29,634 matches
-
timp Însă, autonomia religioasă a fiecărei cetăți accentua caracterul etnic al religiei Într-o perspectivă cu adevărat civică ce tindea să suprapună rolul acestor polisuri peste noțiunea identității comune a grecilor. 3. Cultultc "3. Cultul" În perspectiva politică inaugurată de cetăți, magistrații sunt cei care se Îngrijesc și prezidează organizarea sărbătorilor periodice și celebrarea cultelor În cinstea zeilor și eroilor. Complexul și articulatul sistem cultual exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și prezidează organizarea sărbătorilor periodice și celebrarea cultelor În cinstea zeilor și eroilor. Complexul și articulatul sistem cultual exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă un răspuns exigențelor, așteptărilor, aspirațiilor și intereselor Întregii cetăți. În această ambianță, cultele nu pot fi celebrate decât În formă publică, iar riturile tind să Își piardă orice eventuală autonomie proprie, așa cum s-a Întâmplat cu riturile de trecere. Dacă vreo familie aristocratică străveche Își păstrează atribuțiile sacerdotale, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pot fi celebrate decât În formă publică, iar riturile tind să Își piardă orice eventuală autonomie proprie, așa cum s-a Întâmplat cu riturile de trecere. Dacă vreo familie aristocratică străveche Își păstrează atribuțiile sacerdotale, acestea se află oricum În slujba cetății. Nu poate exista nici un secret religios decât Împărtășit de toți cetățenii, deoarece polisul, care se Înfățișează ca o reproducere mărită a familiei, s-a substituit acum acelor gene aristocratice. a) Cultul public Dacă celebrarea cultelor implica Întreaga pătură socială, distribuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
implica Întreaga pătură socială, distribuirea lor În cicluri festive contribuia la organizarea timpului, așa cum dislocarea edificiilor cultuale exprima o ordonare a spațiului fizic (subcapitolul 2.2). Aceasta era o modalitate de a reprezenta și orândui spațiul și timpul asupra cărora cetatea pretindea să exercite un control absolut. În acest sens, cultul adus celor doisprezece zei pe un altar comun În agora din Atenaxe "Atena", dacă admitem că În ei trebuie recunoscute cele douăsprezece luni ale anului sau semnele zodiacului, poate apărea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zodiacului, poate apărea ca un mod de a uni Într-o singură imagine controlul exercitat asupra acestor două dimensiuni. În orice caz, cultul se dovedește un canal pentru exorcizarea și Îndepărtarea oricărui posibil izvor de criză pentru precarul echilibru al cetății. Garanți ai ordinii cosmice, zeii trebuie Îmblânziți - ilàssesthai este termenul tehnic folosit -, pentru că supraviețuirea polisului depinde de ei. Hesiod (Munci și zile, 336-341) susținea deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă pentru obținerea produselor agricole cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le invocă ocrotirea, cultul adus În epoca polisului pare aproape să aibă scopul de a Îndepărta acțiunea și de a ratifica periodic distanța ireductibilă care Îi separă pe zei de oameni. Nu Întâmplător, orice formă de contaminare putea să expună cetatea intervenției divine, zădărnicind orice acțiune cultuală și făcând absolut necesare ritualurile de purificare, care puteau fi chiar prevăzute de calendar, ca plinteriile, sărbătoarea ateniană a spălărilor. Dar În situații de o gravitate excepțională se recurgea la instituția numită pharmakòi, Înrudită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se recurgea la instituția numită pharmakòi, Înrudită morfologic cu țapul ispășitor și inserată la Atenaxe "Atena" În cadrul sărbătorilor numite targhelii: era vorba despre bărbați sau femei, de cele mai multe ori străini sau cerșetori, care erau goniți, loviți sau uciși pentru purificarea cetății. În acest fel, cultul se arată a fi un instrument pentru controlarea prezentului și a echilibrului său și În această perspectivă se situează și cultul eroic. Celebrat În jurul mormântului, heròon, el se Întemeiază pe memoria unui trecut cu neputință de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de repetat, din care a izvorât realitatea actuală. Acel trecut este timpul mitului, al originilor ambigue dominate de dezordine, pe care cultul, prin repetarea periodică a actelor rituale, se Îngrijește să-l exorcizeze pentru a lăsa spațiu acțiunilor omenești din cetăți. Scopul ceremoniilor de cult este, așadar, păstrarea și apărarea ordinii instituționale, a cărei funcție pentru supraviețuirea cetății o exaltă și prin intermediul căreia se stabilește un raport dialectic cu lumea zeilor și cu timpul eroilor. Dar nu lipsesc nici formele de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de dezordine, pe care cultul, prin repetarea periodică a actelor rituale, se Îngrijește să-l exorcizeze pentru a lăsa spațiu acțiunilor omenești din cetăți. Scopul ceremoniilor de cult este, așadar, păstrarea și apărarea ordinii instituționale, a cărei funcție pentru supraviețuirea cetății o exaltă și prin intermediul căreia se stabilește un raport dialectic cu lumea zeilor și cu timpul eroilor. Dar nu lipsesc nici formele de dirijare a dezordinii, prevăzute de calendar, ca antesteriile, aloele, brauroniile În Atica, prin care tensiunile sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spațiul locului de cult și În timpul limitat al sărbătorii, dezordinii și transgresiunii le este dat frâu liber pentru a se recompune apoi În caracterul cotidian al prezentului citadin. b) Controlarea timpului: sărbătorile și calendarul Chiar dacă uneori revin aceleași nume, fiecare cetate are sărbători și calendar proprii. Articulat În douăsprezece luni, calendarul civic-religios era un fel de recipient care stabilea regimul sacrificial, al sărbătorilor heortaì, și le repartiza pe parcursul anului. Ele Întrerupeau ritmurile vieții cotidiene și articulau timpul cetății, Îi determinau măsura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceleași nume, fiecare cetate are sărbători și calendar proprii. Articulat În douăsprezece luni, calendarul civic-religios era un fel de recipient care stabilea regimul sacrificial, al sărbătorilor heortaì, și le repartiza pe parcursul anului. Ele Întrerupeau ritmurile vieții cotidiene și articulau timpul cetății, Îi determinau măsura și reprezentau un instrument de control al lui. Apoi, dacă cel mai cunoscut sistem festiv rămâne cel atenian, Grecia nu avea o organizare omogenă a timpului și numai importanța căpătată progresiv de către Olimpia și de sărbătorile ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consolidarea identității și unității civice prin intermediul celebrării cultului public, sărbătorile asumau o dimensiune politică, În anumite cazuri evident privilegiată. Într-adevăr, la Atenaxe "Atena", sineceele, În prima lună a anului, hecatombeon, la jumătatea verii, Între iulie și august, comemorau formarea cetății Înfăptuită de Tezeuxe "Tezeu" și reînnoiau transformarea spațiului teritorial În spațiu ideologico-politic. La rândul lor, panateneele, dedicate Atenei și celebrate mereu În luna hecatombeon erau cu siguranță sărbătoarea cea mai importantă pentru statul atenian și adevăratul „Anxe "An" Nou”, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
transformarea spațiului teritorial În spațiu ideologico-politic. La rândul lor, panateneele, dedicate Atenei și celebrate mereu În luna hecatombeon erau cu siguranță sărbătoarea cea mai importantă pentru statul atenian și adevăratul „Anxe "An" Nou”, dar și exaltarea rolului Atenei față de alte cetăți. Era o dimensiune care se intersecta Însă și cu viața socială, economică și productivă și repartiza În ciclul anual diferitele sectoare de care polisul era interesat. Astfel, sărbătorile gameliilor, celebrate În luna gamelion, Între ianuarie și februarie, care celebrau nunta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nou, dedicată lui Dionysosxe "Dionysos", zeul beției și al dezordinii, circumscriau orice transgresiune și neînfrânare la timpul limitat al sărbătorii. Un soi de carnaval și de mare sărbătoare de Anxe "An" Nou, În timpul căreia spiritele morților se plimbau nestingherite prin cetate și gustau o supă de verdețuri pregătită special pentru domolirea lor, antesteriile erau și o formă ritualizată de transformare a vinului În produs cultural. După ce erau destupate butoaiele cu vin nou, din care i se ofereau lui Dionysos cupe cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cinstea Demetrei și Corei, iar apoi scoși În anul următor, putreziți, ca să fie puși pe altare cu scopul de a obține o recoltă bună, thesmophoriile reprezentau pentru femei și un moment de evadare din rolul pe care Îl Îndeplineau În cetate, deși era un moment circumscris și limitat la timpul sărbătorii. Thesmophoriile, ca și aloele, dar și antesteriile Împreună cu celelalte sărbători ale lui Dionysosxe "Dionysos" erau un spațiu instituțional În care lumea „diferită” a femeilor și lumea exterioară potențial transgresivă erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și limitat la timpul sărbătorii. Thesmophoriile, ca și aloele, dar și antesteriile Împreună cu celelalte sărbători ale lui Dionysosxe "Dionysos" erau un spațiu instituțional În care lumea „diferită” a femeilor și lumea exterioară potențial transgresivă erau integrate În universul politic al cetății. În interiorul acestuia, dimensiunea feminină putea, periodic, să ocupe un spațiu civic În ocazii instituționale prevăzute În calendar, așa cum se Întâmpla la Atenaxe "Atena" În timpul sărbătorilor skirophorii, În luna skirophorion, Între iunie și iulie. Procesiunea, condusă de preoteasa Atenei, de preotul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întâmpla la Atenaxe "Atena" În timpul sărbătorilor skirophorii, În luna skirophorion, Între iunie și iulie. Procesiunea, condusă de preoteasa Atenei, de preotul lui Poseidonxe "Poseidon" și de cel al lui Heliosxe "Helios", părăsind acropola pentru a ajunge Într-un loc din afara cetății, „Îndepărta” de aceasta divinitățile instituționale și le lăsa femeilor spațiul urban pentru a se aduna public În el. În același timp Însă, În timp ce lumea feminină putea să Își afirme o independență provizorie față de ordinea patriarhală, micul templu dedicat Demetrei și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putea să Își afirme o independență provizorie față de ordinea patriarhală, micul templu dedicat Demetrei și Corei la care ajungea procesiunea, primindu-i și pe Atena și Poseidon, unea dimensiunea economico-productivă a pământului, reprezentată de Demetraxe "Demetra", cu cea politică a cetății, reprezentată de Atena. Așadar complexul festiv exprimă un timp și un spațiu puternic ideologizate, cărora le este alocată misiunea de a integra În sistemul civic elementele care participă la constituirea lui. Acestui mecanism nu Îi scapă nici măcar forțele mai tinere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exprimă un timp și un spațiu puternic ideologizate, cărora le este alocată misiunea de a integra În sistemul civic elementele care participă la constituirea lui. Acestui mecanism nu Îi scapă nici măcar forțele mai tinere, care sunt adecvate intereselor superioare ale cetății. Dacă la Atenaxe "Atena" și În toată regiunea ioniană asocierea tinerilor la societatea adulților se petrecea În timpul apaturiilor, sub ocrotirea lui Zeusxe "Zeus" și a Atenei, la Sparta și În regiunea dorică această sarcină era rezervată carneelor, În cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adulților. Era, așadar, vorba despre sărbători exclusiv religioase, celebrate Într-un spațiu sacru, ca Olimpia sau Delfi, care uneau cultul eroilor cu cel al zeilor. Învingătorul Își găsea modelul În erou, dar totodată el devenea motiv de faimă pentru propria cetate. Poeți ca Bahilide sau Pindar serbau izbânda prin imnuri de biruință, ducând astfel acea victorie dincolo de limitele temporale ale sărbătorii. Premiul, o cunună de lauri, la Delfi, de măslin sălbatic, la Olimpia, de țelină, la istmice, de pin la nemeene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi excludeau pe non-atenieni, era deci exprimat atașamentul complet al cetățeanului la interesele supra-individuale ale polisului În contraopoziție cu identitatea comună a grecilor celebrată În concursurile panelenice. d) Riturile private Exacerbatul caracter public al cultelor și riturilor, În celebrarea cărora cetatea se substituise familiilor aristocratice, nu neglijase nici măcar ceea ce puteam numi un rit privat. Celebrarea lui rămânea În mâinile cetățeanului sau ale familiei lui, adică nu Îi revenea statului, dar era orientată În mod funcțional către cetate. De altfel, polisul se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
riturilor, În celebrarea cărora cetatea se substituise familiilor aristocratice, nu neglijase nici măcar ceea ce puteam numi un rit privat. Celebrarea lui rămânea În mâinile cetățeanului sau ale familiei lui, adică nu Îi revenea statului, dar era orientată În mod funcțional către cetate. De altfel, polisul se propunea ca o replică mărită a familiei, iar dacă la Atenaxe "Atena" guvernul statului avea drept model familia, la Sparta cetatea Însăși Înlocuia familia În educarea fiilor. Hestiaxe "Hestia", zeița vetrei și vatra Însăși, este centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale familiei lui, adică nu Îi revenea statului, dar era orientată În mod funcțional către cetate. De altfel, polisul se propunea ca o replică mărită a familiei, iar dacă la Atenaxe "Atena" guvernul statului avea drept model familia, la Sparta cetatea Însăși Înlocuia familia În educarea fiilor. Hestiaxe "Hestia", zeița vetrei și vatra Însăși, este centrul de referință și de unire al casei dar, În același timp, căminul, vatra statului și ocrotitoare a ansamblului social. Cu toate acestea, procesul prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însăși Înlocuia familia În educarea fiilor. Hestiaxe "Hestia", zeița vetrei și vatra Însăși, este centrul de referință și de unire al casei dar, În același timp, căminul, vatra statului și ocrotitoare a ansamblului social. Cu toate acestea, procesul prin care cetatea și-a Însușit ceea ce aparținea familiei nu a fost lipsit de suferințe și a cunoscut conflicte, reflectate și de tradiția mitică, ce nu au fost niciodată potolite. Confruntarea dintre Creonxe "Creon" și Antigonaxe "Antigona" din tragedia omonimă a lui Sofocle
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
social și implica zeitățile panteonului. Abandonarea stării feciorelnice, legată de Artemisxe "Artemis", era trăită ca o pedeapsă de „ispășit” prin ofranda adusă zeiței, ofrandă alcătuită din obiecte care aminteau de copilăria fetei, dar care la Cirene, ca și În alte cetăți, se traducea Într-un tribut pe care tânăra mireasă trebuia să i-l plătească Artemisei Înainte de a intra În camera nupțială. Și Zeusxe "Zeus", și Heraxe "Hera" - care purtau epitetele de Teleiosxe "Teleios" și Teleiaxe "Teleia", expresie a completării, telos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]