33,912 matches
-
i-a obligat pe dascăli să accepte nouă lege a învățământului. Din 1921 Facultatea de Drept a fost obligată să treacă de la limba de predare maghiară la cea română, sub sancțiunea interzicerii funcționarii instituției. În 1923, prin înființarea a doua Academii Teologice viața universitară orădeana va primi noi dimensiuni. Academia de Drept din Oradea, alături de cele două Academii Teologice mai avea de făcut un pas, prin integrarea unei Facultăți de Litere, pentru îndeplinirea unui deziderat mai vechi de alcătuire a unei
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
a învățământului. Din 1921 Facultatea de Drept a fost obligată să treacă de la limba de predare maghiară la cea română, sub sancțiunea interzicerii funcționarii instituției. În 1923, prin înființarea a doua Academii Teologice viața universitară orădeana va primi noi dimensiuni. Academia de Drept din Oradea, alături de cele două Academii Teologice mai avea de făcut un pas, prin integrarea unei Facultăți de Litere, pentru îndeplinirea unui deziderat mai vechi de alcătuire a unei universități a Crișanei la Oradea, numai că în anul
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
fost obligată să treacă de la limba de predare maghiară la cea română, sub sancțiunea interzicerii funcționarii instituției. În 1923, prin înființarea a doua Academii Teologice viața universitară orădeana va primi noi dimensiuni. Academia de Drept din Oradea, alături de cele două Academii Teologice mai avea de făcut un pas, prin integrarea unei Facultăți de Litere, pentru îndeplinirea unui deziderat mai vechi de alcătuire a unei universități a Crișanei la Oradea, numai că în anul 1934, în împrejurări peste care se trece repede
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
în împrejurări peste care se trece repede cu vederea, nucleul universitar din Oradea se destramă, iar Facultatea de Drept, după un secol și jumătate de activitate neîntreruptă, este desființată și transferată la Cluj Napoca. După aproape trei decenii de la întreruperea activității Academiei de Drept din Oradea, la 1 octombrie 1963, printr-un Ordin al Ministerului Învățământului, se înființează la Oradea un Institut Pedagogic de 3 ani, menit să complinească penuria de cadre didactice din învățământul de cultură generală. Noua instituție de învățământ
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
de vocea pătrunzătoare, i-a propus un duet și un salariu atrăgător. Tot el i-a schimbat și numele de scenă, spunându-i . Cei doi au cântat împreună doar un an. Pagony și-a deschis apoi propriul bar pe Strada Academiei. Plecarea lui l-a adus pe Moscopol în postura de șef de orchestră, și i-a conferit un succes răsunător. La barul „Zissu” de pe Calea Șerban Vodă, Jean Moscopol făcea epigrame pe moment celor de la masă. Înainte de a ajunge faimos
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
târziu a trecut la "catedra de acustică, optică și fizică moleculară", unde a activat în perioada 1935-1962. A funcționat și ca director tehnic al Radiodifuziunii Române (1940-1944). A fost directorul "secției de optică și spectroscopie" din "Institutul de Fizică" al Academiei din București/Măgurele (1949-1956), apoi directorul "Institutului de Fizică București" al Academiei Române (1956-1975). A fost membru fondator al Academiei de Științe din România. În 1948 a devenit membru titular al Academiei Române (numită pe atunci „Academia RPR”). A fost distins cu
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
și ca director tehnic al Radiodifuziunii Române (1940-1944). A fost directorul "secției de optică și spectroscopie" din "Institutul de Fizică" al Academiei din București/Măgurele (1949-1956), apoi directorul "Institutului de Fizică București" al Academiei Române (1956-1975). A fost membru fondator al Academiei de Științe din România. În 1948 a devenit membru titular al Academiei Române (numită pe atunci „Academia RPR”). A fost distins cu ordinul "Meritul Științific" (1966) și cu titlul de "Om de Știință Emerit" (1962). A încetat din viață la 11
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
din "Institutul de Fizică" al Academiei din București/Măgurele (1949-1956), apoi directorul "Institutului de Fizică București" al Academiei Române (1956-1975). A fost membru fondator al Academiei de Științe din România. În 1948 a devenit membru titular al Academiei Române (numită pe atunci „Academia RPR”). A fost distins cu ordinul "Meritul Științific" (1966) și cu titlul de "Om de Știință Emerit" (1962). A încetat din viață la 11 martie 1975, la București. Cercetările efectuate de Eugen Bădărău asupra descărcărilor electrice în gaze și în
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
de ioni pozitivi, emisiunea secundară din solide, tensiunile de aprindere a efluviilor, luminozitatea remanentă a gazelor excitate. A adus contribuții importante la optică și spectroscopie, acustică și ultraacustică. Din inițiativa sa a luat ființă în 1955 "Comisia de Acustică" a Academiei, al cărei președinte a fost. S-a ocupat de problema poluării sonore și de aplicarea ultrasunetelor în testarea materialelor de construcție. Unele cercetări interesante se referă la obținerea parfumurilor și la influența ultrasunetelor asupra germinației plantelor. A publicat numeroase articole
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
universitar român. A fost președinte al UNSR (Uniunea Națională a Studenților din România), organizație de masă a Partidului Comunist, până la reunirea tuturor organizațiilor de tineret în UTM, membru în CC al PCR din iulie 1972 . A fost director al Bibliotecii Academiei între 1950-1955, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, ministru al Învățământului (1970 - 1972), ambasador în Elveția (1980 - 1982), iar apoi în SUA (până în 1984). Este președinte fondator al Fundației Universitare a Mării Negre.. Interviuri
Mircea Malița () [Corola-website/Science/302668_a_303997]
-
fondată în 950 de Geula (Iula sau Gyula, lider peceneg, ungur sau localnic) in care a slujit Ierotei, primul episcop al Transilvaniei Documentele istorice bizantine arată că Ierotei a fost primul episcop al Turkiei; dar conform Institutului de istorie al Academiei Ungariei, Turkia din documentele bizantine era chiar Transilvania, definită de râurile Criș, Mureș, Timiș, iar în vest de Tisa Episcopia Transilvaniei a fost creată de Geula/Iula pentru mulțimea de credincioși români și slavi La fel de veche este biserica mănăstirii bizantine
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Ordinul militar Mihai Viteazul clasa III-a" pentru acțiunea contra regimului bolșevic al lui Béla Kun. Ministru de Război (1922-1926). În 1888 a absolvit Școala de ofițeri de cavalerie și infanterie în București. Între 1892-1894 și-a continuat studiile la Academia Militară, urmând și cursurile de comandant la Brueck și Berlin-Spandau. În 1 aprilie 1906, în urma propunerilor repetate ale Marelui Stat Major, care avea în subordine infanteria română și Comitetul Consultativ al Infanteriei, Ministerul de Război aproba prin Decizia Ministerială nr.
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
locotenent, ofițer cu tragerea Pe data de 10 mai 1906, prin Înaltul Decret nr. 1688/1906, căpitanul a fost înaintat la gradul de maior și numit comandant al Școlii de Tragere. Între 1901-1906 a fost director de studii militare la Academia Militară, comandant la școala de infanterie și șef de studii maistru militar al claselor de corp I și II. La 1 apriie 1913, prin Înaltul Decret nr. 2965/1913, lt.-col. a fost avansat la gradul de colonel și mutat
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
1 apriie 1913, prin Înaltul Decret nr. 2965/1913, lt.-col. a fost avansat la gradul de colonel și mutat ca șef al statului major al Corpului 1 de armată. În 1915 a fost desemnat pentru funcția de comandant al Academiei Militare, la Școala de Ofițeri de cavalerie. La 15 august 1916, generalul Gheorghe Mărdărescu, a primit comanda brigăzii XVIII de infanterie. În aceași lună a fost desemnat în funcția de șef al Corpului III al armatei până în 1917, funcția pe
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
Kenderes (1874-1876), continuându-și studiile în orașul Debrețin, la Universitatea reformată (1876-1878). A studiat apoi la Colegiul Universitar al Institutului Lähne cu limba de predare germană din orașul Sopron, (1878-1882), după care și-a continuat studiile în orașul Rijeka, la Academia de Marină. În anul 1886 a primit gradul de "Fregatten-Leutnant" în marina austro-ungară. În 1890, la Istanbul, și-a satisfăcut stagiul militar la bordul navei de război „Taurus”. În perioada 1892-1894 Horthy a fost ofițer pe crucișătorul „Saida”. În anii
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
de la Paris, conferință care a fundamentat planul Marshall. În 1951 a devenit ministru fără portofoliu dar deși era parte a unui cabinet social-democrat el nu a devenit membru al niciunui partid. În 1954 Hammarskjöld a ocupat locul tatălui său din Academia Suedeză. Dar în 1951 a devenit vice-președinte al delegației suedeze pe lângă Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite devenind președinte al acestei delegații în 1952. În 1953, după ce Trygve Lie și-a dat demisia din postul de secretar-general al ONU, Consiliul
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
mută la Londra pentru a-și dezvolta cariera. Se simte foarte atras de teatru și nici nu se gândește la o carieră cinematografică. A jucat doi ani la ""Teatrul Național pentru Tineret"" înainte de a obține o bursă de studii la ""Academia de Teatru Americano- Britanică"". Devine un cititor înrăit al lui Shakespeare, Mitlon, Cehov și reușește să scape de dislexie. Modul interpretativ a lui Paul Newman îl face pe Orlando să se răzgândească și la 16 ani obține rolul unui adolescent
Orlando Bloom () [Corola-website/Science/302723_a_304052]
-
de onoare al Academiei Române. După război a îndeplinit diferite funcții de guvernator militar al unor departamente din Franța. A murit la 29 ianuarie 1931 de artrită. s-a născut la 7 decembrie 1861 la Feurs, în Franța. După ce a absolvit Academia Militară Saint-Cyr, în 1883, Berthelot a fost repartizat, pe rând, în Algeria, la Tonkin și la Annam. Începând cu anul 1907 și-a început activitatea pe lângă Statul Major General, inclusiv în perioada premergătoare izbucnirii Primului Război Mondial. În această perioadă, a participat
Henri Mathias Berthelot () [Corola-website/Science/302714_a_304043]
-
necunoscut a fost ceea ce l-a determinat pe mineralogul francez Abbe Rene-Just Hauy și pe compatriotul său Nicholas Louis Vauquelin să-l ajute să le analizeze. Au făcut acest lucru, iar pe 15 februarie 1798 și-a prezentat rezultatele la Academia Franceză, anunțând faptul că mineralele conțineau un nou element chimic, cu toate că nu a reușit să-l separe de oxidul său. Metalul a fost izolat în 1828 de către Friedrich Woller la Berlin, Germania și independent de Antoine-Alexandere-Brutus Bussy la Paris, Franța
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
internațional al Institutului Internațional pentru Gândirea Complexă al Universității din Buenos Aires. Președinte de onoare al Fundației Internaționale „Ștefan Lupașcu” pentru știință și cultură din Iași. Medalia de aur la prima olimpiada internațională de matematică (Brașov, 1959). Medalia de argint a Academiei Franceze pentru "Nous, la particle et le monde" (1986). Diplomă de Onoare a Academiei Româno-Americane (1987). Premiul Opera Omnia la Festivalul Internațional Nichita Stănescu (Ploiești, 2006). Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Benjamin Franklin Award for the Best History Book
Basarab Nicolescu () [Corola-website/Science/302753_a_304082]
-
al Fundației Internaționale „Ștefan Lupașcu” pentru știință și cultură din Iași. Medalia de aur la prima olimpiada internațională de matematică (Brașov, 1959). Medalia de argint a Academiei Franceze pentru "Nous, la particle et le monde" (1986). Diplomă de Onoare a Academiei Româno-Americane (1987). Premiul Opera Omnia la Festivalul Internațional Nichita Stănescu (Ploiești, 2006). Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Benjamin Franklin Award for the Best History Book (UȘA) pentru "Știință, sensul și evoluția - Eseu asupra lui Jakob Böhme" (1993). Ordinul Național
Basarab Nicolescu () [Corola-website/Science/302753_a_304082]
-
lui Greogorio Lazzarini dar în munca lui este influențat foarte tare de contemporanii mai în vârstă cum ar fi Sebastiano Ricci și Giovanni Battista Piazzetta. La 19 ani, Tiepolo și-a terminat prima mare diplomă, Sacrificiul lui Isaac (acum în Academie). A părăsit studioul Lazzarini în 1717 și a fost acceptat în asociația pictorilor “Fraglia”. În 1719, Tiepolo s-a căsătorit cu Maria Cecilia Guardi, sora unor doi pictori venețieni contemporani Francesco și Giovanni Antonio Guardi. Împreună cu soția sa, Tiepolo a
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
continente îl înfățișează pe Apollo, îmbarcându-se pe cursa lui zilnică; zeițele din jurul lui simbolizează planetele; figurile alegorice de pe coronament reprezintă cele 4 continente, incluzând și America. În 1753 s-a întors în Veneția, unde a fost ales Președinte al Academiei Padua. Reputația și faima lucrărilor lui a lăsat multe cereri de comenzi: de exemplu frescele teatrale pentru biserici; Triumful Credinței pentru Chiesa della Pietà, tabloul frescă pentru Că' Rezzonico (care de asemenea păstrează tavanul frescă din Palazzo Barbarigo) și picturi pentru
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
acestei reviste. El a fost de asemenea membru al Societății Române de Științe, calitate în care a fost secretar și redactor al buletinului societății, iar în 1940 a fost președinte al Societății Române de Matematici. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935..
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
de stiinte a Universității din București (succesor al lui Traian Lalescu). A fost numit astfel la o altă catedră decât cea în domeniul căreia era consacrat. La această catedră a funcționat până la deces, în 1938. A fost membru titular al Academiei de Stiinte din România începând cu 21 decembrie 1935. Aurel Angelescu a realizat cercetări în legătură cu funcțiile generatoare ale claselor de polinoame; ale ecuațiilor diferențiale liniare; asupra seriilor trigonometrice; asupra teoriei generale a ecuațiilor algebrice. S-a ocupat de clasele de
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]