KorAP: Find »[drukola/base=bea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1165 1166 1167 ...1304 >

32,577 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

recunoștință, cât îl lasă oasele, și îi cuprinde mâinile. Ce arzi! Ești bolnav Ștefane! Arzi ca focul! Rămâi! Zău așa! Timpul n-așteaptă... Daniil se uită lung, lung, îi caută ochii ca să-i ghicească gândul: Ce vrei să faci? Ștefan bea apă din ulcior, își toarnă în palme și-și spală fața. "Slobozește Doamne pre robul tău, că ochii mei văzură lumina", spune Ștefan molcom împăcat cu sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa abia putu scăpa el însuși prin fugă de primejdioasa strâmtoare." Soad eddin Hodja Efendi, Cronica originii și dezvoltării Otomanilor * "Nicicând, de la începutul Islamului, nicicând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile niminea din domni, nici mai nainte nici după aceia l-au ajunsu." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu?... Dacă voiește cineva să vină cu Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze... Oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga." Evanghelia după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile niminea din domni, nici mai nainte nici după aceia l-au ajunsu." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu?... Dacă voiește cineva să vină cu Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze... Oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga." Evanghelia după Matei, 16-24 * "Omul poate fi nimicit, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199

merge la operă avea, în Clujul primilor ani postbelici, o semnificație, deopotrivă, culturală și mondenă), tata m-a luat deoparte (sau eram numai noi doi?) și mi-a spus că, mai târziu, când voi crește mare, îmi va spune de ce bea (în anii aceia, într-adevăr, întrecea adeseori măsura, și nu numai în privința băuturii). Cuvintele lui m-au tulburat: exista, prin urmare, o taină, o taină pe care, când voi fi mare, mi-o va dezvălui. Despre ce să fie vorba

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
bulevardul Mărășești, într-o cramă improvizată, îmbinând tradiția (ceva stuf la intrare) cu neglijența comerțului socialist, noi și doamna Bebello, venită în vizită de la Cluj, stăm lângă o masă de tablă, în picioare - căci e deja destul de frig: amurgește - și bem must (sau cumva bere?). Peste tot în jur multe frunze căzute. Atât. * O formă a trufiei omenești (cel puțin de la J.J. Rousseau încoace) e de a te considera mai sensibil decât alții. Eu, cel puțin, am căzut în păcatul acestei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Pentru un tânăr neobișnuit să se afle „departe de casă” (exact: la 40 de km), printre străini, care stătea în gazdă în condiții pe care cred că nimeni altul nu le-ar fi acceptat, căsuța învățătorului reprezenta un refugiu liniștitor. Beam vin, mă trata cu ce avea, discutam. Domnul A. făcuse războiul din Est, fusese pe front și odată mi-a povestit cum a scăpat el de la o moarte sigură. Ocupaseră un sat, controlau casele, una câte una, se răzlețiseră. Din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
o femeie i-a oferit-o pe propria ei fiică, o fetiță de 13 ani. Spre cinstea lui, domnul A. n-a acceptat „trocul”, dăruindu-le bucata de pâine atât de mult râvnită. * Cea mai bună bere pe care am băut-o în viața mea nu am băut-o nici la Praga, nici în aeroportul din Montreal, ci în... pădurea de lângă Gruiu, în vara lui 1963, când, până să intru în concediu, la începutul lui august, rămăsesem „în activitate” în comuna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
propria ei fiică, o fetiță de 13 ani. Spre cinstea lui, domnul A. n-a acceptat „trocul”, dăruindu-le bucata de pâine atât de mult râvnită. * Cea mai bună bere pe care am băut-o în viața mea nu am băut-o nici la Praga, nici în aeroportul din Montreal, ci în... pădurea de lângă Gruiu, în vara lui 1963, când, până să intru în concediu, la începutul lui august, rămăsesem „în activitate” în comuna în care din ianuarie același an lucram

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul împăcat, senin. Era o seară de sfârșit de martie, caldă și ploioasă. Apoi am pornit-o la drum, călcând, din cauza întunericului, pe unde se nimerea, astfel încât, când am ajuns în fine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
un chef la Snagov, la bufetul din centru, cu niște prieteni, care veniseră cu mașina să mă ia de la Gruiu, unde mai funcționam ca profesor, și, în drum spre București, ne-am oprit, după cum fusese planificat, să mâncăm și să bem „ceva”. Acest „ceva” s-a prelungit până spre zece seara, când, în sfârșit, ne-am urcat în mașină - o dubă pentru depanare, din acelea folosite de electricieni, cu bănci laterale - și am pornit-o. Acolo, în acea mașină în mers

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
său penetrant, a știut s-o surprindă. Parcă am fi fost nu soț și soție, ci frați întru timiditate... * Pe culoarele Gazetei literare, seara, pregătindu-ne, împreună cu Raicu, poate și cu Mihalaș, să „punem o bază”, adică să mergem să bem ceva, Nichita, căruia îi aparțineau și inițiativa și expresia, ținând să-mi spună, aproape în șoaptă, din decență probabil: „Dumneata ești cel mai ciudat și mai delicat dintre noi...” * Una din cele mai bune prietene ale mamei era „tanti Tony

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
ne aduseseră, pe tata și pe mine, în zona Bibliotecii de Stat și a Băncii Naționale. De la un centru de difuzare a presei, unde se găseau și ziare străine, am cumpărat niște Monde-uri; am intrat apoi într-o bodegă, am băut ceva, am discutat despre una-alta. Eram atât de fericit că plec acolo unde urma în mod sigur să plec acolo unde urma în mod sigur să plec peste câteva ore încât multă vreme, chiar și astăzi încă, acea zi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
albastru de gheață, așa mi-a rămas în minte acea zi de 22 august. Așezați în jurul unei măsuțe - ne aflam la grădina „Doina” de lângă fostul sediu, de pe Kiseleff, al Uniunii Scriitorilor (de unde probabil veneam, oprindu-ne „pentru o clipă” să bem ceva) - îl ascultam cu respectuoasă atenție pe fostul nostru profesor explicându-ne, ca de obicei, foarte argumentat și meticulos ce ar însemna o eventuală intervenție chineză. Nu neapărat prin forța de șoc militară: ar fi destul - spunea el - ca vreo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
an, pe care l-am făcut la Snagov, într-o zi de aprilie friguroasă, în care a și nins, cu toată mâncarea, băutura, vesela etc. aduse de la București, cu lume multă dispusă să critice, cu discuții deplasate și cu pahare băute în plus și chiar cu mici incidente (ruda însărcinată „să se ocupe” de preotul invitat, potrivit obiceiului, la masă ține neapărat să-i declare că el este ateu!), ne întoarcem, în sfârșit, a doua zi, după ce „strângem totul”, acasă. Călătorim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
o traistă țărănească, încăpătoare, din care scoate tot ce le place câinilor să mănânce. Când traista se golește, intră în prima alimentară ce îi iese în cale și cumpără oase, cârnați, conserve... când obosește, se refugiază într-o bodegă și bea rom sau o bere (iar uneori un rom cu bere). Copiii se țin după el și îl batjocoresc. Adulții îl privesc cu dispreț, numindu-l „Moș Crăciun al patrupedelor”. Un Moș Crăciun activ în toate anotimpurile... Se zice că își

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
retragere, o înfrângere. Temporară? Poate. E prevăzut ca Agentul Dumnezeului adevărat să mai fie o dată „parașutat” de Duhul Sfânt pe Pământ, în cadrul operației numită „Parusia” (Scenariu marcionit). * Din prozele mele nescrise. Doi bărbați stau la o măsuță, într-un bar. Beau, discută. Prin ferestrele mari, practic cât pereții, neacoperite de perdele (de unde denumirea de „Acvariu” dată localului - acțiunea se petrece deci mult înainte de „Ferestroika”, de „indicația” de a se scoate perdelele din restaurante) se văd, în spațiul luminat de ele, trecătorii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
vioi, aproape vesel...». Eroul își va face meticulos toaleta, nu va răspunde la primul telefon, iar la al doilea va ajunge prea târziu, va pleca la serviciu, în autobuz va cocheta cu o blondă ochioasă, în pauza de prânz va bea o bere (nu mai mult) cu un coleg, după sfârșitul programului va trece pe la amanta sa, cu care va avea un (singur) contact sexual, în drum spre casă va cumpăra flori pentru soție, seara va mânca bine (fără a exagera

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
ocolișuri inițiatice, câtă simbologie pentru a ajunge la o banală, vulgară concluzie șovină (Vasile Lovinescu despre Ivan Turbincă al lui Creangă)! * Paradox. Elita ca promotoare a spiritului de turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea un pahar mai mult, Raicu se bloca într-o obstinație infinit repetitivă. Împietrea, se transforma într-un sfinx care emitea, totuși, la răstimpuri, apăsat, o singură replică, lapidară. Într-o seară, la Mogoșoaia, faimoasa citadelă a scriitorilor cucerită, după cutremurul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
drum, mai mult stă decât merge, în funcție de garniturile disponibile... care îl preluau și îl abandonau, rând pe rând... a și ajuns de altfel la București, în gara Filaret, abia după vreo două săptămâni... Ce-ai fi mâncat, ce-ai fi băut în timpul ăsta? Mai ales că era cald, tare cald, toiul verii, mijlocul lui iulie... Te-ai fi speriat, te-ai fi îmbolnăvit rămânând atâta vreme singură, închisă în vagonul acela închis... Și totuși, trebuia să găsim o soluție, să te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382

Cu Crucean spate, nemâncat / Iisus azi trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fata Să / Și spinii - îl dor amar. / El urca în tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / în scumpă Față Să”. înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim într-un loc, acolo unde a rămas întipărita în zid Palmă Domnului. Lumea se închină, săruta, pun

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
vorbesc cât de credincioși sunt ei. Nu întâlnești unul să te supere sau să te jignească. Ei păzesc Poruncile lui Dumnezeu. Se vede din viața și faptele lor. După cum spuneam, din acest izvor minunat fiecare ia apă în sticle, apoi beau, se spală pe față, se stropesc pe corp. E foarte bună la gust și e binefăcătoare pentru toți. Îți luminează mintea și inima, iar trupul parcă ar căpăta noi puteri. Te întărești, te sfințești. Am mulțumit pentru toate și am

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Ierihon trece și izvorul lui Elisei. Ierihonul este foarte curat și liniștit. Este locuit de arabi. Este așezat la șes și înconjurat de munți. Izvorașul curge tot timpul. Este o apă minunată. Bună de băut. Parcă-i sifonata. Oricât ai bea te simți foarte bine și nu te balonează. Este ca un medicament. Este binecuvântat. Cand bei parcă îți dă puteri noi, te întărește, te înnoiește. Toți bem și ne stropim pe față și haine, apoi ne luăm apă în sticle

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Este așezat la șes și înconjurat de munți. Izvorașul curge tot timpul. Este o apă minunată. Bună de băut. Parcă-i sifonata. Oricât ai bea te simți foarte bine și nu te balonează. Este ca un medicament. Este binecuvântat. Cand bei parcă îți dă puteri noi, te întărește, te înnoiește. Toți bem și ne stropim pe față și haine, apoi ne luăm apă în sticle. îl privim, cu dragoste și respect, ca pe o persoană care ne-a făcut bine. Da

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
timpul. Este o apă minunată. Bună de băut. Parcă-i sifonata. Oricât ai bea te simți foarte bine și nu te balonează. Este ca un medicament. Este binecuvântat. Cand bei parcă îți dă puteri noi, te întărește, te înnoiește. Toți bem și ne stropim pe față și haine, apoi ne luăm apă în sticle. îl privim, cu dragoste și respect, ca pe o persoană care ne-a făcut bine. Da, acest bine ni l-a făcut Dumnezeu. Slavă Lui! Cu această

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]