30,776 matches
-
prezent în calitate de monah. Obiectivul conciliului a fost de a stabili o formă clară de budism și de a le desemna pe celelalte ca fiind eretice. În urma conciliului s-a luat hotărârea că doar facțiunea sthaviravadistă (budismul theravada) este singura formă ortodoxă a budismului, iar celelalte facțiuni sunt eretice și excluse din Sangha. Alte realizări ale conciliului au fost adăugarea unor noi texte la Canonului Pali și trimiterea unor misionari budiști în diferite zone precum Asia de Sud-Est, Asia Centrală și Sri Lanka. Tot în această
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
Părintele (n. 16 noiembrie 1912, Deleni,(Hotin), Basarabia - m. 27 septembrie 2011, București) a fost un important părinte duhovnicesc în Biserica Ortodoxă Română, membru al mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din București și deținut politic în timpul regimului politic comunist din România. , Alexandru de la botez, s-a născut la 16 noiembrie 1912 la Deleni, lângă Hotin (Basarabia de Nord, azi Ucraina). Tatăl
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
naștere unor erezii. Biserica Romei percepea această confruntare de idei, precum și promovarea liberului cuget (libertății conștiinței), ca fiind cea mai periculoasă destabilizare a credinței membrilor ei. A devenit astfel incompatibilă calitatea de catolic cu cea de francmason. În Europa de Est, Biserica Ortodoxă era initial tolerantă față de masonerie, astfel că în Țările Române de exemplu, arhimandritul Efremie din Chișinău, care a întemeiat loja „Zorile“ la Silistra, sau istoricul academician Mihail Ștefănescu, episcop al Dunării de jos, au putit fi simultan clerici ortodocși și
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
Biserica Ortodoxă era initial tolerantă față de masonerie, astfel că în Țările Române de exemplu, arhimandritul Efremie din Chișinău, care a întemeiat loja „Zorile“ la Silistra, sau istoricul academician Mihail Ștefănescu, episcop al Dunării de jos, au putit fi simultan clerici ortodocși și francmasoni. Dar în anii 1930 bisericile ortodoxe încep să ia poziții ostile, în timp ce biserica catolică, dimpotrivă, și le deschide pe ale sale. Biserica ortodoxă a Greciei, de exemplu, a hotărât în 1933 că „francmasoneria nu poate fi compatibilă cu
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
că în Țările Române de exemplu, arhimandritul Efremie din Chișinău, care a întemeiat loja „Zorile“ la Silistra, sau istoricul academician Mihail Ștefănescu, episcop al Dunării de jos, au putit fi simultan clerici ortodocși și francmasoni. Dar în anii 1930 bisericile ortodoxe încep să ia poziții ostile, în timp ce biserica catolică, dimpotrivă, și le deschide pe ale sale. Biserica ortodoxă a Greciei, de exemplu, a hotărât în 1933 că „francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creștinismul“ și că „toți fiii credincioși ai bisericii
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
sau istoricul academician Mihail Ștefănescu, episcop al Dunării de jos, au putit fi simultan clerici ortodocși și francmasoni. Dar în anii 1930 bisericile ortodoxe încep să ia poziții ostile, în timp ce biserica catolică, dimpotrivă, și le deschide pe ale sale. Biserica ortodoxă a Greciei, de exemplu, a hotărât în 1933 că „francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creștinismul“ și că „toți fiii credincioși ai bisericii trebuie să se ferească de francmasonerie“. Biserica Ortodoxă Română, prin ședința Sfântului Sinod din 11 martie 1937
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
catolică, dimpotrivă, și le deschide pe ale sale. Biserica ortodoxă a Greciei, de exemplu, a hotărât în 1933 că „francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creștinismul“ și că „toți fiii credincioși ai bisericii trebuie să se ferească de francmasonerie“. Biserica Ortodoxă Română, prin ședința Sfântului Sinod din 11 martie 1937, aprobă anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă și anticreștină. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1937 a hotărât că se impune „o acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
compatibilă cu creștinismul“ și că „toți fiii credincioși ai bisericii trebuie să se ferească de francmasonerie“. Biserica Ortodoxă Română, prin ședința Sfântului Sinod din 11 martie 1937, aprobă anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă și anticreștină. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1937 a hotărât că se impune „o acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a scopurilor și activității nefaste ale acestei organizații”. În cazul în care nu se căiesc, „Biserica le va refuza slujba la moarte. De asemenea
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
a fost zidită în anul 1795. Cheltuielile au fost suportate de credincioși, alături de care a contribuit și regimentul l de graniță, cu sediul la Orlat, cu suma de 1040 florini. Jina era comună grănicerească, deși toți locuitorii erau de religie ortodoxă, religie interzisă pentru o comună grănicerească. Biserica este construită din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă, iar turnul este acoperit cu tablă. Nu se cunoaște meșterul care a zidit-o și nici arhiereul care a sfințit-o, deoarece în 1795-1801
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
Biserica „Sf. Enoh, Ilie și Ioan Teologul” - Dragomirna Mică este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1602, după cum scrie în pisania în limba slavonă aflată deasupra ușii de intrare, în satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Inițial, acest mic locaș de
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
din averea lui să fundeze o mănăstire, nespunând nimănui că cu averea lui zidește"". Mitropolitul a ridicat astfel o mănăstire ""mai mare și mai frumoasă decât celelalte mănăstiri ce se află în Moldovlahia"". Anastasie Crimca a revenit la conducerea Bisericii Ortodoxe din Moldova mai întâi ca episcop de Roman (1606-1608) și apoi ca mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava (1608-1617, 1619-1629). Însuflețit de dorința de a mări vechiul schit de lemn, Anastasie Crimca a zidit biserica mare a Mănăstirii Dragomirna
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
fost construită în anul 1782. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Construirea actualei biserici a început în anul 1782, pe locul pe care a fost așezată vechea biserică. Finalizată în 1785, ea a fost sfințită de episcopul ortodox, de origine sârbă, Ghedeon Nichitici. Într-o perioadă de câțiva ani, el a sfințit mai multe biserici ortodoxe din Transilvania. Înainte de 1800, în parohia Mohu era reședința scaunului protopopesc al Sibiului. Este pomenit protopopul Ionașcu, destituit de mitropolitul Ioasaf în
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
început în anul 1782, pe locul pe care a fost așezată vechea biserică. Finalizată în 1785, ea a fost sfințită de episcopul ortodox, de origine sârbă, Ghedeon Nichitici. Într-o perioadă de câțiva ani, el a sfințit mai multe biserici ortodoxe din Transilvania. Înainte de 1800, în parohia Mohu era reședința scaunului protopopesc al Sibiului. Este pomenit protopopul Ionașcu, destituit de mitropolitul Ioasaf în anul 1682, pentru că era prea mare prieten al Calvinilor. Acest protopop Ionaș, este trecut cu numele printre semnatarii
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
Clasa „prokritoi” era formată în special din birocrați și colectori de taxe, care au căpătat rapid o reputație proastă pentru corupție și nepotism. Grecii locuitori ai cartierului elen al Constantinopolului, fanarioții, au cucerit poziții importante în comerț și diplomație. Biserica Ortodoxă Greacă și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului au căpătat o mare putere în imperiu sub protecția sultanului, controlul asupra întregi populații ortodoxe din imperiu, inclusiv a celor ne-greci. Consolidarea puterii otomane a fost urmată de două curente distincte de migrație
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
și nepotism. Grecii locuitori ai cartierului elen al Constantinopolului, fanarioții, au cucerit poziții importante în comerț și diplomație. Biserica Ortodoxă Greacă și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului au căpătat o mare putere în imperiu sub protecția sultanului, controlul asupra întregi populații ortodoxe din imperiu, inclusiv a celor ne-greci. Consolidarea puterii otomane a fost urmată de două curente distincte de migrație elenă. Primul a fost cel al intelectualilor greci, așa cum au fost Johannes Vissarion, Georgius Plethon Gemistos și Marcos Mousouros, care s-
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
de iobag majoritatea țăranilor liberi greci, ceea ce a dus la depopularea regiunilor de câmpie și migrarea populației în munți. Grecii retrași în regiunile muntoase au declanșat raiduri împotriva autorităților și proprietăților otomane. Sultanul îl considera pe Patriarhul Ecumenic al Bisericii Ortodoxe Răsăritene drept conducător al tuturor ortodocșilor din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era responsabil în fața sultanului pentru buna purtare a supușilor ortodocși, fiind investit cu puteri vaste în cadrul comunităților ortodoxe, inclusiv a celor slave sau române. Patriarhul controla școlile și
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
regiunile muntoase au declanșat raiduri împotriva autorităților și proprietăților otomane. Sultanul îl considera pe Patriarhul Ecumenic al Bisericii Ortodoxe Răsăritene drept conducător al tuturor ortodocșilor din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era responsabil în fața sultanului pentru buna purtare a supușilor ortodocși, fiind investit cu puteri vaste în cadrul comunităților ortodoxe, inclusiv a celor slave sau române. Patriarhul controla școlile și tribunalele religioase ortodoxe din toate comunitățile ortodoxe din imperiul. Prin aceasta, preoții greci și magnații locali numiți „prokritoi” sau „dimogerontes” deveneau conducătorii
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
proprietăților otomane. Sultanul îl considera pe Patriarhul Ecumenic al Bisericii Ortodoxe Răsăritene drept conducător al tuturor ortodocșilor din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era responsabil în fața sultanului pentru buna purtare a supușilor ortodocși, fiind investit cu puteri vaste în cadrul comunităților ortodoxe, inclusiv a celor slave sau române. Patriarhul controla școlile și tribunalele religioase ortodoxe din toate comunitățile ortodoxe din imperiul. Prin aceasta, preoții greci și magnații locali numiți „prokritoi” sau „dimogerontes” deveneau conducătorii efectivi ai orașelor elene. Unele orașe elene, precum
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
conducător al tuturor ortodocșilor din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era responsabil în fața sultanului pentru buna purtare a supușilor ortodocși, fiind investit cu puteri vaste în cadrul comunităților ortodoxe, inclusiv a celor slave sau române. Patriarhul controla școlile și tribunalele religioase ortodoxe din toate comunitățile ortodoxe din imperiul. Prin aceasta, preoții greci și magnații locali numiți „prokritoi” sau „dimogerontes” deveneau conducătorii efectivi ai orașelor elene. Unele orașe elene, precum Atena sau Rodos, se bucurau de un grad mare de autonomie în vreme ce altele
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era responsabil în fața sultanului pentru buna purtare a supușilor ortodocși, fiind investit cu puteri vaste în cadrul comunităților ortodoxe, inclusiv a celor slave sau române. Patriarhul controla școlile și tribunalele religioase ortodoxe din toate comunitățile ortodoxe din imperiul. Prin aceasta, preoții greci și magnații locali numiți „prokritoi” sau „dimogerontes” deveneau conducătorii efectivi ai orașelor elene. Unele orașe elene, precum Atena sau Rodos, se bucurau de un grad mare de autonomie în vreme ce altele erau conduse de guvernatori
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
autonomie în vreme ce altele erau conduse de guvernatori otomani. Unele regiuni precum Peninsula Mani din Peloponez sau Epir sau părți ale insulei Creta (Sfakia) erau practic independente. În timpul frecventelor războaie otomano-venețiene, grecii luau, cu câteva excepții, partea venețienilor împotriva otomanilor. Biserica ortodoxă a ajutata în mod hotărâtor la păstrarea moștenirea elene și, în timpul secolului al XIX-lea, apartenența la ortodoxie a devenit un semn distinctiv al etniei grecești. Otomanii nu cereau în mod expres grecilor să se convertească la islam, deși numeroși
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
era clasificat drept „musulman”. Din punctul de vedere al creștinilor, ei deveneau însă niște turci demni de ură. Unii dintre creștini au devenit „neomartiri”, ca în cazul Sfinților Efraim și Demetrios, sau criptocreștini (greci musulmani care practicau în secret credința ortodoxă), pentru ca să evite taxele mari. Criptocreștinii se aflau în permanent pericol să fie uciși dacă erau prinși practicând o altă religie după ce se convertiseră la islam. Au existat o serie de cazuri când membrii ai nobilimii teocratice sau seculare bizantine s-
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
eforturilor țariste, grecii nu s-au ridicat la luptă împotriva otomanilor în timpul războiului ruso-otoman declanșat în 1768. Atitudinea grecilor i-a dezamăgit profund pe sponsorii lor ruși. Tratatul de la Kuchuk-Kainarji (1774) a dat dreptul rușilor să-i „reprezinte” pe supușii ortodocși din Imperiul Otoman în fața sultanului. Abuzând de acest drept, rușii au început să se amestece cu regularitate în afacerile interne ale Imperiului Otoman. Sprijinul rus, combinat cu ideile Revoluției Franceze, le-a permis grecilor să se reconecteze la lumea exterioară
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
asigura o creștere importantă a influenței ruse în Balcani. Articolul X al tratatului prevedea în mod expres acceptarea de către Poartă a convenției anglo-franco-ruse de pe 22 martie. Grecia urma să fie organizată asemănător cu Principatele Dunărene, având în frunte un principe ortodox, devenind un teritoriu autonom, dar nu independent. Situația politică din Grecia era mai complicată decât o doreau marile puteri: teritoriul semi-independent al principatului fusese curățat de trupele otomane. În luna mai 1827, grecii adoptaseră o constituție republicană, iar Ioannis Kapodistrias
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
Societatea Prietenilor Artei. Tot acum, tabloul „"Țărănci din Țara Bârsei"” este achiziționat de către Muzeul Brukenthal din Sibiu. În 1904 publică articolul „"Arta noastră plastică"” (în ) și începe cu Octavian Smigelschi colaborarea la realizarea iconostasului și a picturii murale a catedralei ortodoxe din Sibiu. Athur Coulin se numără printre fondatorii „Asociației Sebastian Hann”. Călătorește la Viena (1905), München (1907) și Berlin (1908) unde câștigă premiul Fraknói și apoi se mută la Roma. O dată cu apariția revistei "Die Karpathen", Arthur Coulin se va număra
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]