KorAP: Find »[drukola/base=cetate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1165 1166 1167 ...1186 >

29,634 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

În care eroii furnizează modele negative, al cărei scop pare să fie o supraevaluare a prezentului În care trăiește omul grec (subcapitolul 1.4). În cea mai mare parte, faptele eroice ocupă spațiul geografic al unei Grecii arhaice și interesează cetățile care aparțin istoriei civilizației miceniene, În care poate fi recunoscut și nucleul istoric al acestei mitologii. De altminteri, cronografia elaborată de greci situa vârsta eroică Între secolele al XVI-lea și al XIII-lea Î.Hr., o perioadă ce coincide

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
eroic 1. Dar pentru grecii care le povesteau, acele fapte aparțineau unui trecut Îndepărtat, În decursul căruia viața actuală Își primise fundamentul, ordinea și stabilitatea. „Vremea eroilor” este un timp deformat și transfigurat, care precedă istoria prezentă, În care fiecare cetate Își are un suveran și care coincide cu timpul mitului. Dominat de fapte și de acțiuni ce nu se mai pot repeta În lumea oamenilor, grecii mărginiseră regalitatea la acel timp, excluzând-o din prezent. Ea este deținută sau cucerită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vestigiu al regalității antice. Dar miturile eroice exprimă deja o pulverizare a ideii de suveranitate concentrată În figura lui Zeusxe "Zeus", Înmulțind-o În diferitele regate și afirmând totodată principiul egalitarist al demnității de același rang Între suverani. Cu afirmarea cetăților, poleis, și declinul acelor gene2 aristocratice, ea devine un model irepetabil, limitat În trecut, iar rolul eroului se democratizează. El devine un exemplu, fie și contradictoriu, Întrucât este excepțional, și un apărător pentru cetate și pentru toți cetățenii, asemenea lui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
același rang Între suverani. Cu afirmarea cetăților, poleis, și declinul acelor gene2 aristocratice, ea devine un model irepetabil, limitat În trecut, iar rolul eroului se democratizează. El devine un exemplu, fie și contradictoriu, Întrucât este excepțional, și un apărător pentru cetate și pentru toți cetățenii, asemenea lui Filoctetxe "Filoctet", care, În tragedia omonimă a lui Sofocle, renunță la singurătatea lui aristocratică și, Într-un anumit fel, sălbatică, părăsește insula Lemnos și se conformează schemei egalitariste a cetății, luând parte, alături de ceilalți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și un apărător pentru cetate și pentru toți cetățenii, asemenea lui Filoctetxe "Filoctet", care, În tragedia omonimă a lui Sofocle, renunță la singurătatea lui aristocratică și, Într-un anumit fel, sălbatică, părăsește insula Lemnos și se conformează schemei egalitariste a cetății, luând parte, alături de ceilalți ahei, la cucerirea Troiei 3. În acest cadru se poate ca lumea miceniană să fi fost un punct de pornire, dar mecanismul amorsat atinge și alte figuri -, ca Întemeietorii de cetăți și colonii, care nu Își

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se conformează schemei egalitariste a cetății, luând parte, alături de ceilalți ahei, la cucerirea Troiei 3. În acest cadru se poate ca lumea miceniană să fi fost un punct de pornire, dar mecanismul amorsat atinge și alte figuri -, ca Întemeietorii de cetăți și colonii, care nu Își puteau avea originile Într-un trecut micenian, și În același timp, amestecă și confundă caracterele, recuperând și atribuindu-le eroilor funcții culturale, ori transformă o zeitate ca Prometeuxe "Prometeu", numit explicit theòs titàn de către Sofocle

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În același timp, amestecă și confundă caracterele, recuperând și atribuindu-le eroilor funcții culturale, ori transformă o zeitate ca Prometeuxe "Prometeu", numit explicit theòs titàn de către Sofocle (Oedipxe "Oedip" la Colona, 55-56), Într-un fel de erou cultural. Totuși, chiar dacă cetatea așteaptă de la el protecție și Îi situează mormântul În centrul ei, eroul apare ca un corp străin, funcțional, dar, În orice caz, ieșit din comun, greu de redus la egalitatea democratică a cetății fără o serie de manipulări ideologice care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un fel de erou cultural. Totuși, chiar dacă cetatea așteaptă de la el protecție și Îi situează mormântul În centrul ei, eroul apare ca un corp străin, funcțional, dar, În orice caz, ieșit din comun, greu de redus la egalitatea democratică a cetății fără o serie de manipulări ideologice care s-au păstrat și În povestirile eroice. Distribuite În cicluri narative, cum ar fi cel argonautic, teban, troian, Întâmplările eroice, deși cu suprapuneri și contradicții, par și să Îi Împartă pe eroi În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cât și În proză, recuperate până și În istoriografie și oratorie, evocate constant de iconografie, rod ale unor versiuni originare imposibil de găsit, miturile reprezentau limbajul comun al Întregii Grecii, element al coeziunii culturale și religioase În fragmentarea politică a cetăților. Dacă povestirile cosmogonice și teogonice propuneau sistematizarea lumii, marea și multiforma mitologie eroică avea drept referent universul variat și compozit al cetăților. Coordonatele lumii mitice erau constituite de centrele geografiei politice și religioase grecești. În interiorul acestui scenariu cu trăsături arhaice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
găsit, miturile reprezentau limbajul comun al Întregii Grecii, element al coeziunii culturale și religioase În fragmentarea politică a cetăților. Dacă povestirile cosmogonice și teogonice propuneau sistematizarea lumii, marea și multiforma mitologie eroică avea drept referent universul variat și compozit al cetăților. Coordonatele lumii mitice erau constituite de centrele geografiei politice și religioase grecești. În interiorul acestui scenariu cu trăsături arhaice se desfășurau faptele eroilor, iar faptele, praxeis, erau adevăratele protagoniste formale ale mitului, așa cum avea să recunoască mai târziu Aristotel 1, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cel ce se va apropia de ritualul inaugurat de zeița Demetraxe "Demetra" (subcapitolul 3.4a). Neunificată niciodată Într-un text canonic unitar, liberă de condiționările unei ortodoxii, condiționări care să nu se identifica cu alegerile ideologice și politice ale fiecărei cetăți În parte, mitologia eroică În special a reprezentat fundamentul societății aristocratice În epoca arhaică. Cu toate acestea, odată cu afirmarea polisurilor și a democrațiilor, ea pare să sufere o deviere de orientare antinobiliară, devenind, prin intermediul reprezentării tragice (subcapitolul 2.3e), un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru exorcizarea spectrului tiraniei, născută dintr-un dezechilibru economic ce atinsese familiile aristocratice În cursul epocii arhaice, și pentru Îndepărtarea tocmai a modelelor eroice propuse de aceasta, Într-o vădită contradicție cu modelul pe care eroul și-l asuma În cetate. 2. EPOCA POLISULUITC "2. EPOCA POLISULUI" 1. Critica mitului și nașterea logosuluitc "1. Critica mitului și nașterea logosului" În legătură cu afirmarea cetăților și cu criza aristocrațiilor, civilizația greacă inaugurează un proces de revizuire și regândire a discursului mitic. În regiunea ioniană

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a modelelor eroice propuse de aceasta, Într-o vădită contradicție cu modelul pe care eroul și-l asuma În cetate. 2. EPOCA POLISULUITC "2. EPOCA POLISULUI" 1. Critica mitului și nașterea logosuluitc "1. Critica mitului și nașterea logosului" În legătură cu afirmarea cetăților și cu criza aristocrațiilor, civilizația greacă inaugurează un proces de revizuire și regândire a discursului mitic. În regiunea ioniană, la Milet, unii filozofi fizicieni, ca Tales, Anaximandru și Anaximene sunt inițiatorii acestei atitudini, reinterpretând tradiționala cosmogonie genealogică În cheie naturalistă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
afirmă unicitatea divinității, invizibilă și omniprezentă, negenerată și eternă, și, de asemenea, sferică, refuzând conținutul miturilor tradiționale Întrucât ele atribuiau zeilor cele mai rele pasiuni și vicii ale oamenilor. La Xenofan se Întrezărește deja o critică a universului ideologico-religios al cetății, critică prezentă la Pitagora și Heraclit și care va reapărea cu Empedocle, Socrate și Platon. Nu este Însă vorba de abjurarea mitologiei, ci de necesitatea regândirii și reinterpretării ei. Nu este pusă În discuție atât funcția povestirilor mitice, cât lipsa

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
supunându-l unei verificări, permițând surprinderea contradicțiilor lui și favorizând, Într-o anumită măsură, procesul prin care conținuturile lui au devenit mai logice și s-au abstractizat. 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetățilortc "2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților" În timp ce filozofii, istoriografii și poeții Își puneau Întrebări căutând „adevărul” și supuneau criticii „mitul”, cetățile continuau să vadă În el fundamentul existenței și al realității lor culturale. Fiecare cetate avea propriul mit de Întemeiere și, oricare ar fi fost originea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prin care conținuturile lui au devenit mai logice și s-au abstractizat. 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetățilortc "2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților" În timp ce filozofii, istoriografii și poeții Își puneau Întrebări căutând „adevărul” și supuneau criticii „mitul”, cetățile continuau să vadă În el fundamentul existenței și al realității lor culturale. Fiecare cetate avea propriul mit de Întemeiere și, oricare ar fi fost originea reală a acestor poleis, zeii sau eroii din „vremea străveche” fuseseră cei care le hotărâseră

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și unitatea religioasă a cetățilortc "2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților" În timp ce filozofii, istoriografii și poeții Își puneau Întrebări căutând „adevărul” și supuneau criticii „mitul”, cetățile continuau să vadă În el fundamentul existenței și al realității lor culturale. Fiecare cetate avea propriul mit de Întemeiere și, oricare ar fi fost originea reală a acestor poleis, zeii sau eroii din „vremea străveche” fuseseră cei care le hotărâseră apariția ca unități politico-religioase. Tezeuxe "Tezeu" a fost cel care a creat sinecismul atic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a fost cel care a creat sinecismul atic și i-a dat viață Atenei, reunind În jurul cultelor comune neamurile care populau Atica; Cadmusxe "Cadmus" a fost cel care a Întemeiat Teba, Battusxe "Battus", Cirene, iar Herakles, Abdera. Pestrița lume a cetăților era o constelație de spații autonome Între ele, organizate și normate după principii de ordin sacru, către care convergeau interesele religioase, civile și politice care, pentru greci, constituiau o realitate unică și indivizibilă. Acest loc fizic - cu limitele fixate de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de ordin sacru, către care convergeau interesele religioase, civile și politice care, pentru greci, constituiau o realitate unică și indivizibilă. Acest loc fizic - cu limitele fixate de edificii monumentale Încărcate de o puternică valență simbolică, ca Acropolele, reședință a zeității cetății, agora, loc de Întâlnire publică și centru ideal În care adesea se odihneau osemintele unui erou, altarul pe care ardea focul de jertfă, izvorul de apă neîntrerupt, arheia, sediul magistraților, și teatrul - dădea viață unei dimensiuni ideologice În care cetățenii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe care ardea focul de jertfă, izvorul de apă neîntrerupt, arheia, sediul magistraților, și teatrul - dădea viață unei dimensiuni ideologice În care cetățenii Își codificau propria identitate, pentru a se distinge nu numai de barbari, dar și de locuitorii celorlalte cetăți grecești prin celebrarea comună a cultelor și sărbătorilor. Polis devenea singura mijlocitoare către lumea zeilor, a cărei unică interpretă autorizată era. Un rol pe care Atenaxe "Atena", pe parcursul evoluției sale, Îl va exacerba și Îl va afirma prin procesele pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
oracolul din Delfi, li se impunea aliaților ligii delio-atice să dea a zecea parte din produsele lor Demetrei și Corei (Inscriptiones Graecae, I2, 76, ll. 5 sqq., 25 sqq.). Propaganda politică ateniană va ajunge până În punctul În care va travesti cetatea În „erou cultural”, Învestind-o cu misiunea de a răspândi printre oameni folosirea, cultivarea și utilitatea grâului ca „rituri sacre” primite În dar de la Demetraxe "Demetra" În trecutul mitic 2, Într-o evidentă transpunere și Înlocuire a rolului absolut al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
primite În dar de la Demetraxe "Demetra" În trecutul mitic 2, Într-o evidentă transpunere și Înlocuire a rolului absolut al Eleusisului În tradiția mitică și al clerului său În realitatea istorică. Dar dacă exemplul atenian este unul extrem, oricum fiecare cetate Își păstra cu gelozie autonomia și se distingea printr-o zeitate ocrotitoare proprie, prin sărbători și calendar propriu, În funcție de care Își organiza În libertate deplină culturile publice. Însă zeii panteonului erau mereu aceiași și comune erau și povestirile mitice, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeitate ocrotitoare proprie, prin sărbători și calendar propriu, În funcție de care Își organiza În libertate deplină culturile publice. Însă zeii panteonului erau mereu aceiași și comune erau și povestirile mitice, ca și formele rituale. Nu puține sărbători purtau același nume În cetăți diferite, În timp ce cultele panelenice, celebrate periodic de către toți grecii, contribuiau la depășirea fragmentării politice și la Întărirea identității etnice. Este o identitate de sânge patronată de zei, așa cum afirmă Herodot (V, 49, 3), care se exprimă Într-un sistem cultural

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
periodic de către toți grecii, contribuiau la depășirea fragmentării politice și la Întărirea identității etnice. Este o identitate de sânge patronată de zei, așa cum afirmă Herodot (V, 49, 3), care se exprimă Într-un sistem cultural recunoscut de către toți grecii. Fiecare cetate Își trimitea o delegație oficială (theorìa) ca să asiste la cele mai importante manifestări religioase din celelalte poleis. În același timp Însă, autonomia religioasă a fiecărei cetăți accentua caracterul etnic al religiei Într-o perspectivă cu adevărat civică ce tindea să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
49, 3), care se exprimă Într-un sistem cultural recunoscut de către toți grecii. Fiecare cetate Își trimitea o delegație oficială (theorìa) ca să asiste la cele mai importante manifestări religioase din celelalte poleis. În același timp Însă, autonomia religioasă a fiecărei cetăți accentua caracterul etnic al religiei Într-o perspectivă cu adevărat civică ce tindea să suprapună rolul acestor polisuri peste noțiunea identității comune a grecilor. 3. Cultultc "3. Cultul" În perspectiva politică inaugurată de cetăți, magistrații sunt cei care se Îngrijesc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]