31,086 matches
-
Caracurt-Nou (în , în , în ) este un sat în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Caracurt. Locuitorii satului sunt preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 49 metri, pe malul estic al Lacului Ialpug, în partea de sud-vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 14 km sud-est de centrul raional Bolgrad. În apropiere de această localitate trece drumul național Reni-Odesa. Satul este localizat mai la sud de drumul care
Caracurt-Nou, Bolgrad () [Corola-website/Science/318315_a_319644]
-
Curciu (în , în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent găgăuzi. Satul este situat la o altitudine de 57 metri, pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. În apropierea acestei localități are loc vărsarea râului Ialpug în Lacul
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
Lacului Ialpug, în partea de vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. În apropierea acestei localități are loc vărsarea râului Ialpug în Lacul Ialpug. Până în anul 1944 satul a purtat denumirea oficială de Curciu (în ), în acel an el fiind redenumit Vinohradîvka. În această localitate se află punctul internațional de trecere auto a frontierei Curciu - Vulcănești (dintre Ucraina și Republica Moldova). În secolul al
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
La 10 iunie 1858, la Iași, caimacamul a acordat membrilor Comitetului de inițiativă Nikola Parușev și Panaiot Grekov un ofis domnesc prin care aproba înființarea unui gimnaziu, care a primit și o bază economică, și anume dreptul de exploatare a lacurilor dunărene. Ofisul domnesc prevedea scopurile pentru care era înființată școala, precum și câteva reguli de bază. Gimnaziul era deschis pentru toți coloniștii, atât timp cât ei erau de religie ortodoxă. Absolvirea Gimnaziului din Bolgrad presupunea un total de șapte ani de educație, dintre
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
au fost parte a curiculei. Gimnaziul a fost deschis oficial la 1 mai 1859. Construcția clădirii școlii a fost finalizată în 1873. Gimnaziul era independent financiar de stat și de biserică, obținându-și veniturile din închirierea dreptului de exploatare a lacurilor dunărene. Primul director al Gimnaziului din Bolgrad a fost Sava Radulov din Panagyurishte. Între anii 1858 și 1879, 685 de persoane s-au înscris la gimnaziu și 214 au absolvit; dintre acești 214, 203 erau etnici bulgari. Printre elevii celebri
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
Internet. Observatorul Geomagnetic Surlari ( în zona pilonului geodezic central, altitudine 84 m) este situat în pădurea Surlari, la circa 35 km NE de București, între Valea Cociovaliștei și Valea Vlăsiei, care se unesc la 1,2 km spre est formând lacul Căldărușani. Amplasarea între cursuri de apă elimină perturbațiile magnetice datorate curenților vagabonzi. Laboratoarele amagnetice se află în centrul unui teren de 3,6 ha; în felul acesta este redus la minim efectul perturbator al gardului metalic înconjurător și al celorlalte
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
în partea central-nordică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 30 km nord-est de centrul raional Ismail. Prin această localitate trece drumul național Ismail-Cetatea Albă. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Tașbunar, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Erdec-Burnu. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Tașbunar (în ), în acel an el fiind redenumit Kamianka. De această comună depinde administrativ satul Șichirlichitai-Noi. Localitatea Tașbunar se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
de 48 metri, în partea nord-estică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 48 km nord-est de centrul raional Ismail. Prin această localitate trece drumul național Ismail-Odesa. Din apropierea acestei localități izvorăște râul Enica, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Hasan-Aspaga. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Fântâna-Zânelor (în ), în acel an el fiind redenumit Kirniciki. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
ciumă, foamete și mai ales nenumărate războaie pentru stăpânirea țării. Spre sfârșitul primăverii anului 1576, un grup de oșteni moldoveni în frunte cu Nicoară Potcoavă (fratele după mamă al fostului domnitor Ion-Vodă cel Viteaz ce se refugiase după Bătălia de la lacul Cahul (1574) în tabăra cazacilor zaporojeni de la Pragurile Niprului și devenise hatman) și cu fratele său, Alexandru, traversează Nistrul și atacă palatul domnesc de la Iași, dar este nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în urma căreia Nicoară
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Potcoavă" a fost publicat în volum în anul 1952, fiind editat de Editura Tineretului din București. Scriitorul renunță la stilul romantic, aducând o viziune critică asupra istoriei și introducând relatări mai ample ca în "Hanu-Ancuței", în care evocarea Bătăliei de la lacul Cahul (1574) se face de către drumeții de la hanul lui Gorașcu Haramin într-un mod similar celebrelor taifasuri de la Hanul Ancuței. De asemenea, sunt introduse personaje pitorești ca înțelepta prezviteră Olimbiada, model al „vindecătorului popular” din literatura românească, o „mare farmazoană
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
partea central-nordică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 6 km de orașul Șichirlichitai. Teritoriul localității se află la confluența dintre râul Catalpugul Mare și râul Catalpugul Mic. După ce părăsește localitatea, râul Catalpugul Mare se varsă în Lacul Catalpug, la sud de acest sat. În perioada interbelică, autoritățile române l-au redenumit Regele Carol II. În anul 1947 denumirea oficială a satului a fost schimbată din aceea de Șichirlichitai-Noi (în ), în aceea de Novokamianka. Prin Tratatul de pace
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
transliterat "Muravlovka", în ) este un sat reședință de comună în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ruși-lipoveni. Satul este situat la o altitudine de 12 metri, în partea de est a raionului Ismail, pe malul vestic al lacului Chitai. El se află la o distanță de 50 km nord-est de centrul raional Ismail și la 25 km de stația de cale ferată Fântâna-Zânelor. În secolul al XVII-lea, pe acest teritoriu se afla o tabără a tătarilor nogai
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
sat reședință de comună în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ruși-lipoveni. Satul este situat la o altitudine de 14 metri, în partea de vest a raionului Ismail, pe un dig tăiat de Canalul „Repida”, care leagă lacul Ialpug de lacul Cugurlui. El se află la o distanță de 12 km vest de centrul raional Ismail. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
comună în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ruși-lipoveni. Satul este situat la o altitudine de 14 metri, în partea de vest a raionului Ismail, pe un dig tăiat de Canalul „Repida”, care leagă lacul Ialpug de lacul Cugurlui. El se află la o distanță de 12 km vest de centrul raional Ismail. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
în , în , transliterat Bahate) este un sat reședință de comună în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 14 metri, în partea central-sudică a raionului Ismail, pe malul sud-estic al lacului Catalpug. El se află la o distanță de 16 km est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Doluchioi (în ), în acel an el fiind redenumit Bahate. Localitatea Doluchioi se află pe teritoriul regiunii
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
Verdun. Francezii propuneau lansarea unei ofensive ruse împotriva forțelor Puterilor Centrale de pe frontul de răsărit, sperând ca Germania să fie nevoită să transfere unități militare de pe frontul de vest pentru respingerea atacului rușilor. Rușii au răspuns inițiind dezastruoasa Ofensivă de la Lacul Naraci (în regiunea orașului Vilno), în timpul căreia germanii au suferit pierderi de 5 ori mai mici decât atacatorii ruși. Generalul Brusilov și-a prezentat planul său în fața Înaltului Comandament Rus (STAVKA), propunând o ofensivă de proporții executată de Frontul de
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
din "Cnidion dubii", Pajiști xerice pe substrat calcaros, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Turbării cu vegetație forestieră. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, reptile, amfibieni, insecte), dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21
Mestecănișul de la Reci () [Corola-website/Science/319549_a_320878]
-
europaea"); Reptile și amfibieni: șarpele de apă ("Natrix tessellata"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), broasca țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broască-de-mlaștină ("Rana arvalis"), broasca mică de lac ("Rana lessonae"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); Nevertebrate: cu fluturi din speciile: "Maculinea teleius", "Hyponephele lycaon", "Hyponephele lycaon", "Colias myrmidone" "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu); precum și un coleopter din specia "Graphoderus zonatus". Flora este constituită din arbori și
Mestecănișul de la Reci () [Corola-website/Science/319549_a_320878]
-
Giumalău pleacă de la premisa că inițial apele Bistriței, ajunse în Depresiunea Dornelor, se îndreptau către marea ce staționa în Depresiunea Transilvaniei, iar când calea apelor a fost barata de lanțul vulcanic al Călimanilor, în spatele acestuia s-ar fi format un lac, iar când apele lacustre s-au revărsat, Bistrița și-ar fi găsit actualul curs. Se pare totuși, că procesul de ridicare a culmii muntoase Pietrosu - Giumalau în calea apă Bistriței a avut loc concomitent cu erodarea tânărului relief de către ape
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
de sub Piatră Roșie (1508 m) aflată în zona în centrală, se vede Piatră Mocilor (1202 m). Spre Corbu peste pârâul Barasău, se zărește pe Batca Arsurilor (1384 m) - Piatră Șoimilor Piatră Teiului se află în Județul Neamț, exact în coadă Lacului de acumulare de la Bicaz imediat în amonte de viaductul de la Poiana Largului spre capătul vestic al acestuia, se află stâncă Piatră Teiului știuta și ca Piatra Dracului. I se spune așa deoarece pe o brâna a ei a crescut un
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
Piatră Teiului știuta și ca Piatra Dracului. I se spune așa deoarece pe o brâna a ei a crescut un tei. Forma ei și faptul că este izolată în zona o fac imediat remarcată. În anii ploioși aici este apa, lacul de acumulare întinzându-se până la stâncă. Orașul Vatra Dornei Valea Bistriței: Valea Bistricioarei: Orașul Borsec Depresiunea Bilbor Munții Bistriței sunt ușor accesibili, insă potecile turistice au în general un grad de dificultate mediu-ridicat în partea de nord și mediu în
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
1945 în tancul său Tiger II. Tancul Tiger II a fost de asemenea prezent în Ofensiva din Ardeni din decembrie 1944,Ofensiva de pe Vistula-Oder și Ofensiva din Prusia de Est din Ianuarie 1945. A mai fost prezent în timpul Bâtăliei pentru lacul Balaton în Ungaria Martie 1945, în Bătălia pentru Seelow din aprilie 1945 și în Timpul bătăliei pentru Berlin la sfârșitul războiului Batalionul "Schwere SS Panzer Abteilung 503" (s.SS Pz.Abt. 503) a susținut că a distrus aproximativ 500 de vehicule
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Alunișu, Anghinești, Argeșani, Băiculești (reședința), Mănicești, Stejari, Tutana, Valea Brazilor, Valea lui Enache și Zigoneni. Comuna se află în vestul județului, pe malurile râului Argeș, acolo unde acesta formează lacul de acumulare Zigoneni și primește apele afluentului Tutana, la sud de municipiul Curtea de Argeș. Este străbătută de șoseaua națională DN7C, care leagă Piteștiul de Sibiu prin Munții Făgăraș. Din acest drum, la Stejari se ramifică șoseaua județeană DJ704F, care duce spre
Comuna Băiculești, Argeș () [Corola-website/Science/319762_a_321091]
-
trupe din Balcani pe frontul de vest, iar unitățile bulgare rămase în regiune au rămas relativ pasive. Acțiunile militare ale Antantei au căpătat o mai mare amploare în luna august. Unitățile anglo-franceze au încercat să străpungă defensivă bulgară în regiunea lacului Dojran (9-18 august). Bulgarii au reușit să respingă atacul, provocându-le pierderi importante inamicilor. După intrarea României în război, Antanta a plănuit o ofensivă combinată, care avea ca scop scoaterea Bulgariei din război. Ofensiva trebuia să înceapă pe 20 august
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
și-a propus să spargă frontul bulgarilor printr-un atac de-a lungul râului Cerna. De asemenea, planul aliat prevedea și atacuri pe direcțiile orașului Bitola, de-a lungul văii râului Vardar și un atac asupra pozițiilor fortificate bulgare din jurul lacului Dojran. Pe flancul drept urma să intre în acțiune diviziile elene, care aveau ca principal obiectiv oprirea transferului efectivelor bulgare ale Armatei a 2-a spre sectoarele de front în care se desfășura atacul principal. Unitățile sârbe și elene urmau
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]