KorAP: Find »[drukola/base=bea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1163 1164 1165 ...1304 >

32,577 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418

-mă pentru ultima noastră Întâlnire, pierdut prin labirinturile paradiziace ale grădinii persane, Îmi simțeam oboseala după un șir lung de supraeforturi. Toată perioada aceasta incredibilă În care lucraserăm În plină arșiță a deșertului, uneori chiar uitând să mâncăm și să bem apă, nu ar fi fost posibilă fără o rezervă de energie pe care nu știam că o posedam. O energie ce părea nelimitată, care m-a acompaniat În condițiile de lucru cele mai grele, când nu există nici siguranță, nici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
cere o intuiție activă. Este meritul lui Julie Taymor că la noi cerbul era doar sugerat, era o siluetă decupată În hârtie de mătase, care, animată de un păpușar-actor, părea că plutește printre copaci, că se apleacă la izvor să bea apă: Îl observai și, În același timp, parcă devenea imaterial. Actorii Își asumau roluri diverse: erau când personaje, folosind măști de inspirație balineză, când manevrau păpuși sau făceau gesturi abstracte care sugerau zborul unei păsări ori saltul unui leopard, invitând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
ca un labirint. Toată lumea se pierde prin el și nimeni nu găsește pe nimeni“). Spectacolul se juca fără pauză. Spectatorii erau așezați În balcoanele lungi ale sălii care, În geografia construită a spațiului, păreau că fac parte din arhitectura casei. Bând ceai din samovar, oferit de personajul „Dădaca“, ei se simțeau astfel invitați discreți ai familiei și martori ai acțiunii ce lua, pe Întinderea vastă, proporții epice neașteptate, neobișnuite pentru o piesă intimă ca Vania. Joe Chaikin, un actor delicat și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
Române, m-a chemat În birou alertată. „Doriți o dulceață?“, m-a Întrebat grijuliu secretara, sorbindu-mă din ochi plină de compasiune. „Nu, doar un pahar cu apă“, căci În urgența apelului Îmi uitasem În sală proverbiala sticlă din care beau continuu apă, pentru sănătatea trupului și buna dispoziție generală. „Domnule Șerban, e grav, e foarte grav!“, se lansează pe un ton mai mult dramatic decât liric directoarea Moldoveanu. „Nu mai avem fonduri! Decorul e În construcție și ministerul ne-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407

dar Încurcasem În așa hal hârtiile de Împachetat și am mimat atât de prost surpriza și entuziasmul (parcă-l văd pe fratele meu dându-și ochii peste cap și exclamând, imitând-o pe guvernanta noastră franțuzoaică, „Ah, quei c’est beau!“, Încât, după ce ne observă o clipă, „publicul“ nostru izbucni În plâns. A trecut un deceniu de atunci. A izbucnit Primul Război Mondial. O mulțime alcătuită din patrioți, Între care era și unchiul meu Ruka, a aruncat cu pietre În ambasada

Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și cartea cu automobile (veșnica mea favorită, Sarah Jane, arbora un voal lung, verde) cu obișnuita consecință - cârje și capete bandajate

Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
când era nevoie, discursurile din rusă și engleză În germană și franceză și viceversa. Se pronunța elocvent Împotriva pedepsei capitale. Își respecta neabătut principiile În viața personală și În chestiunile publice. La un banchet oficial din 1904 a refuzat să bea În sănătatea țarului. Se spune că a dat cu nonșalanță un anunț la ziar pentru a-și vinde uniforma de demnitar al Curții. Din 1906 până În 1917, a fost alături de I.V. Hessen și A.I. Kaminka, editorul unuia dintre puținele cotidiene

Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit total când am dat prima dată de el: decedați, detestați?) s-a ciocnit intenționat

Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu sunt genul meu. Bunin, un bătrân domn vioi, cu un vocabular bogat și deocheat, a fost nedumerit de lipsa mea de reacție

Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

după înfrângerea zdrobitoare de la Valea Albă, când omul de fier, "Neînfrântul", a fost la pământ mai jos nici că se putea, decât numai sub el. Sunt clipe când drama atinge culmile tragediei individuale și naționale. La Valea Albă, Ștefan a băut Paharul Amărăciunii, și drojdia a băut-o. Drama și măreția lui Ștefan stau în lupta cu sine însuși, în dilema alegerii, a refuzului oricărui compromis: oare n-a fost o mare greșeală că n-a ales pacea în genunchi, că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
când omul de fier, "Neînfrântul", a fost la pământ mai jos nici că se putea, decât numai sub el. Sunt clipe când drama atinge culmile tragediei individuale și naționale. La Valea Albă, Ștefan a băut Paharul Amărăciunii, și drojdia a băut-o. Drama și măreția lui Ștefan stau în lupta cu sine însuși, în dilema alegerii, a refuzului oricărui compromis: oare n-a fost o mare greșeală că n-a ales pacea în genunchi, că s-a răzvrătit împotriva destinului hain

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas într-o cămașă albă, de mătase, sfâșiată la piept, pătrunsă de sudoare și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui i-au dat să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui i-au dat să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui i-au dat să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a fost zadarnic?! Ștefan se îneacă, tușește... Durerile Măriei tale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a fost zadarnic?! Ștefan se îneacă, tușește... Durerile Măriei tale, ale Moldovei sunt. Înțeleg. Ai purtat războaie tot cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
noastră, morții noștri, totul... totul a fost zadarnic?! Ar fi strigător la cer! Să nu se piardă țara! Țara să nu se piardă! Își acoperă un căscat. Ștefan, toropit, luptă cu somnul ce-l copleșește. Ce naiba mi-ai dat să beau? Se clatină... Se așează pe scaun... Daniil zâmbește în barbă... Ce mi-ai dat? Suc de mac: afion. M-ai.... m-ai....otră ... otrăvit... Daniil zâmbește, își piaptănă cu degetele rășchirate barba zbârlită: Dulce otravă... O să tragi un pui de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște 'nainte, să n-aibă nici apă după ce bea... Gheorghiță oftează din toți rărunchii: Să vezi jălanie pe muierea me, când am vin't cu focu': "Văleu!! Nu te lăs Gheorghițăă!!...Nu te lăs s-o dai focului !! Nu te lăs!! Cu mâna me am lipit-o!!" se căina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Sunt douăzeci de ani din ziua aceea când pe Direptate am visat, am jurat că va veni o zi în care vom scutura jugul turcesc de pe grumazul țării. Ziua aceea a sosit. Vouă! Moldovei! Vă mulțumesc! Să trăiți vitejilor! Închină. Bea. Trăiască Doamna Maria Paleologu de Mangop!! strigă vornicul Bodea. Doamna Maria se ridică din jilțul domnesc alăturat, puțin mai mic ca al Domnului. Cu o distincție princiară, așteaptă să se facă liniște. Vă mulțumesc! spune ea scurt, cu o voce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
zâmbetul fin, ironic, blajin totuși, dar, mai ales, din vorbele lui de duh și din inima lui mare, deschisă. Veni, vidi, vici, spune Țamblac hohotind. Ștefan îi șoptește ceva, coboară din tron, se așază alături, pe treaptă, și, ciocnind, râzând, beau și șopăcăie împreună. În căminul placat cu însemnele zodiacului, o jumătate de stejar trosnește pe jăratec. Din Târgul Sucevei, din vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote, larmă, veselie, ca la nuntă. Clopotele Sucevei, toate, umplu văzduhul cu dangătul lor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Isaia, o femeie plinuță, cam ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din Cana Galileei, mormăie Mihail. Săracii, îi căinează Ștefan, după așa o spaimă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din Cana Galileei, mormăie Mihail. Săracii, îi căinează Ștefan, după așa o spaimă... Atâta bucurie au și ei. Au uitat moldovenii atât de șugubeți din fire -, au uitat să râdă. Dar, dincolo de lacrimi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
dorm, unchiule! scâncește încetișor, chinuită. Nu mă lasă!... Maria, de ce nu iei seara, la culcare, o lingură din licoarea aceea ce ți-am adus-o de la Veneția? Te afionează, dormi fără vise. Dar o iau! țipă ea isteric. O iau! Beau cu sticla! Degeaba! Tot vin! O bărdacă de licoare aș bea! Să mă afioneze de tot! Să nu mă mai trezesc! Maria! o dojenește el cu blândețe. Maria se agită frângându-și mâinile: Da! Da! Să dorm! Să nu mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
iei seara, la culcare, o lingură din licoarea aceea ce ți-am adus-o de la Veneția? Te afionează, dormi fără vise. Dar o iau! țipă ea isteric. O iau! Beau cu sticla! Degeaba! Tot vin! O bărdacă de licoare aș bea! Să mă afioneze de tot! Să nu mă mai trezesc! Maria! o dojenește el cu blândețe. Maria se agită frângându-și mâinile: Da! Da! Să dorm! Să nu mă mai trezesc! Fugeam... începe ea, zbuciumată, cutremurată, să povestească coșmarul. Fugeam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]