31,059 matches
-
a intrat sub influența mișcării seccesioniste apropiindu-se mai ales de maniera pictorilor Fritz von Uhde și Simon Hollósy. Pentru Arthur Verona, vizita din capitala Bavariei din anul 1895 a avut ca rezultat o confruntare a propriilor calități de exprimare plastică cu noile modalități pe care le-a găsit în primenirea și înnoirea limbajului. La München nu l-a atras rigiditatea academismului de sorginte istorică care promova portretistica monumentală și scenele eroice, ci noile concepte ale plein - airismului promovat de Fritz
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
din Champs Elisées ca elev al lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier, el a povestit în amintirile publicate într-un interviu, mai ales de Jean-Paul Laurens. Acesta din urmă era în opinia pictorului român un artist puțin desuet ca viziune plastică și chiar rece ca realizare, dar era un deținător absolut al tainelor meșteșugului. Cu toate acestea Jean Paul-Laurens prin autoritatea pe care o avea la Academie a fost unul dintre artiștii de mare succes ai secolului al XIX-lea, era
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
un an de cursuri la Paris, timp în care "Codrul Herței" a fost reprodus în Revista L'Illustration, Arthur Verona s-a întors din nou acasă. În România se declanșase deja - din anul 1896, momentul zero de reformare a artei plastice românești prin inițiativa lui Ștefan Luchian care a fondat "Societatea Ileana" și care, a organizat în acel an prima "Expoziție a artiștilor independenți". Cu toate că Arthur Verona a revenit în România în anul 1898 și nu era membru al "Ilenei", el
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
acordate de către oficialii români cu o mare larghețe comercială, au determinat înființarea Societății "Tinerimea artistică" în anul 1901 de către un grup de membri fondatori dintre care făcea parte și Arthur Verona. La prima expoziție a "Tinerimii artistice" din 1902 cronica plastică a menționat că: "... deși făcută fără pregătiri îndestulate, prima expoziție a "Tinerimii artistice" se prezintă bine și e aranjată cu mai mult gust decât toate expozițiile anterioare: ea aduce în același timp un mare serviciu publicului nostru... Cel dintâi pas
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
și de articolul artistului emerit Marius Bunescu aflat în numărul din 16 septembrie 1956 al ziarului Scînteia. Astfel, într-unul dintre articolele ziarului - dedicate reîntoarcerii unei părți din Tezaur de la Moscova, acesta a precizat că alături de alte materiale de artă plastică, respectivele lucrări ale lui Verona au fost repartizate Galeriei Naționale a Muzeului de artă al R.P.R. Reîntors în București în anul 1918, Arthur Verona a constatat o schimbare care avea să devină fundamentală în viața artistică românească. Așa cum s-a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
a dorit-o a fi o nouă opoziție față de G.D. Mirea care promova, încă, academismul la Școala de Belle Arte. Din păcate, acestă acțiune nu a reprezentat o opțiune suficientă pentru tinerii artiști care doreau să-și definească o poziție plastică și teoretică în conformitate cu tendințele acelor vremuri. Ca rezultat membrii ponderați ai "Tinerimii artistice" precum și noii adepți extremiști ai curentelor occidentale au contestat puternic tradiția semănătoristă și grigoresciană. Toți aceștia s-au grupat în spatele "Societății Arta Română" cu prilejul expoziției din
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Tinerimii artistice" precum și noii adepți extremiști ai curentelor occidentale au contestat puternic tradiția semănătoristă și grigoresciană. Toți aceștia s-au grupat în spatele "Societății Arta Română" cu prilejul expoziției din anul 1920. Erau nume care avea să devină celebre în arta plastică din România: Theodor Pallady, Camil Ressu, Francisc Șirato, Dimitrie Paciurea, Marius Bunescu, Iosif Iser sau Cornel Medrea. Tudor Arghezi avea să menționeze că aceștia: Această rupere a unei importante fracțiuni a "Tinerimii artistice" a marcat un moment deosebit de important în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
era acuzat de excentricitate și refuza să expună la manifestările Salonului Oficial, arta românească se schimbase într-o asemenea măsură încât artistul putea fi acuzat de "pompierism" și "Tinerimea artistică" era deja considerată ca o organizație care menținea o artă plastică deja stabilită. Ea care înainte se erijase în susținerea artiștilor de avangardă a devenit o societate de susținere a artei ajunsă „tradițională”. În acest moment arta oficială l-a considerat pe Arthur Verona unul dintre cei mai buni pictori și
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
A continuat să facă parte din jurii și a participat în anul 1925 la "Expoziția internațională de la Paris" cu patru lucrări, dar organizatorii au expus doar tabloul "Surugiul", dar nu în condiții favorabile. Verona a fost foarte afectat de critica plastică din România care a ajuns să-i conteste nu numai vocația de pictor ci și cunoștințele tehnice acumulate de-a lungul anilor. El era convins că "numai rezultatul și nu intenția contează în artă" și că "meșteșugul este condiția și
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
a fixat o pensie lunară și printr-un decret semnat de generalul Ion Antonescu i s-a acordat naturalizarea. A participat la Salonul Oficial de toamnă din 1942, în anul următor, prin decizie ministerială a devenit Membru al Corpului Artiștilor Plastici. S-a stins din viață la 29 martie 1946, suferind și uitat, la București. Arthur Garguromin Verona s-a afirmat ca pictor în România începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, în momentul în care realizările lui Nicolae
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
în direcția picturii monumentale. Posesorul unei firi active și entuziaste, dublate de un entuziasm exuberant, muncitor și adeseori tenace, Arthur Verona a fost atras de către artă de un puternic sentiment de dragoste spre frumos. El s-a afirmat în arta plastică românească într-un moment în care aceasta se afla la o răscruce de drumuri și a contribuit la propășirea ei nu numai prin creația sa ci și prin activitatea didactică pe care a desfășurat-o în cadrul "Academiei Libere de Pictură
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
întotdeauna le-a găsit pe cele mai fericite. Nu s-a lăsat influențat de către cei care îl chemau spre orientări teoretice, dar nici de cei care-i atrăgeau atenția că aspirațiile lui erau prea ample în dauna căutării unei unități plastice. De fapt, Arthur Verona a trăit vremea în care Nicolae Grigorescu era descoperit la adevărata lui valoare și el, Verona, s-a încăpățânat să rămână ultimul artist care sa folosească tehnica și subiectele grigoresciene. Celebre au rămas lucrările în frescă
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
datorată revistei "Semănătorul" care a apărut pentru prima oară în data de 2 decembrie 1901, cu o zi înaintea constituirii Societății "Tinerimea artistică". Critica de specialitate a afirmat faptul că "Semănătorul" s-a manifestat în literatură asemenea "Tinerimii" în arta plastică. Cele două au umplut golul prin afirmarea unei imagini a realității rurale din România. Acest lucru s-a datorat identificării problematicii dramei și vieții acesteia. Arthur Verona cunoștea această tendință de redescoperire a tradițiilor artistice și istorice care se aflau
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
iarna" sau așa cum a fost denumită mai târziu în unele reproduceri "". Compoziția prezintă în două planuri două sănii acoperite cu covoare multicolore și țărani în costume tradiționale. Cromatica aleasă în reprezentarea costumelor și a covoarelor a fost identificată de către critica plastică ca fiind o adevărată simfonie a culorilor proiectate pe fundalul omogen al unei nesfârșite câmpii pe care s-a așternut zăpada. Comentariile critice au observat că pictorul a folosit în execuția imaginii, în mod similar lucrării "Sosirea invitaților", două tehnici
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
peisajului. Prin dimensiunile picturii și a modului în care se integrează arhitectura compoziției, "Masa lui Traian" a reprezentat un moment important în pictura românească. Chiar dacă pictura de "plein-air" i-a adus o faimă demnă de luat în seamă în arta plastică românească prin peisajele pe care le-a realizat, el a considerat permanent că monumentalul nu poate fi obținut la șevalet și că o astfel de abordare poate fi mai bine pusă în valoare doar în pictura murală. Ca urmare, artistul
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
a devenit oarecum confuză. Pe de altă parte se poate vedea că artistul a împărțit apoteoza între ostași și „talpa țării” și a lăsat soldații să poarte cununa spre stema care simbolizează întreaga istorie zbuciumată a provinciilor românești. Privind realizarea plastică a frescei se poate deduce cu ușurință admirația pe care Verona a avut-o pentru Renașterea italiană, argumente sigure fiind cromatica vie a lucrării și desenul viguros. În anul 1940, Arthur Verona preda ca dascăl la "Școala superioară de pictură
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
și comerțul cu grâu al Țării Românești. Nicolae Henri s-a stabilit la Herța unde s-a căsătorit cu Ecaterina Kazimir, fiica boierului local, Panait Kazimir. Nicolae a fost un talentat autor de miniaturi și a absolvit Școala de arte plastice din Paris. Mai târziu s-a dedicat politicii, îndeplinind în perioada 1904 - 1918, pe rând funcția de deputat, senator și prefect de Dorohoi din partea Partidului Conservator. Nicolae a avut un fiu pe nume Paul Verona care a făcut studiile liceale
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
de la mănăstirea Slătioara. Prin eforturile deosebite ale noului preot paroh, sprijinit de credincioșii din parohie și nu numai, lucrările au continuat prin finalizarea tencuielilor interioare și exterioare, prin pictarea bisericii de către pictorul ieșean Gabriel Tănase (absolvent al facultății de Arte Plastice din cadrul Universității Al.I. Cuza), prin realizarea instalației de încălzire, prin modificări ale casei parohiale și ale gardului de împrejmuire a terenului. La implinirea a 25 de ani de preoție, Sfântul Sinod, a hotărât ridicarea preotului paroh Mihai Marchidan la
Biserica Sfântul Ilie din Bacău () [Corola-website/Science/308817_a_310146]
-
monument istoric, inclusiv Catedrala Catolică). În "Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale" elaborat în septembrie 2009 sub patronajul Administrației Prezidențiale se precizează că ""s-a produs un grav abuz asupra coerenței artistice și istorice a corpului plastic al monumentului, afectându-i unitatea: prin pictarea pereților interiori i s-a aplicat monumentului un element străin bisericii originare"". Printre preoții parohi care au slujit în această biserică de-a lungul timpului sunt următorii: pr. Vasile Zaharescu (ante 1864 - 1896
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
ca fiind un accident secundar în urma unei spargeri, ceea ce se află departe de adevăr. În realitate, Ion Grigore Popovici s-a numărat printre victimele unei serii de asasinate politice. Astfel, moartea sa tragică a fost precedată de asasinarea unor artiști plastici ca Anatol Vulpe, Elena Popeea și Ion Diaconescu. Ziarul "Curentul" din 27 noiembrie 1998 îl citează pe sculptorul Constantin Popovici, fiul lui Ion Grigore Popovici, care povestește că în seara de 2 august 1946 tatăl său îi citea din "Snoavele
Ion Grigore Popovici () [Corola-website/Science/308873_a_310202]
-
până în anul 1989. Poet, eseist, critic și teoretician de artă român. Este fiica lui Radu Cârneci, poet, publicist și traducător, si a Emiliei Cârneci (născută Romaniuc), inginer silvic. A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu" din București în 1979. În 1997 a obținut un doctorat în istoria artei la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. A obținut de asemenea numeroase burse de cercetare pre și postdoctorale în străinătate. În epoca
Magda Cârneci () [Corola-website/Science/308904_a_310233]
-
1904. O dată cu înființarea Școlii de Belle Arte din București și a Pinacotecii pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a constatat o creștere calitativă în organizarea expozițiilor colective ale artiștilor români precum și o creștere generală în domeniul creației în artele plastice de pe teritoriul României. Aceste tendințe au dus în final la răspândirea interesului către frumos. Generația de artiști care s-au manifestat în ultima treime a secolului al XIX-lea a avut de înfruntat cosmopolitismul, lipsa de interes al oficialităților pentru
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, se poate spune că Sava Henția și-a adus aportul la cristalizarea conștiinței naționale românești. Cunoașterea temeinică a proporțiilor corpului uman, a anatomiei, a științei compoziției în portret, modul de exprimare plastică cu ajutorul mijloacelor folosite cu sobrietate precum și sinceritatea emoțiilor care reies din pictarea grațioasă a unui chip de femeie, se regăsesc în opera lui Sava Henția cu precădere în creația sa izvorâtă din principiile realismului mai mult decât în compozițiile cu
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
în ansamblu, cu toate elementele sale specifice și gestuale. Întregul scenei înfățișate privitorului, dă o imagine vizuală de o veridicitate sporită, accentuată de notația exactă a luminii care indică momentul zilei în care se desfășoară activitățile personajelor pictate. Detaliile descrise plastic în lucrarea "Lagărul" sunt atât de evocatoare și de caracteristice și atmosfera este atât de unitară prin diversitatea acțiunilor, a elementelor de decor, de peisaj și a grupurilor încât, deși asupra organizării compoziționale pot exista obiecții, imaginea pe care a
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
deși asupra organizării compoziționale pot exista obiecții, imaginea pe care a realizat-o, dă privitorului o senzație puternică de viață autentică. Henția a revenit cu acestă tematică și într-un alt tablou intitulat " În tabără", cu aceleași reușite de reprezentare plastică, cu însușiri valoroase ale observației de tip realist. Dacă în prima lucrare, echilibrul este admirabil realizat între peisaj și personajele care-l populează, în al doilea situația este diametral opusă, peisajul este cel care primează în detrimentul personajelor. În acest fel
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]