30,140 matches
-
să ia o hotărâre. Totuși, flirtând cu Jean, Clara descoperă treptat că acesta era prea posesiv, prea gelos. Nu pot fi "fericiți decât singuri", remarcă ea. Când intervine între ei un al treilea, Jean devine "răutăcios". "Odată îndepărtat intrusul, Jean râdea, apoi mă strângea tăcut în brațe". Fiindcă așteaptă de la un bărbat ca acesta să-i împărtășească dorința de cunoaștere și să-i deschidă lumea, Clara începe așadar să aibă îndoieli. Cu toate că nu și-o mărturisea deschis, nu mai era deloc
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Totul merge bine... "toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză", așa cum cântă Ray Ventura într-un alt șlagăr rămas celebru. La acest sfârșit al anilor '30, tinerii, "tolăniți în fân"118, se lasă în voia bucuriei de-a trăi. Francezii dansează, râd, petrec, se îmbulzesc în sălile întunecoase să vadă Mayerling, Un carnet de bal, Hôtel du Nord, La răscruce de vânturi... Prin urmare, toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză... și totuși, la fel ca în cântec, casa arde, Europa se aprinde
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
München, Adolf Hitler obține toate teritoriile pe care le revendicase. Pentru o vreme, amenințarea războiului a părut așadar să se îndepărteze. În timp ce Léon Blum condamnă "lașa ușurare" obținută la München, francezii, ca și englezii, trăiesc cu iluzia păcii. Continuă să râdă, să petreacă, să se amețească. Însă dansează pe un vulcan. În vreme ce Hitler sfârtecă și anexează Cehoslovacia, Mussolini, care nu vrea să se lase mai prejos, invadează Albania în aprilie 1939. La 1 septembrie 1939, trupele germane, marțiale și cuceritoare, trec
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
continuă ca mai înainte, iar soldații aflați pe front se plictisesc. Pentru a-și omorî timpul, ei joacă cărți sau ascultă la radio șlagărele la modă. "O să ne agățăm rufele pe linia Siegfried, dacă linia Siegfried o să mai fie acolo", râd ei, cu un aer batjocoritor și încrezător... Iar apoi, după câteva zile, se produce dezastrul. Pe 10 mai 1940, Wehrmacht-ul lansează o ofensivă de o eficacitate fulgerătoare. Trupele germane ocolesc linia Maginot și invadează Luxemburgul, Olanda și Belgia, în vreme ce
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
avea în jur de șaisprezece ani și pe care o știa deja, căci o mai văzuse acasă la părinții săi. Avea o privire scăpărătoare, fermecătoare", de care încă își mai aduce aminte. Se îndrăgostesc unul de celălalt fulgerător, "iau foc". Râzând, fata se preface că îl ajută să-și care bucata de argilă. Însă Michel scapă bucata intenționat și, profitând de ocazie, își lasă mâinile să cadă, ca din întâmplare, pe gâtul ei... Îi propune să meargă cu el în magazia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și, profitând de ocazie, își lasă mâinile să cadă, ca din întâmplare, pe gâtul ei... Îi propune să meargă cu el în magazia de alături, să vadă dacă nu mai găsesc acolo "un calup de argilă". Atunci Magali începe să râdă, cu un râs ușor în care i se citea bucuria și încuviințarea. Fata, deloc proastă, știe că "nu e nimic acolo", dar se lasă împinsă în magazie, până în fundul ei, lipită de perete. Atunci Michel își trece mâinile peste rochia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nimic acolo", dar se lasă împinsă în magazie, până în fundul ei, lipită de perete. Atunci Michel își trece mâinile peste rochia ei, peste șorț, apoi îi mângâie sânii, cărora, spune el, "sigur le e urât stând singurei în corsaj". Magali râde din nou, se ferește un pic "de formă", apoi se lasă în voia lui. "Era mai firească, mai puțin complexată decât eram eu, își amintește Michel astăzi. Era ca o pasăre care se lasă prinsă. Am flirtat așa vreo douăzeci
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de la bucătărie și, fără să prindă de veste, se pomenește că cineva o prinde de talie pe la spate. Pe cuvânt, eram cât pe-aci să-i sar de gât, eram absolut convinsă că e tata!" Vede atunci că prietenele ei râdeau cu lacrimi. "Mă întorc și văd că era un nemțălău! Am sărit din loc în doi timpi și trei mișcări, în timp ce toantele alea trei se sufocau de-atâta râs. După ce m-am liniștit nițel, m-am uitat la el. Rămăsese
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unele încăierări... Este adevărat că și locuitorii cartierului n-au ezitat, în primele zile după terminarea războiului, să-și manifeste ostilitatea față de această faună nocturnă. Plini de furie, își goliseră oalele de noapte în capul petrecăreților care se distrau și râdeau pe sub ferestrele lor... Mai târziu, mulți adulți s-au declarat șocați de acest tineret, pe care îl percep ca "înspăimântător pentru că este liber, și liber pentru că se eliberase". Încă nu se vorbește de prăpastie sau de conflict între generații, însă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nici una tragică, cum i se întâmpla Mariei Bashkirtseff în perioada Belle Époque. Nu, zbenguielile acestei blonde micuțe cu ochi albaștri au o dimensiune hotărât ludică. De la petrecerile-surpriză la balurile mascate, de la picnicuri la excursiile la țară, Bab nu contenește să râdă, să glumească, să se joace cu "gașca simpatică și veselă"148 de prieteni, fete și băieți. În adâncul sufletului ei, Bab este, firește, o romantică. De ani de zile este îndrăgostită de un prieten din copilărie, André. Pe când erau doar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
după cum subliniază Bab, dar înzestrat cu atâta spirit încât "scapără". Împreună cu el, cele trei fete vizitează Londra pufnind în râs la tot pasul. Mai târziu, la un hotel, petrec o noapte întreagă în compania lui, "lăfăindu-se în paturi", glumind, râzând și devorându-se reciproc, la propriu și la figurat. În vreme ce Bab încearcă să transcrie dialogurile savuroase dintre ei, iar Colette face portretul lui Théo, tânărul mușcă ușor brațele Jacquelinei. Câtă nepăsare, câtă dezinvoltură! Ce cale lungă străbătută din vremurile, nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Stând de vorbă cu aceasta, tânăra se distanțează de ea însăși, învață să se tempereze, să se stăpânească. Însă în cea mai mare parte a timpului, departe de a le domoli, aceste confidențe prietenești le înfierbântă. Se pornesc atunci să râdă "ca niște smintite", trec prin "crize de exaltare violente". Prin cuvintele pe care le schimbă între ele, conferă consistență iubirilor lor prea ades volatile. Râzând, fetele se descarcă, se eliberează de toate tensiunile, de frustrările pe care le ațâță în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
timpului, departe de a le domoli, aceste confidențe prietenești le înfierbântă. Se pornesc atunci să râdă "ca niște smintite", trec prin "crize de exaltare violente". Prin cuvintele pe care le schimbă între ele, conferă consistență iubirilor lor prea ades volatile. Râzând, fetele se descarcă, se eliberează de toate tensiunile, de frustrările pe care le ațâță în ele eboșele de îmbrățișări, dezmierdările neconcretizate ale flirtului. Când sunt în vacanță, aceleași prietene zburdalnice își scriu scrisori lungi, grave sau fanteziste, în care își
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
schimbarea cu regularitate a partenerului. Alte moduri de distracție, și mai îndrăznețe, nu fac decât să le ofere participanților justificări pentru a se atinge. Astfel, Bab povestește în jurnalul său cum în timpul unei reuniuni restrânse, de pe 12 aprilie 1948, după ce râseseră și glumiseră pe săturate, participanții, băieți și fete, "au jucat jocul asasinului... Gérard a profitat de întuneric pentru a-mi mângâia ușor brațul. Mi-am petrecut așadar vremea plimbându-mă de colo-colo, încercând să scap de el. Asta o distra
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
face din nou simțită din plin. Degustă împreună o ușoară cină cu "midii și crab imperial", stropită cu "un vin alb extraordinar". Stingo, căruia alcoolul îi dezlegase limba, se dovedește sclipitor, iar Leslie, cu ochii scânteietori, îi soarbe literalmente cuvintele. Râde, îi strânge mâna și aduce din nou vorba despre sex. Știi că, îi murmură ea la sfârșitul mesei, citându-l cu o voce caldă și răgușită pe D. H. Lawrence, "atunci când faci dragoste ești sub puterea zeilor întunericului"?" De data
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
oprească, însă autobuzul trece pe lîngă ei și își continuă drumul. Prima persoană începe să sară și să amenințe cu pumnii, strigînd; pare nervoasă. Cea de-a doua persoană izbucnește în lacrimi; pare foarte supărată. A treia persoană începe să rîdă din toată inima, aparent destul de amuzată. Tuturor li s-a întîmplat același lucru, totuși reacțiile lor sînt diferite. Evident, reacțiile nu au fost provocate de eveniment. Atunci, ce s-a întîmplat? Ca să aflăm de ce fiecare persoană a reacționat în felul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Trebuie să spun ceva. Nu știu ce să spun. Voi părea stîngaci, stingherit. Se va întreba de ce arăt atît de ciudat și Va avea o părere mai proastă despre mine și este posibil să le povestească și altora de la serviciu, care vor rîde de mine. Nivelul anxietății 80 (Intră repede într-un magazin, ca să evite situația.) Nivelul unităților subiective de disconfort reprezintă o modalitate de a estima cît de intense sau neplăcute sînt emoțiile pe care le simțiți. Intensitatea emoțiilor este evaluată pe
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
1981), trad. 1987. GOODE William: The Celebration of Heros: Prestige aș a Social Control System (1979). GOULDNER Alvin W. (1920-1980): The Coming Crisis of Western Sociology (1971); The Dialectic of Ideology and Technology (1976); The Future of Intellectuals and the Rîse of the New Class (1979); Against Fragmentation: The Origins of Marxism and the Sociology of Intellectuals (1985), posthume. GUSFIELD Joseph: Symbolic Crusade: Status Politics and the American Temperance Movement (1963). HAAN N., BELLAH R.N., RABINOW P., SULLIVAN W.M. (ed.
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Russell: Collective Action (1983). HIRSCHMAN Albert O.: Face au d�clin des entreprises et des institutions (1970), trad. 1972. HOMANS George C. (n?scut �n 1919): Social Behaviour: its Elementary Forms (1961); Sentiments and Activities (1962). HOROWITZ Irving L.: The Rîse and Fall of Project Camelot (1967). HUGHES Everett C. (1897-1983): The Sociological Eye (1971). JENKS Christopher et coll.: L�În�galit�. L�influence de la famille et de lՎcole en Am�rique (1972), trad. 1979. LEMERT Edwin M.: Human Deviance, Social
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
și este, ca atare, strîns legată de putere și cunoaștere. Încă de la Foucault se știe că puterea și cunoașterea se întrepătrund și că plăcerea este legată de ambele. Învățăm ce să ne placă și ce să evităm. Învațăm cînd să rîdem și cînd să aplaudăm (în acest sens, rîsetele de studio ale serialelor comice de televiziune și ale emisiunilor de divertisment ne avertizează în cazul cînd nu ne dăm seama singuri). Un sistem de putere și privilegii ne condiționează plăcerea așa
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ne avertizează în cazul cînd nu ne dăm seama singuri). Un sistem de putere și privilegii ne condiționează plăcerea așa încît vom căuta anumite tipuri de plăcere consfințite de societate și pe altele le vom evita. Unii oameni învață să rîdă la glume cu tentă rasistă, iar alții să simtă plăcere la folosirea brutală a violenței. Plăcerea este, așadar, adesea, un răspuns condiționat la anumiți stimuli și ar trebui, în consecință, pusă și ea în ecuație, alături de alte forme de experiență
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Rambo a atins punctul nevralgic al Americii, stîrnind un sentiment de care, în cuvintele lui Ronald Reagan, ar trebui cu toții să fim mîndri. Cu zece ani în urmă, după prăbușirea Saigonului și suferințele provocate de scandalul Watergate, publicul ar fi rîs de Rambo în sălile cinematografelor. Starea de spirit de atunci era puternic antirăzboinică, astăzi însă situația este total schimbată." (People, 8 iulie 1985) Pe de altă parte, veteranii din Vietnam au protestat peste tot în țară împotriva filmului, susținînd că
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Hollywood-ului și poate o problemă care i-a preocupat pe Spielberg și colaboratorii înșiși. În scena finală, cînd familia își părăsește locuința aflată sub puterea blestemului și se mută la un hotel, îi vedem scoțînd televizorul afară, pe balcon. Publicul rîde și aplaudă, producătorii de cinema privesc scena cu un zîmbet silit și toți pleacă acasă, unde, mai devreme sau mai tîrziu dar probabil mai devreme se întorc în fața televizorului 9. Plasarea scenei finale la hotelul "Hollyday Inn" scoate din nou
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Beavis și Butt-Head sînt suverani, că ei controlează televiziunea și că pot face orice afurisit de lucru vor ei. Este de remarcat faptul că la școală sau în alte spații ale autorității rîsul acesta le creează necazuri, dar acasă pot rîde și chicoti cît poftesc. Așadar, serialul capătă o dimensiune utopică: utopia lipsei de autoritate parentală și de libertate nelimitată de a face orice doresc, oricînd doresc. "Bude, we're there" ("Fraiere, am rezolvat") este una din expresiile favorite cînd cei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu excepția faptului că suntem cu toții răciți. Ora, așa arăta fetița când a murit. Nu prea seamănă cu felul în care arăta când era bine, pentru că era cel mai gras copil pe care l-am avut. Avea ochii mari și căprui, râdea mereu și se juca, dar fălcile i s-au încleștat înainte de a muri și a avut așa niște spasme, iar fața i s-a schimbat atât de mult încât nu mai părea naturală. Cam atât am timp să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]