30,776 matches
-
Alb, la o altitudine de 250 de metri, pe drumul ce duce de la Baia de Criș la Hălmagiu. Biserica de lemn din satul Lunca Moților a fost construită spre sfârșitul sec. al XVII-lea, pe dealul numit „Gorgon” de credincioșii ortodocși din satul Țebea și a fost sfințită de Mitropolitul Athanasie Anghel în anul 1700, primul ierarh al Bisericii Române Unite, Greco-Catolice. În anul 1820 a fost vândută credincioșilor din Lunca Moților. Materialul de construcție folosit este exclusiv lemn de stejar
Biserica de lemn din Lunca, Hunedoara () [Corola-website/Science/316851_a_318180]
-
la Muzeul Satului din București de criticul și istoricul de artă Anca Vasiliu. Între 1987-1990 la invitația preotului Nerva Florea, familia Zidaru se mută la Ghelari. În această perioadă, Marian Zidaru lucrează monumentul „Poarta Împărătească” destinat intrării principale a Bisericii Ortodoxe din Ghelari, Hunedoara. Monumentul din lemn masiv, îl înfățișa pe Arhanghelul Mihail învin-gându-i pe balaurii demoni/. Între 1991-1995 este Asistent al catedrei de Sculptură a Universității Naționale de Arte din București. După 1990 reprezintă România la importante manifestări artistice internaționale
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
Biserica "Sfântul Procopie" din Bădeuți a fost o biserică ortodoxă ctitorită de Ștefan cel Mare în anul 1487 în satul Bădeuți (înglobat astăzi din punct de vedere administrativ orașului Milișăuți din județul Suceava). Biserica a fost distrusă de armata austro-ungară în anul 1916. În prezent, din biserică s-au mai
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
ea este în întreg spectrul artei românesti actuale- singura artistă angajat antifeministă, cu un progam strict neoconservator, critic la adresa feminismului canonic, de import. Problema fundamentală a lucrărilor sale nu este, cum pare la prima vedere, religiozitatea, simbolismul (neo- sau ultra-) ortodox și nici chiar profesismul. Instalații precum „Spălătoreasa”, „Acoperămintele sfintelor”, „Pietrele noii fundații”, „Vasul curățirii”, „Pomul vieții”, „Covor de primire” etc. etc., reprezintă ce le mai aplicate și pregnante, chiar opresive cristalizări ale spiritului „reacționar” antifeminist, adevărate manifeste ale recuzării feminismului
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Păun este o biserică ortodoxă construită în anul 1812 în satul Păun din comuna Bârnova (județul Iași). Lăcașul de cult se află pe Dealul Păun, ""pe un restrâns tăpșan de deasupra dealului acestuia, unde bătaia vântului din cele patru puncte cardinale e mai puternică decât
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Suceava, cunoscută și sub denumirea de , este o biserică ortodoxă construită în secolul al XIV-lea și apoi reconstruită în secolul al XVII-lea în municipiul Suceava. Ea se află situată pe Strada Mirăuți nr. 17, în apropiere de Curtea Domnească. Are hramul "Sfântul Gheorghe", sărbătorit în fiecare an în
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Biserica Mirăuților. Folcloristul Simeon Florea Marian a auzit o legendă orală relatată de mai mulți români din Suceava cu privire la întemeierea orașului și a Bisericii Mirăuți. El a publicat-o în "Calendariul pe anul 1886 Redigeat și edat de Societatea Academică Ortodoxă" (Cernăuți, 1886), sub titlul „Biserica Mirăuțului (tradiție)”, și apoi într-o variantă îmbogățită cu noi detalii în volumul "Tradiții poporane românești din Bucovina" (Imprimeria statului, București, 1895). Potrivit acestei legende, pe locul unde se află astăzi orașul Suceava se întindea
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
un teren și o casă de la socrul său, Vasile Mereutza. („Andrei a Sandi habe sei Haus mit seiner gaftin... welche is von ihren Vater Vasili Mereutza“.) După întemeiere și recunoaștere, Mitropolia Moldovei, cea mai importantă instituție religioasă în ierarhia Bisericii Ortodoxe din Principatul Moldovei, a fost împroprietărită de domnii Moldovei cu sate și ocini, între care amintim: Averăuți (Averești, com. Verești, jud. Suceava), Hreațca (sat dispărut, com. Bosanci, jud. Suceava), Podul de Piatră pe Șomuzul Mare (poate Mihăiești, com. Horodniceni, jud.
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
mai mulți târgoveți suceveni au cerut ajutorul mitropolitului Iacob Stamati al Moldovei (1792-1803) pentru a repara Biserica "Sf. Gheorghe", fosta catedrală mitropolitană. Pentru a fi redată cultului, Biserica "Sf. Gheorghe" avea nevoie de reparații ce necesitau cheltuieli foarte mari. Comunitatea ortodoxă suceveană nu putea suporta cele cheltuieli, astfel că biserica a fost închiriată și transformată în magazie pentru depozitarea paielor și a fânului. Scăpată de demolare, biserica a început să fie râvnită de către comunitatea luterană din oraș. În anul 1815, etnicii
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
în Suceava două biserici luterane care au fost demolate, pe locul lor aflându-și locuințele Fidelis Wilhelm și Iordache Popovici. Într-un raport din 25 februarie 1815 înaintat către Administrația K.K. a Bucovinei se făcea un scurt istoric al edificiului ortodox și se prezenta situația fostelor proprietăți care au aparținut cultului protestant. Tot atunci, a fost realizată o descriere a bisericii făcută la de comisarul Noir, inginerul Banhölzel și șeful comunal Wetterching. Potrivit acesteia: "„Vechea, așa-numita biserică mitropolitană Mirăuți, părăsită
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Biserica a scăpat și de această dată, dar nu pentru multă vreme. În 1825, clădirea era întrebuințată ca magazie de cereale de către o unitate militară încartiruită în zonă. La 27 mai 1825, Panaite Duca solicita întabularea bisericii pe numele orășenilor ortodocși, dar Judecătoria Suceava a respins la 13 iulie 1825 această cerere, motivând unele vicii de procedură. Cu ocazia Războiului Crimeei, comandantul militar al Sucevei a închiriat biserica pentru o perioadă de cinci ani, spre a fi folosită drept magazie. Chiria
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
de procedură. Cu ocazia Războiului Crimeei, comandantul militar al Sucevei a închiriat biserica pentru o perioadă de cinci ani, spre a fi folosită drept magazie. Chiria a fost stabilită la suma de 422 florini și 30 kreuzeri anual, iar comunitatea ortodoxă a acoperit clădirea din banii de chirie. După expirarea perioadei contractuale în iulie 1859, Biserica Mirăuți a fost închiriată unor negustori evrei pentru a fi folosită ca magazie de produse agricole sau depozit de piei de animale , pentru sume de
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
școlile poporale din Suceava”". Împăratul a avizat favorabil acest raport la 28 decembrie 1886. Inginerul cernăuțean Beil a fost însărcinat cu cercetarea Bisericii Mirăuți și calcularea costurilor lucrărilor de restaurare. Într-un raport din septembrie 1891, el a comunicat Consistoriului ortodox că pentru executarea lucrărilor de restaurare ar fi necesară o sumă de 25.000 florini. Începerea lucrărilor a fost amânată de încetineala birocratică austriacă a avizării diferitelor rapoarte și proiecte. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii a aprobat la 28 februarie 1893
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
restaurare ar fi necesară o sumă de 25.000 florini. Începerea lucrărilor a fost amânată de încetineala birocratică austriacă a avizării diferitelor rapoarte și proiecte. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii a aprobat la 28 februarie 1893 proiectul de execuție, iar Consistoriul ortodox a luat legătura cu arhitectul Karl A. Romstorfer, conservatorul Monumentelor Istorice și de Artă din Bucovina. Întocmirea proiectului de restaurare a edificiului propriu-zis, precum și executarea schițelor pentru pictura murală au necesitat un timp îndelungat. Între anii 1898-1901, cu aprobarea expresă
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Slătioara este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1797 în satul Slătioara din comuna Râșca aflată în județul Suceava. Edificiul religios are hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", sărbătorit la data de 8 noiembrie. Biserica de lemn din Slătioara nu a fost inclusă pe Lista
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
Râșca, cât și preoți de mir. Pe o Evanghelie tipărită în 1794 există următoarea însemnare: "“Aceasta Sfântă Evanghelie s-a cumpărat de satul Valea Slatinei, prin osteneala preotului Constantin și prezbitera sa Maria, ca să fie pomeniți. Decembrie, 1805."” Deoarece comunitatea ortodoxă din sat era destul de redusă numeric, biserica de lemn din Slătioara a funcționat până în anul 1930 ca filie a Parohiei Râșca. Pe măsură ce populația a crescut numeric și după adoptarea calendarului îndreptat în Biserica Ortodoxă Română în anul 1924, a devenit
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
fie pomeniți. Decembrie, 1805."” Deoarece comunitatea ortodoxă din sat era destul de redusă numeric, biserica de lemn din Slătioara a funcționat până în anul 1930 ca filie a Parohiei Râșca. Pe măsură ce populația a crescut numeric și după adoptarea calendarului îndreptat în Biserica Ortodoxă Română în anul 1924, a devenit necesară înființarea unei parohii ortodoxe în satul Slătioara, cu un preot stabil. La inițiativa învățătorului Vasile Gh. Ciocan din Slătioara care a efectuat toate demersurile necesare și a obținut aprobarea forurilor competente (Ministerul Cultelor
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
redusă numeric, biserica de lemn din Slătioara a funcționat până în anul 1930 ca filie a Parohiei Râșca. Pe măsură ce populația a crescut numeric și după adoptarea calendarului îndreptat în Biserica Ortodoxă Română în anul 1924, a devenit necesară înființarea unei parohii ortodoxe în satul Slătioara, cu un preot stabil. La inițiativa învățătorului Vasile Gh. Ciocan din Slătioara care a efectuat toate demersurile necesare și a obținut aprobarea forurilor competente (Ministerul Cultelor și Mitropolia Moldovei), la data de 1 ianuarie 1930, Biserica Slătioara
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
nava este întărită median de o grindă tirant. În forma inițială, la care s-a revenit după restaurarea din 1967, biserica a avut doar un naos alungit și o absidă pătrată pentru altar. Lipsa pronaosului este neobișnuită bisericilor de lemn ortodoxe din secolul 17 în zonă. Modelul putea fi totuși preluat de la bisericile de zid din apropiere.
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în satul Slătioara din comuna Râșca (județul Suceava) și înființată în anul 1947. Aici se află sediul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. La data de 1 octombrie 1924, în urma conferinței panortodoxe de la Constantinopol
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în satul Slătioara din comuna Râșca (județul Suceava) și înființată în anul 1947. Aici se află sediul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. La data de 1 octombrie 1924, în urma conferinței panortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română a introdus în uzul bisericesc calendarul gregorian, acesta fiind primit de aproape întreaga comunitate ortodoxă. În anumite locuri mai
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
România, situată în satul Slătioara din comuna Râșca (județul Suceava) și înființată în anul 1947. Aici se află sediul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. La data de 1 octombrie 1924, în urma conferinței panortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română a introdus în uzul bisericesc calendarul gregorian, acesta fiind primit de aproape întreaga comunitate ortodoxă. În anumite locuri mai izolate din județul Neamț, unii preoți, monahi și credincioși au refuzat să primească schimbarea calendarului. Printre cei care au refuzat
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
se află sediul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. La data de 1 octombrie 1924, în urma conferinței panortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română a introdus în uzul bisericesc calendarul gregorian, acesta fiind primit de aproape întreaga comunitate ortodoxă. În anumite locuri mai izolate din județul Neamț, unii preoți, monahi și credincioși au refuzat să primească schimbarea calendarului. Printre cei care au refuzat schimbarea calendarului iulian folosit până atunci în uzul bisericesc s-a numărat și ieromonahul Glicherie Tănase
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
de Mănăstirea Neamț), care, împreună cu obștea sa, a refuzat să primească noul calendar, continuând să slujească după calendarul iulian. După ce a slujit mai bine de un an după vechiul calendar, în anul 1926, odată cu adoptarea de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărârii de a prăznui Sfintele Paști cu 13 zile înainte, ieromonahul Glicherie părăsește schitul hotărât să nu slujească în nici o biserică care a adoptat schimbarea calendarului . Ieromonahul Glicherie, împreună cu cei care au refuzat primirea noului calendar, au inițiat
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
cu 13 zile înainte, ieromonahul Glicherie părăsește schitul hotărât să nu slujească în nici o biserică care a adoptat schimbarea calendarului . Ieromonahul Glicherie, împreună cu cei care au refuzat primirea noului calendar, au inițiat o mișcare de rezistență cunoscută astăzi ca Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România. Nevoiți să-și părăsească mănăstirile de metanie și bisericile unde slujeau, clericii și monahii care doreau păstrarea stilului vechi și-au construit chilii în locuri greu accesibile din munți, ei fiind persecutați de poliție care
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]