31,059 matches
-
său, cea de interpretă de estradă. Din acest an, ea este nedespărțită atât în viață, cât și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici. În 1988 a fost profesoară de literatură universală la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. A fost solistă a formației „DIATE”. În 1989-1990, împreună cu Ion au susținut spectacole în toate orașele și prin satele Moldovei, dar în România: la București, Cluj-Napoca, Brașov, Suceava, Iași, Botoșani, Focșani, Bârlad ș.a. În anul 1991, împreună cu soțul
Doina Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/309553_a_310882]
-
mai mare randament, teoretic până la randamentul maxim al ciclului Carnot, cu toate că în practică acesta este redus de proprietățile gazului de lucru și a materialelor utilizate cum ar fi coeficientul de frecare, conductivitatea termică, punctul de topire, rezistența la rupere, deformarea plastică, etc. Acest tip de motor poate funcționa pe baza unei surse de căldură indiferent de calitatea acesteia, fie ea energie solară, chimică sau nucleară. Spre deosebire de motoarele cu ardere internă, motoarele Stirling pot fi mai economice, mai silențioase, mai sigure în
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
de etnie germană (sas) din România. În perioada 1927 - 1932, a studiat în München, Berlin și Paris. În anul 1932 a devenit pictor și grafician, având și atelier propriu în Brașov. În anul 1951 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Între anii 1953 - 1969 a lucrat ca profesor la Șacoala populară de artă din Brașov. Picturile sale au fost în special acuarele și colaje cu hârtie și materiale textile. Tatăl său, scriitorul Adolf Meschendörfer, a fost un colecționar
Harald Meschendörfer () [Corola-website/Science/309577_a_310906]
-
viteza maximă, controlerul trimite datele cu rata de 250.000 bps. Dischetele de 5 1/4 inch și 3 1/2 inch au fiecare proprietăți fizice și constructive aparte. Discul flexibil (sau discheta) este introdus(ă) într-o anvelopă de plastic. Dischetele de 3 1/2 inch sunt protejate de o anvelopă mai rigidă decât cele de 5 1/4 inch; totuși, discurile din anvelopă sunt practic identice, firește, cu excepția dimensiunii. Atunci când priviți o dischetă de 5 1/4 inch obișnuită
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
este orificiul mare și rotund din centru. Atunci când închideți „ușa“ unității de dischetă, o clemă în formă de con apucă și centrează discul prin gaura din centru. Multe discuri sunt prevăzute cu inele de întărire a butucului - inele subțiri, din plastic, ce ajută discul să reziste forțelor mecanice ale mecanismului de apucare. De obicei, discurileHDnu au asemenea întărituri, deoarece, din cauza dificultății de a le plasa precis pe disc, ele pot cauza probleme de aliniere. În partea dreaptă, chiar sub centrul orificiului
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
de Belle Arte din Iași (1946) și apoi pe cele ale Institutului de Belle Arte "Nicolae Grigorescu" din București (1950), fiind elevă a maeștrilor Corneliu Baba, Constantin Baraschi și Ion Irimescu. Din anul 1954 a fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Ca o recunoaștere a contribuțiilor sale la arta românească, prin HCL nr. 74 din 11 noiembrie 1994, Consiliul Municipal Botoșani i-a conferit titlul de “Cetățean de onoare al municipiului Botoșani”. O parte a lucrărilor sale se află
Gabriela Manole-Adoc () [Corola-website/Science/309641_a_310970]
-
internaționale. Primele prototipuri s-au produs spre sfârșitul lui 1977 și au fost distribuite în magazinele de jucării din Budapesta. Acestea sunt cunoscute ca varianta “Politechnika” și sunt variantele mai valoroase de colecție. Cubul magic era susținut de piese din plastic interconectate, care sunt mai ieftin de produs decât magneții din varianta lui Nichols. A doua generație de cuburi a fost vândută de firma Politoys, în celebrele cutii albastre asemănătoare cu prima variantă, și produse în Budapesta. Se numeau "Bűvös kocka
Cubul Rubik () [Corola-website/Science/309637_a_310966]
-
structura pe care sunt montate celelalte și în jurul căreia se rotesc. Astfel, există douăzeci și una de piese: o piesă centrală ce constă din trei axe intersectate ce susțin șase pătrate centrale, permițându-le să se rotească, și douăzeci de piese de plastic mai mici care se montează pe ea pentru a forma jocul asamblat. Cubul poate fi demontat fără mare dificultate, de regulă prin a roti o parte laterală la 45° și a scoate cubul din colț. Totuși, desprinderea unui cub dintr-
Cubul Rubik () [Corola-website/Science/309637_a_310966]
-
țări ale lumii și că ar fi dorit să picteze una și în Basarabia. Așa a început... Biserica are o frescă pur bizantină, cum nu se prea obișnuiește prin părțile noastre." Regretatul Petre Achițenie (fost profesor al Facultății de Arte Plastice din București) a realizat fresca împreună cu câțiva studenți. "Trei ani a pictat, lucrând după «prohoade» și până în octombrie" (se știe că pentru pictura "al fresco" este nevoie și de niște condiții de temperatură speciale). Fiul său, Ionuț Achițenie, a lucrat
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Drochia () [Corola-website/Science/309679_a_311008]
-
Maxim | Ioan Stoica | Denes Vasiu | Petru Haica | Vasile Ignat | Nicolae Sârbu Starea sănătații populației Racoviței, în trecut, ca și la nivelul întregii țari, a fost precară. Frecvent se întâlneau în sat epilepticii, cretinii(gușații), surdomuții, tradiția orală consemnând în mod plastic adevărul potrivit căruia: ""Măi demult, aproape la fiecare casă era câte-un prost"". Primele mărturii directe despre starea sanitară a racovicenilor apar din timpul graniței militare când grănicerilor și familiilor lor li se acordau asistență medicală gratuită, prin intermediul personalului sanitar
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
(n. 1959, Dubăsari) este un scriitor din Republica Moldova, participant în 1992 la războiul din Transnistria. A absolvit Școala de Arte Plastice din Dubăsari (1976) și Universitatea Tehnică - Facultatea de Construcții Civile și Industriale (1987). În 1992, în timpul războiului din Transnistria, Grecu s-a înscris ca voluntar în cadrul forțelor moldovenești care se opuneau regimului separatist de la Tiraspol. După război a fost silit
Vlad Grecu () [Corola-website/Science/310046_a_311375]
-
a obținut mai multe premii și distincții ca de exemplu Premiul Salonului Oficial din București (1911), Premiul de compoziție al Ministerului Artelor (1943), Ordinul “Meritul Cultural” cl. I pentru artă nr. 149068/30 octombrie 1943, Premiul de creație al Fondului Plastic (1949) și Premiul pentru lucrarea “Discobolul” al Uniunii Artiștilor Plastici (1952). A avut mai multe expoziții personale în țară: Iași (casele Drossu - 1918), Chișinău (Liceul de fete - 1919), București (Sala Mozart - 1919), București (Cercul Militar - 1920), București (Arenele Romane - 1921
Ion Dimitriu-Bârlad () [Corola-website/Science/310072_a_311401]
-
Premiul Salonului Oficial din București (1911), Premiul de compoziție al Ministerului Artelor (1943), Ordinul “Meritul Cultural” cl. I pentru artă nr. 149068/30 octombrie 1943, Premiul de creație al Fondului Plastic (1949) și Premiul pentru lucrarea “Discobolul” al Uniunii Artiștilor Plastici (1952). A avut mai multe expoziții personale în țară: Iași (casele Drossu - 1918), Chișinău (Liceul de fete - 1919), București (Sala Mozart - 1919), București (Cercul Militar - 1920), București (Arenele Romane - 1921/1922), București (Sala Minerva - 1925), București (Ateneul Român - 1930), București
Ion Dimitriu-Bârlad () [Corola-website/Science/310072_a_311401]
-
viață în anul 1964. A fost bunicul cântăreței Margareta Pâslaru. În prezent, o stradă din municipiul Bârlad îi poartă numele. Pictorul Sever Burada a fost un elev a lui. Mare parte dintre operele sale au fost declarate monumente de artă plastică, fiind achiziționate de organizații de stat, cum ar fi Ministerul Artelor (Bustul lui I. Anestin - 1911 și Bustul din bronz al lui Octav Băncilă - 1949), Ateneul Român (Bustul din bronz al lui Al. Odobescu, bronz - 1937 și Bustul din bronz
Ion Dimitriu-Bârlad () [Corola-website/Science/310072_a_311401]
-
(n. 1856, Florența - d. 1928, Florența) a fost un sculptor italian. Este autor a peste 300 de lucrări plastice, din care 40 se află în România. Multe altele se găsesc în orașul Detroit, Michigan, Statele Unite ale Americii. s-a născut în anul 1856, în orașul Florența, fiind fiul celebrului sculptor italian Pasquale Romanelli. A urmat cursurile Academiei de Arte
Raffaello Romanelli () [Corola-website/Science/310100_a_311429]
-
pentru a fi utile in anumite împrejurări. Cele mai multe datini si obiceiuri au fost legate de anumite date calendaristice, sărbători sau de timpul premergător acestora, precum si de principalele momente din viata oamenilor: nașterea, căsătoria și moartea. Portul locuitorilor din comuna este plastic redat într-o descriere din a doua jumătate a secolului al XIX-lea privitor la mocănime: "Țundrele bărbaților sunt numai până la genunchi de lungi și cioarecii strâmți și cu cusătura pe dunga piciorului, iar la glezne sunt vârați în niște
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
de la linia pereților pe bârne, rezemate pe console; bolta altarului este racordată la traseul pereților prin fâșii curbe; absidele laterale sunt acoperite cu câte o boltă tronconică. Execuția consolelor, crestate în linii drepre și curbe a rămas neîntrecută, aspectul lor plastic fiind desăvârșit. Capetele bârnelor de sus intersectate o dată la întâlnirea acestora, repetă o a două intersecție de console cu grinzile pereților învecinați. Intrarea originară, de pe latura de sud, a fost înfundată, păstrându-se parțial rama ce o marca, sculptată cu
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
ultima sa sculptură, dedicată tragediilor Holocaustului, cunoscută în două variante. Una din ele se află în colecția Muzeului comunităților evreiești din București, cealaltă, la Muzeul Național de artă din Chișinău. A fost ales ca membru corespondent al Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg (1954) și membru de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1961), fiind laureat al Premiului de Stat al RSSM (1970). A fost decorat cu Ordinul "Drapelul Roșu de Muncă" (1948), Ordinul "V.Lenin" (1960) și Ordinul " Revoluția
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
din ele se află în colecția Muzeului comunităților evreiești din București, cealaltă, la Muzeul Național de artă din Chișinău. A fost ales ca membru corespondent al Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg (1954) și membru de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1961), fiind laureat al Premiului de Stat al RSSM (1970). A fost decorat cu Ordinul "Drapelul Roșu de Muncă" (1948), Ordinul "V.Lenin" (1960) și Ordinul " Revoluția din Octombrie" (1980). În anul 1963, i s-a conferit titlul
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
1961), fiind laureat al Premiului de Stat al RSSM (1970). A fost decorat cu Ordinul "Drapelul Roșu de Muncă" (1948), Ordinul "V.Lenin" (1960) și Ordinul " Revoluția din Octombrie" (1980). În anul 1963, i s-a conferit titlul de Artist Plastic al Poporului din RSSM. A fost căsătorit cu Lilia Dubinovskaia (1910-1966), după moartea prematură a căreia i-a înălțat unul din cele mai frumoase monumente funerare de la Cimitirul Central din Chișinău. Pe un bloc șlefuit din granit negru a fost
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
română, Vlad Basarab, care nu a mai fost contactat de autorități, pentru a începe elaborarea monumentului comandat. Începând cu anul 1944 participă la expozițiile colective din Chișinău și diverse localități ale Republicii, organizate de Ministerul Culturii și de Uniunea Artiștilor Plastici.
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
monumentelor istorice din județul Brăila cu . Bustul din Floroaica - Călărași Un alt monument al eroului este ridicat în satul Floroaica din județul Călărași (un bust de bronz dezvelit în anu 1995, - operă a sculptorului Florin Mustea de la Studioul de Arte Plastice al Armatei, postat pe un soclu de beton mozaicat). Suplimentar, în ședința din 27 martie 1942, Consiliul local al orașului Călărași a prevăzut ridicarea unui mausoleu pentru înhumarea lui Constantin Mușat, proiect rămas nefinalizat. Străzi și edificii În onoarea lui
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
sublimarea în mirifica stare nupțială.». Ca spațiu, "Zoria" proiectează "eul" / "ens"-ul tocmai la „apogeu“, într-un solstițiu al ființării: Criticul literar, Ioan Buduca, tot într-o cronică literară la volumul "Zoria", consideră că «gesticulația solemnă, larg-învăluitoare, încrezătoare în valorile plastice ale cuvântului, în prețiozitatea romantică a relației afective cu lumea și cu absolutul, își are în poezia lui Ion Pachia Tatomirescu un reprezentant netulburat de îndoieli»; același critic mai subliniază: «Un anume aer programatic nu lipsește nici din "Zoria", concepută
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
fabrică de sticlă. De la vârsta de 5 ani a copilărit în Timișoara unde și-a făcut de altfel și studiile elementare și gimnaziale. Încă de copil talentul său a fost apreciat și îndrumat de Iosif Ferenczy, cel mai renumit artist plastic timișorean din vremea aceea. Ulterior Oscar Szuhanek s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, cu ajutorul unei burse de la primarul Timișoarei, Carol Telbisz. A studiat acolo cu Ede Balló și Lász-ló He-ge-dűs și cu alți artiști plastici din
Oscar Szuhanek () [Corola-website/Science/310247_a_311576]
-
artist plastic timișorean din vremea aceea. Ulterior Oscar Szuhanek s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, cu ajutorul unei burse de la primarul Timișoarei, Carol Telbisz. A studiat acolo cu Ede Balló și Lász-ló He-ge-dűs și cu alți artiști plastici din capitala Ungariei. A debutat ca artist și expozant în 1907, participând cu o lucrare în Salonul Național organizat și deschis în capitala Ungariei. În 1908 a plecat la Paris unde a frecventat cursurile Academiei Julien și unde a avut
Oscar Szuhanek () [Corola-website/Science/310247_a_311576]