Ramuri", "Steaua", "Arbol" (Spania), "Revista Nacional de Cultura", "Imagen", "Aretusa", "El Nacional" (Venezuela), "Revista de los Andes" (Columbia), "Bufanda del sol" (Ecuador), "Studi e informazioni" (Italia) etc. a desfășurat o bogată activitate de hispanist. A scris mai multe volume despre literatura hispano-americană, a alcătuit "Antologia eseului hispano-american" (1975) și "Antologia criticii literare hispano-americane" (1986) și a tradus din scrierile lui Miguel Ángel Asturias, Julio Cortázar, Jorge Luis Borges, Mario Vargas Llosa ș.a. De asemenea, a ținut
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
autorul cronicii "Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790". Hristache era un mic boier care a trăit probabil în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Nu se cunosc alte amănunte referitoare la viața sa. a scris în 1817 o cronică romanțată în versuri intitulată "Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790", folosind probabil o cronică versificată mai veche care s-a păstrat sau cronica lui Dionisie Fotino, în care a
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
este un film de anime, scris de Masashi Kishimoto, regizat de Hajime Kamegaki, produs de Studioul Pierrot și TV Tokyo și a avut premiera pe data de 4 august 2007 în Japonia. Un demon, ce aproape a distrus odată lumea, este reînviat de cineva. Pentru a
Naruto: Shippuden Filmul () [Corola-website/Science/337124_a_338453]
-
-i și îndrumându-i către abordarea jurnalistică a subiectelor. Mulți dintre fotoreporterii care au beneficiat de mentoratul său au devenit ulterior colaboratori ai unor publicații sau agenții internaționale prestigioase. A militat și a reușit să impună importanța fotografiei în presa scrisă din România. Din punctul lui de vedere, fotografia este un document, o informație care sprijină și întregește articolul pe care îl ilustrează. De-a lungul carierei sale, Mihai Vasile a schimbat optica eronată prin prisma căreia fotografia era considerată doar
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
Bilete de papagal", apoi la "Viața literară", "Vremea", "Azi", "Familia", "Săptămâna CFR", "Glasul patriei", "Argeș", "România literară" etc. Prima sa carte intitulată " Viața minunată a lui Anton Pann" a fost o biografie romanțată a lui Anton Pann care a fost scrisă în colaborare cu Sergiu Dan și a apărut în 1929. Dan era prietenul lui cel mai bun, dar Dianu a fost, de asemenea, foarte apropiat de Ion Vinea și Pamfil Șeicaru. El a scris romanele "Adorata" (1930) și "Nopți la
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
lui Anton Pann care a fost scrisă în colaborare cu Sergiu Dan și a apărut în 1929. Dan era prietenul lui cel mai bun, dar Dianu a fost, de asemenea, foarte apropiat de Ion Vinea și Pamfil Șeicaru. El a scris romanele "Adorata" (1930) și "Nopți la Ada-Kaleh" (1931), în care predomină stilul foiletonist al epocii. Dianu a intrat în 1931 în serviciul diplomatic, lucrând timp de un deceniu ca secretar al lui Nicolae Titulescu și fiind acreditat la Liga Națiunilor
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
care predomină stilul foiletonist al epocii. Dianu a intrat în 1931 în serviciul diplomatic, lucrând timp de un deceniu ca secretar al lui Nicolae Titulescu și fiind acreditat la Liga Națiunilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a scris în mod regulat pentru presa oficială. După război și formarea guvernului condus de Partidul Comunist Român, a fost arestat și trimis la închisoare din cauza activității jurnalistice desfășurate înaintea și în timpul războiului. A fost judecat în procesul așa-zișilor „ziariști fasciști
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
de lemne și vânzător ambulant de cărți. A fost găsit de către Ion Caraion vânzând cărți într-un pasaj, iar acesta l-a ajutat să primească o pensie din partea Uniunii Scriitorilor din România, prezentându-i-l lui Zaharia Stancu. El a scris trei cărți de proză în ultimii cinci ani din viață, plus o plachetă de versuri, "Carmen miserabile", al cărei manuscris a fost pierdut de editura la care a fost predat. A mai tradus din opera literară a lui Fiodor Dostoievski
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
a fost predat. A mai tradus din opera literară a lui Fiodor Dostoievski, Bertolt Brecht și Georges Duhamel. Poetul și criticul literar Emil Manu îl considera „un intelectual fin și discret”. A murit la 25 august 1975, la București. Literatura scrisă de se evidențiază prin vervă epică și o notație rapidă, „făcută din fuga condeiului”. Scriitorul prezintă un mediu convențional, ușor cosmopolit și exotic, arătând o curiozitate intelectuală față de misterul eternului feminin. Personajele sale, precum Victoria Gherman din romanul "Adorata" (1930
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
reputație de specialist. A lucrat la elaborarea unui "Dicionário de romeno-portuguęs" (circa 30.000 de cuvinte), care a fost finalizat postum și publicat de soția sa, Maria Leonor Carvalhăo Buescu, în colaborare cu Mihaela Mancaș și Mihai Zamfir (1977). A scris versuri și a publicat, în 1953, volumul de "Atol". A desfășurat o activitate bogată de traducător al literaturii române în limba portugheză, publicând volumele "Contos romenos" (1943) și "Novos contos romenos" (1946) și traducând, singur sau în colaborare cu diverși
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
pictura bisericească A fost chemat în 1786 la Râmnic de către episcopul Filaret, fiind numit în funcția de eclesiarh al Episcopiei Râmnicului Noul Severin. Episcopul i-a prețuit talentul de caligraf și cunoștințele de slavonă, turcă și rusă, însărcinându-l să scrie condica episcopiei și a metocurilor ei. După începerea Războiului Ruso-Austro-Turc (1787-1792) și ocuparea Țării Românești de către austrieci (1788), îl însoțește în pribegie, împreună cu Naum Râmniceanu, pe episcopul Filaret, călătorind în Banat, Transilvania și Ungaria, consemnând în cronica sa periplul său
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
a fost dascăl de limba slavonă și traducător de documente. A murit bătrân și sărac la Craiova în 1820, probabil în casele Bisericii Brândușa, și a fost îngropat la această biserică. a desfășurat o îndelungată activitate de caligraf, copiind sau scriind el însuși mai multe pomelnice ctitorești și condici mănăstirești, pe care istoricul literar Dumitru Murărașu le consideră „greoaie”. Printre condicile și pomelnicile scrise de el sunt de menționat: pomelnicul mănăstirii Dobrușa (1777), condica Episcopiei Râmnicului (3 vol., 1786), condica mănăstirii
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
Brândușa, și a fost îngropat la această biserică. a desfășurat o îndelungată activitate de caligraf, copiind sau scriind el însuși mai multe pomelnice ctitorești și condici mănăstirești, pe care istoricul literar Dumitru Murărașu le consideră „greoaie”. Printre condicile și pomelnicile scrise de el sunt de menționat: pomelnicul mănăstirii Dobrușa (1777), condica Episcopiei Râmnicului (3 vol., 1786), condica mănăstirii Strehaia (1791), pomelnicul mănăstirii Titireciul din Ocnele Mari (1799), pomelnicul bisericii din satul Urșani (1804), pomelnicul bisericii din satul Simnicu de Jos (1814
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
paharnicului Constantin Almăjanu (1819). Alte manuscrise conțin condica mănăstirii Arnota (2 vol.), pomelnicul bisericii din Proeni-Vâlcea, condicile mănăstirilor Tismana (2 vol.), Obedeanu, Jitianu, Dintr-un Lemn și Govora și condica Mănăstirii Ungro-Vlahiei. Cele 25 de cronici cu interesante date istorice, scrise cu o caligrafie artistică și împodobite cu inițiale înflorate, scene și portrete, sunt păstrate în prezent la Arhivele Statului din București și la Biblioteca Academiei Române, reprezentând un bogat material documentar. A tradus din limba slavonă " Calea împărătească a crucii Domnului
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
limba slavonă " Calea împărătească a crucii Domnului" și din limba germană "Întâmplările războiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moscva" (Buda, 1814) și "Vrednica de pomenire biruință" (Buda, 1815). Opera sa principală, "Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815", a fost scrisă la Craiova în anii 1814-1815 și încheie ciclul cronicilor muntene, povestind întâmplări din ultima perioadă fanariotă și amintind domnitorii Nicolae Caragea, Mihai Suțu și Nicolae Mavrogheni. Cronica are un farmec special, stilul literar al lui Dionisie prevestind stilul savuros de
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
Martha Elenă Stewart (născută Kostyra; ) este o femeie de afaceri americană, scriitoare și personalitate de televiziune. Că fondator al Living Omnimedia, ea a câștigat succes printr-o varietate de asociații de afaceri, cuprinzând publicare, difuzare, comercializare și e-commerce. Ea a scris numeroase cărți bestseller, publică revista " Living", si a găzduit două seriale TV de lungă durată, "Martha", care a rulat din 2005 până în 2012, și "Martha Stewart Living", care a rulat din 1993 până în 2005. În 2004, Stewart a fost găsită
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]