29,657 matches
-
gândurile poetului ce nu mai credea că are îngăduința de a fi fericit, fiind întâlnit și în povestirea „Morella”. Cercetătorii au realizat o activitate intensă pentru a identifica toate aluziile lui Poe, în special Thomas Ollive Mabbott, deși alți savanți sugerează că numele din cuprinsul poemului trebuie să fi fost folosite numai datorită sunetelor lor poetice. Titlul însuși sugerează jalea (din latinescul "ululare"). Numele ar putea fi, de asemenea, o aluzie la latinescul "lumen", o lumină ce simbolizează întristarea. Naratorul își
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Morella”. Cercetătorii au realizat o activitate intensă pentru a identifica toate aluziile lui Poe, în special Thomas Ollive Mabbott, deși alți savanți sugerează că numele din cuprinsul poemului trebuie să fi fost folosite numai datorită sunetelor lor poetice. Titlul însuși sugerează jalea (din latinescul "ululare"). Numele ar putea fi, de asemenea, o aluzie la latinescul "lumen", o lumină ce simbolizează întristarea. Naratorul își personifică sufletul ca grecescul Psyche, reprezentând partea irațională, dar atentă a subconștientului său. Psyche este primul care simte
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
după unul dintre poemele sale. Chivers a făcut mai multe acuzații nefondate similare împotriva lui Poe. Chiar și așa, el a afirmat că poezia a fost „nectar amestecat cu ambrozie”. Un alt prieten al lui Poe, Henry B. Hirst, a sugerat în numărul din 22 ianuarie 1848 al "Saturday Courier" că Poe a găsit „ideea de bază” a poemului într-o scriere a lui Thomas Buchanan Read. Bret Harte a compus o parodie a poemului intitulată „The Willows”, prezentând naratorul în
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
atât de puternică pentru ea încât chiar și îngerii sunt invidioși. El își păstrează dragostea lui pentru ea, chiar și după moartea ei. Au existat dezbateri cu privire la femeia care a fost sursa de inspirație pentru „Annabel Lee”. Deși au fost sugerate mai multe femei, soția lui Poe, Virginia Eliza Clemm Poe, este una dintre candidatele cele mai credibile. Scris în 1849, poemul a fost publicat abia la scurt timp după moartea lui Poe în același an. Naratorul poemului își descrie dragostea
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
pe Annabel Lee, ci o venerează, ceva ce se poate face doar după moartea ei. Naratorul recunoaște că el și Annabel Lee erau copii atunci când s-au îndrăgostit, dar explicația sa că îngerii au ucis-o este în sine copilărească, sugerând că el nu s-a maturizat mult de atunci. Repetarea acestei afirmații sugerează că el încearcă să-și raționalizeze propriile sentimente excesive de pierdere. Spre deosebire de „Corbul”, în care naratorul crede că el nu se va mai întâlni „niciodată” cu iubirea
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
moartea ei. Naratorul recunoaște că el și Annabel Lee erau copii atunci când s-au îndrăgostit, dar explicația sa că îngerii au ucis-o este în sine copilărească, sugerând că el nu s-a maturizat mult de atunci. Repetarea acestei afirmații sugerează că el încearcă să-și raționalizeze propriile sentimente excesive de pierdere. Spre deosebire de „Corbul”, în care naratorul crede că el nu se va mai întâlni „niciodată” cu iubirea sa, în „Annabel Lee” se spune că cei doi vor fi din nou
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
identificat 11 versiuni ale poemului „Annabel Lee” care au fost publicate între 1849 și 1850. Cu toate acestea, cea mai mare variație este în versul final: Nu este clar la cine se referă personajul omonim Annabel Lee. Biografii și criticii sugerează adesea că utilizarea frecventă de către Poe a temei „morții unei femei frumoase” provine din pierderea repetată a femeilor de-a lungul întregii sale vieți, precum mama sa Eliza Poe și mama sa vitregă Frances Allan. Biografii interpretează adesea că „Annabel
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
de-a lungul întregii sale vieți, precum mama sa Eliza Poe și mama sa vitregă Frances Allan. Biografii interpretează adesea că „Annabel Lee” a fost scris pentru soția lui Poe, Virginia, care murise cu doi ani mai înainte, așa cum a sugerat poeta Frances Sargent Osgood, deși Osgood este ea-însăși o candidată pentru muza inspiratoare a poemului. Un caz puternic se poate face pentru soția lui Poe, Virginia: ea a fost cea care l-a iubit încă din copilărie, singura care a
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
1797-1800) de Samuel Taylor Coleridge (1772-1834). Poe a considerat-o până la moartea sa ca fiind una dintre cele mai reușite poezii scrise de el. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evocă „priveghiul la căpătâiul celei care doarme”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Poemul este compus din 4 strofe cu 17, 19, 8
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
agilitatea tinerilor la durerea celor în vârstă. Cultivarea disperării este subliniată, alături de frenezia în creștere în tonul poemului. Un alt aspect este succesiunea anotimpurilor, din primăvară în iarnă. Succesiunea anotimpurilor este adesea folosită ca o metaforă pentru viața însăși. Poemul sugerează, de asemenea, tema doliului lui Poe pentru soția pierdută. Dangătul clopotelor de fier reflectă nebunia finală a soțului îndurerat. Sunetele versurilor, în special repetitivele „"clopote, clopote, clopote, clopote, clopote, clopote, clopote"”, se află pe o linie îngustă între sens și
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
sa din Fordham, New York, Poe trebuia să scrie o poezie, dar nu avea nicio inspirație. În timp ce se gândea, au început să sune clopotele unei biserici aflate în apropiere. Shew ar fi auzit din întâmplare clopote sunând de departe și a sugerat jucăușă să înceapă de acolo, scriind posibil chiar și primul vers al fiecărei strofe. Poe a copiat poemul și a scris sub titlu „By Mrs. M. L. Shew”. Prima formă a poemului cuprindea numai două strofe cu opt și respectiv
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
mai ales în „Clopotele”. „Dar intențiunea de a-și impersonaliza existența prin simbol, așa cum șade bine în orice lucrare de artă, abia se ghicește, pe întâiul plan al compunerii fiind maestria aliterațiilor și a rimelor interioare, cu care ni se sugerează chiar calitatea de sunet a metalelor respective”, completează el. Poetul Horia Stamatu adăuga că „sub o aparentă virtuozitate (formală) Poe pune în această poezie... o tema foarte gravă, acea splendidă temă a vârstelor omenirii”. Excesul de muzicalitate face ca acest
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Decizia naratorului de a-și numi fiica Morella implică dorința sa subconștientă ca ea să moară, la fel cum a avut-o și pentru mama ei. Allen Tate a sugerat că renașterea Morellei ar putea reprezenta transformarea ei într-un vampir pentru a se răzbuna pe narator. Poe explorează ceea ce se întâmplă cu identitatea omului după moarte, sugerând că în cazul în care identitatea a supraviețuit morții ea ar putea
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
fel cum a avut-o și pentru mama ei. Allen Tate a sugerat că renașterea Morellei ar putea reprezenta transformarea ei într-un vampir pentru a se răzbuna pe narator. Poe explorează ceea ce se întâmplă cu identitatea omului după moarte, sugerând că în cazul în care identitatea a supraviețuit morții ea ar putea exista în afara corpului uman și ar putea reveni în organisme noi. El a fost parțial influențat de teoriile identității ale lui Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, pe care le
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
specializat în teoria curriculumului, la „întreaga experiență de învățare a copilului, dobândită atât în școală, în contextele formale, cât și în afara școlii, prin activitățile de tip nonformal sau extrașcolar, planificate și aplicate în școală.” John Dewey, psiholog și pedagog american, sugerează includerea în sfera conceptului de curriculum a „demersului didactic de administrare a informației, alături de informația însăși, în vederea formării de cunoștințe, capacități și sisteme de raportare la realitățile externe și interne ale copilului”. Ideea de focalizare a programei pe elev, o
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
infirmiera bătrână voluntară cu un trecut exotic, care câștigă încrederea băiatului surprinzându-l mereu cu povești moderne, care sunt adevărate istorisiri de viața în care nici binele dar nici raul nu câștigă, îi prezintă toți copiii din spital și îi sugerează să îi scrie scrisori lui Dumnezeu pentru a se simți mai puțin singur. Tanti Roz îi sugerează copilului ideea de a trai fiecare zi de parca ar fi zece ani și dorește să îl învețe să îi scrie lui Dumnezeu pentru
Oscar și Tanti Roz () [Corola-website/Science/334300_a_335629]
-
care sunt adevărate istorisiri de viața în care nici binele dar nici raul nu câștigă, îi prezintă toți copiii din spital și îi sugerează să îi scrie scrisori lui Dumnezeu pentru a se simți mai puțin singur. Tanti Roz îi sugerează copilului ideea de a trai fiecare zi de parca ar fi zece ani și dorește să îl învețe să îi scrie lui Dumnezeu pentru a nu se simți atât de singur. Tanti Roz a ajuns să fie cea mai apropiată de
Oscar și Tanti Roz () [Corola-website/Science/334300_a_335629]
-
minte umană" acționa mașina. Răspunsul public la data publicării eseului a fost unul puternic. Eseul a provocat răspunsuri în periodicele "Norfolk Herald", "Baltimore Gazette", "Baltimore Patriot", "United States Gazette", "Charleston Courier", "Winchester Virginian" și "New Yorker" (ultimul dintre ele a sugerat că singura vină a articolului era doar lungimea sa excesivă). Povestirea „Moxon's Master” (1909) a lui Ambrose Bierce se referă la un automat care joacă șah. „Jucătorul de șah al lui Maelzel” a fost sursa de inspirație a scurtmetrajului
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
de ură sau resentimente față de victima sa. El afirmă: „Bătrânul mi-era drag. Nu-mi făcuse niciodată vreun rău. Niciodată nu mă jignise”. El neagă, de asemenea, presupunerea că l-a ucis din lăcomie: „Nu râvneam la banii lui”. Este sugerat faptul că bătrânul este o figură paternă, proprietarul locuinței sau că naratorul lucrează ca servitor pentru bătrân și că, probabil, „ochiul său de vultur” reprezintă un fel de secret voalat sau o putere. Ambiguitatea și lipsa de detalii despre cele
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
și modul ascuns în care a realizat crima sunt dovezi ale sănătății sale, evidențiindu-i monomania și paranoia. Naratorul povestirii „Inima care-și spune taina” este presupus în general a fi de sex masculin. Cu toate acestea, unii critici au sugerat că o femeie ar putea fi cea care narează; nu sunt folosite pronume pentru a clarifica acest aspect într-un fel sau în altul. Povestea începe "in medias res", cu o conversație aflată deja în curs de desfășurare între narator
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
superstiției, apariția gândacilor sunt un semn de moarte iminentă. Un singur soi de gândaci ciocănește cu capul pe diferite suprafețe, probabil ca parte a unui ritual de împerechere, în timp ce altele emit sunete asemănătoare cu ticăielile ceasului. Henry David Thoreau a sugerat în 1838 că gândacii scot sunete asemănătoare cu cele ale bătăii inimii. Bătaia ar putea să fie chiar sunetul inimii naratorului. Altfel, dacă bătaia este într-adevăr un produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată este cea care-l duce la
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
Ochiul poate reprezenta, de asemenea, un secret: crima are loc doar atunci când ochiul este găsit deschis în ultima noapte, penetrând vălul secretului. Cu toate acestea, punctul central al povestirii este planul pervers de a comite crima perfectă. Richard Wilbur a sugerat că povestirea este o reprezentare alegorică a poemului „Sonet - Către știință”, care descrie o confruntare între imaginație și știință. În „Inima care-și spune taina”, bătrânul poate reprezenta astfel mintea științifică și rațională, în timp ce naratorul ar reprezenta imaginația .
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
mai multe sticle de vin până ce Bon-Bon nu mai poate vorbi fără sughițuri. Diavolul îi explică cum mănâncă sufletele și îi face o listă lungă de filozofi celebri cărora le-a mâncat sufletele, precum și evaluarea sa a gustului fiecăruia. Bon-Bon sugerează că sufletul său este potrivit pentru o tocană sau un sufleu și îl oferă oaspetelui său. Diavolul refuză, spunând că nu poate profita de starea sa de beție „respingătoare și nevrednică de un gentleman”. În timp ce Diavolul pleacă, Bon-Bon încearcă să
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
termen general care desemnează mai multe interpretări ale islamului, al căror factor comun este negarea autenticității hadith-ului (în arabă: حَدِيث), astfel distanțându-se substanțial de concepția tradițională ale celor două mari rituri, sunnismul și șiismul . După cum sugerează și numele, coranism (în arabă: قُرْآنِيّة, de la القُرْآن, Coranul), adepții acestei orientări religioase consideră Coranul singura sursă a credinței islamice autentice. Conform coraniștilor, legea islamică (sharia, شريعة), așa cum
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
nu mai zăcea decât o masă vâscoasă, dezgustătoare - o hidoasă putreziciune”. Imaginile dezgustătoare au inspirat aproape sigur scrieri ulterioare precum cele ale lui H. P. Lovecraft. Aceste fraze finale transmit șoc, dezgust și neliniște într-un singur moment. Finalul poate sugera că încercările de a dobândi putere asupra morții au rezultate hidoase și că sunt sortite să nu aibă succes. Jeffrey Meyers notează că „Valdemar” poate fi tradus aproximativ ca „valea mării”, sugerând probabil atât starea solidă, cât și pe cea
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]