30,622 matches
-
acum, că vin cum ai spus tu iubiții și primul lucru pe care or să vrea să-l vadă e o sticlă de țuică pe masă... Rămîneți să mîncați cu noi? Vera: Nu știu. Nu cred. Vreau să trec pe la magazin să mai cumpăr cîte ceva pentru mama... Mina: Atunci să-ți dau și eu niște bani... Vera: Lasă, că facem împărțeala după... (se aud cei doi) Poate că-l conving și pe Ilie să meargă. (intră Ilie și Ștefan) Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
azi o mahala adevărată! Ilie: (care, între timp, ajutat de Mina, și-a pus papucii și halatul de casă) Hai, să luăm un păhărel! Rămîneți și voi la masă? Vera: Nu, i-am spus Minei, vrem să mergem pe la niște magazine. (către Ștefan) I-ai spus lui Ilie? Ștefan: I-am spus. Vera: Poți merge și tu, Ilie, mîine la țară? Ilie: Nu cred. Nu pot. Am de lucru la birou. Am treabă și dacă n-o fac eu nu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fiecare dată în alt loc... (scoate o hîrtie din buzunar) Uite: prima întîlnire o să fie la ceasul din spatele vămii vechi am numerotat locul cu numărul 12; apoi în parcul copiilor, a treia alee de la intrare numărul șapte; intersecția mare cu magazinul "Victoria" e numărul opt; benzinăria de la ieșirea din oraș are numărul doi; poligonul școlii de șoferi e 11... și mai găsesc eu și alte locuri... (Ea 1 este uluită mîhnită, neputincioasă; dar el nu observă și continuă prezentarea planului) Ține
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Baudelaire) dar și de unele voci mai mult sau mai puțin surprinzătoare ale secolului trecut, ultima fiind cea a lui Barthes Însuși, din ultimele sale cursuri publicate recent. Intenția lucrării este, conform mărturiilor autorului din numărul din martie 2006 al Magazine-ului littéraire, de „a reflecta la reprezentările pe care le permite literatura” În modernitate. Les Antimodernes apare astfel ca o continuare a Celor cinci paradoxuri ale modernității (1992) prin ipoteza unui ultim paradox, formulat astfel de autor: „Adevărații moderni sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1980 la premiul Goncourt, califică Particulele elementare, În cronica sa săptămînală din L’Express, drept o “carte fascistă”. Foarte interesant este că tocmai această carte, “fascistă” sau măcar “reacționară”, apare nominalizată pe traseul avangardei literare europene conceput de redactorii lui Magazine littéraire, traseu Început În 1830 cu Hernani și cuprinzînd, pînă la menționarea autorului Particulelor, Încă vreo treizeci de autori, printre care Baudelaire, Rimbaud, Barthes, Foucault, Deleuze sau Fukuyama. Despărțirea lui Houellebecq de revista care-l repudiază atrage retragerea sprijinului oferit
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mouchoir était en sécurité, en général il éjaculait plutôt sur les pages du classeur: sur les équations du second degré, sur les schémas d’insectes, sur la production de charbon de l’URSS. La fille poursuivait la lecture de son magazine.” (p. 81). Michel, deși, asemeni fratelui, ratat pe plan sentimental, promite să devină un mare fizician. Atât el cât și Bruno au la un moment dat ocazia fericirii - familie, copii, dar, pe rând, Christiane și, respectiv, Annabelle, se sinucid În urma
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un personaj al romanului, artist plastic iar enunțul poate constitui deja moto-ul "generației 2000" din România. Așadar, cronicile au fost În general reținute. Au fost și articole acrimonioase la adresa cărții, ca de pildă cel semnat de Michel Onfray În Magazine littéraire, filozoful supărîndu-se pentru modul În care Houellebecq Îl face să apară În roman ("grafoman indigent", p. 53) Au fost și cronicari care cred că se află În fața celui mai bun roman al lui Houellebecq majoritatea au scris, Însa, că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
est, adică undeva În Marais, cartierul vechi din centrul de astăzi al Parisului, nu departe de Hôtel de Ville, printre clădiri decrepite din secolul al XVII-lea, așezăminte evreiești, teatre minuscule și apartamente majuscule locuite de moștenitoare bătrîne, brocanterii și magazine etno-vestimentare, se află rămășițele cartierului homosexual din Paris. Ziua, cel puțin, invizibile. Paradele gay nu au loc la Paris, nu se mai ascultă nici muzică disco - un gen gay, așa cum ne reamintesc studiile de gen americane. Centrul avangardelor nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prezentului - apartamentul rămîne singurul moderator-tampon În această apocalipsă cu atît mai tragică cu cît e mai insignifiantă. Ce Înseamnă literatura de apartament, astăzi? Pentru unii, apartamentul este singurul spațiu În care o experiență mai poate fi autentică - apartamentul, scările blocului, magazinul, autobuzul sau autoturismul, pentru că celelalte - cîmpul de luptă (defunct azi), natura, castelul, alcovul, chiar piața - au devenit toate niște scene. Mă alătur, atunci cînd folosesc cuvîntul experiență, lui Olivier Mongin din cartea sa Face aux scepticismes publicată În 1994, reluată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fotografia Olgăi, o rusoiacă, probabil, care trebuie căutată În Cuba de către el, curier diplomatic, agent secret reprofilat după căderea Zidului, și iat-o a doua oară, În liniile provocatoare ale unui superb manechin, cumpărat cu tot cu vestimentația expusă În vitrina unui magazin (pudeur oblige). Într-un final ce ar fi putut fi apoteotic, cea vie o vede pe cea falsă și se sinucide. Dar cine mai știe, azi, ce sînt substanță și aparență, adevăr sau fals? O Întrebare ipocrit și rudimentar pusă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
feeria... și subgenuri ca recitatul, lecția și naratul”. Borgesian, Își inventează adepți cu nume - evident - exotice: Luiz Bassmann, Ingrid Vogel, Iakoub Khadjabakiro Pentru un scriitor post-exotic, declară Volodine, “nu există diferență Între viață și moarte” (Aliette Armel, “Volodine, écrivain post-exotique”, Magazine littéraire, martie 1998). Dacă dialogurile sacadate și obscure semnifică o lume dezintegrată, nu e mai puțin adevărat că, din punct de vedere politic, discursurile frînte și detracate sugerează păbușirea Încrederii În coerența mincinoasă a ideologiilor de tot felul. Romanele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o generație inițial underground din care fac parte Dominique Noguez sau Eric Chevillard, chiar și deja instituționalizatul Jean Echenoz. Viitorul scriitor se naște Într-o familie de mici comercianți: tatăl era reprezentant comercial În domeniul rechizitelor școlare, mama ținea un magazin de obiecte de uz casnic. Dacă figura tatălui este centrală În romanele sale, aceasta nu este fără legătură cu biografia: tatăl romancierului, care moare În 1963 (la patruzci și unu de ani), este, Într-adevăr, venerat de fiu, singurul băiat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
De Joseph de Maistre à Roland Barthes, Gallimard, 2005. Antoine Compagnon, Le Démon de la theorie. Littérature et sens commun, Seuil, 1998, collection „Points”, 2001. Dominique Viart, Etats du roman contemporain, Lettres modernes, 1999. Michel Houellebecq, Interventions, Flammarion, 1998, citat În Magazine litteraire, novembre 2000, p. 48 Alain Besanșon În Commentaire nr.96 2001-2002, pp. 939-944 Redacția revistei Perpendiculaire, in Magazine littéraire, nr. citat, p. 28 Laurent Flieder, Le Roman franșais contemporain, Seuil, 1999. Numărul citat Numărul citat Michel Houellebecq, interviu luat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Seuil, 1998, collection „Points”, 2001. Dominique Viart, Etats du roman contemporain, Lettres modernes, 1999. Michel Houellebecq, Interventions, Flammarion, 1998, citat În Magazine litteraire, novembre 2000, p. 48 Alain Besanșon În Commentaire nr.96 2001-2002, pp. 939-944 Redacția revistei Perpendiculaire, in Magazine littéraire, nr. citat, p. 28 Laurent Flieder, Le Roman franșais contemporain, Seuil, 1999. Numărul citat Numărul citat Michel Houellebecq, interviu luat de Catherine Argand În revista Lire, p. 30. Aceasta este dimensiunea “literatură a cadrelor” despre care vorbeam, și tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Garretta, Sfinxul, Pandora M, 2004 Anne Koedt, „Mitul orgasmului vaginal” in Partisans, juillet-octobre 1970. Frédéric Martel, Le Rose et le Noir. Les Homosexuels en France depuis 1968, Paris, Seuil, 1996, 2000, p. 75. Editura Paralela 45, 2003. Editura Pandora, 2003. Magazine littéraire, no 398/mai 2001, p. 36. Este o idee subliniată de Georges Perec : « Preocupată numai de marile ei majuscule (Opera, Stilul, Inspirația, Viziunea despre Lume, Opțiunile fundamentale, Geniul, Creația, etc.), istoria literară pare să ignore În mod deliberat scriitura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
p. 36. Este o idee subliniată de Georges Perec : « Preocupată numai de marile ei majuscule (Opera, Stilul, Inspirația, Viziunea despre Lume, Opțiunile fundamentale, Geniul, Creația, etc.), istoria literară pare să ignore În mod deliberat scriitura ca practică, ca travaliu. » (apud Magazine littéraire, no cit., p. 52. ) Michel Foucault, L’Herméneutique du sujet. Cours au Collège de France, 1981/1982, Paris, Seuil, Gallimard, 2001. Volum tradus În românește la Polirom de către Bogdan Ghiu, În 2003. Vezi de pildă La Chair fraîche, miniromanul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și documente Adăugăm o documentare extrasă din presa cotidiană și hebdomadară despre problema supravegherii ca problemă a societății: - „Entretien avec Peter Stein”, traducere de Jean-Bernard Torrent, Alternatives théâtrales, nr. 45, Bruxelles, 1994. - „L’image hors la loi”, Natasha Wolinsi, Beaux-Arts Magazine, nr. 187, decembrie 1999. - „Souriez, vous êtes surveillés”, dosar al jurnalului companiei Air France, 2001. - „Sociétés sous contrôle”, dosar coordonat de Ignacio Ramonet, „Manière de voir”, nr. 56, Le Monde diplomatique, martie-aprilie 2001. - „Fenêtre sur Loft”, Libération, 3 mai 2001
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
serviciu și am chemat-o să mă ajute la cumpărături; locuia în cealaltă parte a orașului, așa că, până să apară, m-am aranjat și eu un pic; parcă mă văd ieșind din bloc și pornind-o în pas vioi spre magazin alături de subalterna mea; ea - cam fără tragere de inimă, dar n-avea încotro, mai ales că în ziua aceea intrase la mine în birou și-mi ceruse o mărire de salariu; eu - pusă pe fapte mari, mai ales că numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
căutam împreună pe stradă din moment ce aveam atât de puține lucruri în comun. O luasem cu mine pentru că se ocupa de achiziții și avea un background solid în negocieri de produse food. Nu mai lungesc povestea: am vizitat peste 30 de magazine degeaba (de fapt, eu mi-am luat două poșete, iar colega mea - niște carioci), ne-am certat cu toate vânzătoarele de la mall (știți povestea, e conflictul clasic dintre reprezentanții de vânzări, wholesale vs retail), dar pâine proaspătă tot n-am
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
acolo pâinea, tocătorul și cuțitul și feliam tacticoasă până mă plictiseam; dacă nu binevoia să aprecieze ce fac pentru el, mă asista la pregătirea cinei forțat de împrejurări... Când a început să scoată fum și l-a dus înapoi la magazin, managerul de la service i-a rupt sfidător garanția în față. Numărul trei era un avocat plin de resurse, până la urmă l-a convins să-i schimbe aparatul, dar pe mine m-a expediat înapoi în bucătărie cu un truc ieftin
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
la comercianții de prăjitoare electrice; am vrut eu odată să schimb un asemenea aparat: îl luasem de vreo trei luni și deja scotea fum ca un autobuz vechi; căpătase și un miros înfiorător, parcă-i putreziseră toate piesele; nesimțitul de la magazin n-a vrut nici în ruptul capului să-mi dea altul, zicea că defectele de natură olfactivă nu sunt acoperite de garanție; l-am și reclamat la managerul lui (un băiat frumușel, înalt și plinuț; tocmai mă despărțisem din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
că-i fierb un ou. Am pus ibricul pe foc, oul în ibric și abia atunci am văzut că n-aveam în ce să-l fierb: sticla de apă minerală era aproape goală. I-am zis că mă duc până la magazin, m-am îmbrăcat, m-am aranjat un pic (nu puteam pleca la cumpărături fără să arăt și eu cât de cât) și, când să ies pe ușă, am văzut gri în fața ochilor... După ce eu am aerisit bucătăria, iar numărul doi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
e foarte scump, e trendy săptămâna aceasta, nu au și prietenele așa ceva, are măsura ta, îți place, cumperi. Piața însă cere sacrificii mult mai mari. Nu e vorba de bani. Ceea ce cheltuim acolo e nesemnificativ față de ce cheltuim într-un magazin de cosmetice ori de bijuterii. Sacrificiul despre care vorbesc înseamnă efortul mental extrem depus pentru o managerizare cât mai bună a acțiunilor. Aici vă dați măsura talentului de șefă. Sau, mai corect scris, de chef-ă în devenire. Este ca și cum ați
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cu ce vă alegeți; de asemenea, pentru salata de varză nu cumpărați salată etc.; Dacă tot am ajuns la capcane, mai deschid o paranteză pe tema măcelăriei, unde eu m-am încurcat de nenumărate ori. Când intrați într-un asemenea magazin, ori vă alegeți carnea cu ochii și o arătați cu degetul, ca și cum v-ați pricepe, ori specificați denumirea fără să vă uitați la carne, ca și cum v-ați pricepe; la început ar fi bine să nu vă aventurați la specialități (nu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mă pufnea rîsul: reacționau exagerat, ziceai că murise careva, și nu că aveau niște kilograme de făină în plus. În câteva minute au pus-o în pungi mai mici, le-au cântărit cu grijă, probabil ca să le poată returna la magazin, și le-au pus într-un dulap cu lacăt (îi vedeam ce fac prin ușa întredeschisă); deja păreau mai liniștiți, colegii numărului șapte au și plecat rapid, dar ceva sigur a mers prost acolo pentru că desertul a fost altul: tort
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]