30,120 matches
-
este activiatea complexă de anticipare a ceea ce dorește (și trebuie) să realizeze cadrul didactic Împreună cu elevii săi, În cadrul unei lecții/ sistem de lecții, astfel Încât obiectivele educaționale să fie atinse. În contextul noului curriculum, În centrul proiectării didactice este plasat demersul didactic personalizat, concretizat În unitatea de Învățare. Orice proiect didactic are, practic, caracter de document administrativ deoarece asociază - prin particularizare - elementele programei școlare (obiective de referință, conținuturi, activități de Învățare) cu acele resurse de timp și materiale considerate adecvate predării
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
revelare”. Iar aceasta se petrece exclusiv în planul culturii. Pe linia sustragerii activității spiritului de sub imperiul rațiunii, B. distinge două moduri de cunoaștere, „paradisiacă” și „luciferică”. Întâia s-ar mulțumi să reducă numeric „misterele”, anulând o parte dintre ele. E demersul științei și al gândirii raționale în genere, darul acordat de Dumnezeu lui Adam, în rai, să numească și să clasifice făpturile și lucrurile. Cunoașterea „luciferică”, dimpotrivă, înmulțește și amplifică „misterele”. Urmează, așa cum sugerează numirea acestui demers, îndemnul dat omului de către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
parte dintre ele. E demersul științei și al gândirii raționale în genere, darul acordat de Dumnezeu lui Adam, în rai, să numească și să clasifice făpturile și lucrurile. Cunoașterea „luciferică”, dimpotrivă, înmulțește și amplifică „misterele”. Urmează, așa cum sugerează numirea acestui demers, îndemnul dat omului de către șarpe, să fure secretul divinității, să săvârșească saltul din făgașele logice ale minții, să depună o activitate creatoare. E ceea ce și fac metafizica, arta, crearea de mituri, religia, mistica, ba, după B., chiar și știința, atunci când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
2.3. Pasageri într-un "accelerat al complimentelor" / 282 6.2.4. Reciprocitatea datoriei textuale / 284 Concluzii / 287 Bibliografie / 293 Abstract / 305 Résumé / 311 Indice de autori / 317 Fiului meu iubit, Doruleț Prefață Un alt Caragiale! Edificat pe un dublu demers de critică și istorie literară și pe o dublă perspectivă: o percepție sincronică, situată în contextul literar al epocii, și o receptare diacronică a înrâuririi exercitate de creația lui Caragiale asupra literaturii române Un veac de caragialism este un studiu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
domeniul potrivit nu pentru festivismul cerut de trista comemorare a centenarului de la trecerea în neființă a scriitorului, ci pentru a marca aniversar Un veac de caragialism. Subtitlul Comic și absurd în dramaturgia și proza românească postcaragialiană clarifică scopul și natura demersului critic, și anume: ce se urmărește, unde și cum. Aparența lipsei de dificultate sau a evidenței presupusă de răspunsuri este pusă în lumină de fascicolul interogațiilor pe care, la rândul lor, acestea le suscită. Astfel, pare de la sine înțeles că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parte ale absurdului estetic prefigurat în "paginile bizare" urmuziene, pe de altă parte, ale "postmodernismului românesc"5 anunțat de scriitorii târgovișteni 6. De altfel, nu doar aceste două tipuri de raporturi nu au beneficiat de analize care să umbrească utilitatea demersului de față. Din câte cunoaștem, nici un alt studiu nu s-a ocupat de diseminarea caragialismului și împlicit a comicului și a absurdului în literatura română. În privința celui dintâi, câteva observații sunt adunate în capitolul D. D. Pătrășcanu umor 1910, din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
interes și importanță nici intertextualitățile care pot fi reperate în cadrul literaturii românești asociate absurdului, pe de o parte în interiorul triadei Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu, pe de altă parte, între scriitori precum Tudor Arghezi, Teodor Mazilu, Marin Sorescu și respectiva triadă. Iată de ce demersul nostru, de marcare a traseului literar postcaragialian, prin cartografierea comicului și a absurdului din proza și dramaturgia românească, își dovedește legitimitatea. 1.2. Semnul lui Caragiale Înainte de orice, crucială este definirea noțiunii de caragialism nucleul termenului de "postcaragialian" propus pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului, imposibil de cuprins într-o formulă univocă. Devine evidentă, în acest caz constatarea că la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Acestea fiind spuse, rezultă firesc cea de a doua accepțiune a termenului de caragialism, și anume cea de descendență atitudinală și estetică a spiritului tutelar al lui Caragiale. În mod evident această perspectivă atrage numeroase teme de reflecție, colaterale totuși demersului nostru: problematica impactului cultural, a specificului național "caragialoeminescian" (Radu Cosașu), a negativismului asociat îndeobște cu "atitudinea Caragiale"39. Ceea ce ne va interesa este, așa cum am precizat deja, captarea unei imagini cât mai cuprinzătoare exclusiv a fluorescenței scripturale caragialiene, deci a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care se regăsesc ipostaze ale comicului. Pentru delimitarea acestei literaturi, va trebui să luăm cunoștință, mai întâi, de datele din "cartea de identitate" a comicului însuși. "Ce este comicul?" reprezintă, așadar, întrebarea-cheie, de răspunsul căreia depind și ceilalți pași ai demersului nostru. 2.1. Scurt istoric al contribuțiilor teoretice Literatura de specialitate consacrată definirii și analizei comicului însumează mii de pagini care încearcă să-i capteze esența și multiplele fațete. Canalizarea pe un singur făgaș cu aprecieri privind un anume aspect
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
termeni rezolutivi și de soluționare (va rămâne o necunoscută), ci în termeni de aproximări succesive, de interpretări relative și provizorii"1. Imposibilitatea epuizării prin "analiză în retortă" a acestui fenomen complex generează, paradoxal, nu deznădejdea, ci dimpotrivă, determinarea, ambiția continuării demersului critic, speranța decriptării acestei "enigme"2 care își exercită puterea de fascinație de milenii. Contribuțiile succesive care fie extind, fie contractă domeniul de cercetare aferent comicului, fie contestă, fie aduc precizări la puncte de vedere anterioare, fie, pur și simplu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
răsturnări axiologice, a unei deplasări pe verticala valorilor într-un dublu sens: atât în direcția minimalizării, a bagatelizării celor consfințite prin acord colectiv, cât și în direcția opusă, a supradeterminării, a acordării unei importanțe dispropoționate insignifiantului, banalului, nonvalorii. Acest dublu demers presupune ireverență, insubordonare, nonconformism, sfidare, elemente care fac explicabilă reacția anticomică ieșită firesc în cadrul structurilor sociale bazate pe dogmatism, pe îngrădire a libertății spiritului, pe supunerea oarbă în fața unor norme tiranice. Titanismul creatorului de comic a fost un aspect frecvent
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a sublinia de la început modernitatea parodiei caragialiene. Motivația actului parodic, înțeles ca proces conștient, ca tehnică prin care se declanșează efectul comic, rezidă la Caragiale nu doar în instinctul ludic deformator, ci și în demersul critic și corector, de reconsiderare și reierarhizare a valorilor. Satiricul sau parodistul are "rol de oculist", cum nota Al. O. Teodoreanu, pentru că "el ne prezintă o lentilă măritoare cu ajutorul căreia să putem urmări ceea ce a văzut el cu ochiul liber
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
văzut el cu ochiul liber"82. Pseudoconfesiunea "simt enorm și văd monstruos" poate fi, așa cum demonstra Zarifopol, cheia înțelegerii personalității și a operei caragialiene întrucât "rezumă un temperament și lămuresc o metodă artistică"83. Viziunea sa literară dezvăluie tocmai acest demers de excepție, de sondare a esențelor. Darul său natural l-a ajutat să "vadă firele lumii"84, astfel încât opera sa ar echivala cu un îndreptar gnoseologic, un ghid de inițiere în cunoașterea de tip intuitiv, cea care presupune accesul la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ascuns după coloanele palatului, un reporter nerăbdător să dezvăluie totul în Curierul Olimpului. O analiză mai detaliată se impune, însă, în cazul piesei Englezește fără profesor, devenită în varianta franceză Cântăreața cheală, despre care se poate demonstra că întruchipează paradigma demersului literar parodic total. 3.5.2. Cântăreața cheală "o parodie de piesă, o comedie a comediei"99 Sintagma "o comedie a comediei", prin care Eugen Ionescu își caracteriza retrospectiv prima sa "antipiesă", relaționează parodia extremă care vizează referenți multipli, cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cât și de "diplomație", de șiretenie necesară scriitorilor integri, care sunt constrânși să recurgă la ironie pentru a dezvălui ceea ce nu pot spune fățiș. Caragiale a fost, indubitabil, pentru astfel de autori, un partener din umbră care le-a validat demersurile prin sigiliul intertextual dezvăluit la o astfel de lectură. 3.9. Modul grotesc Grotescul justifică cel mai adecvat încadrarea comicului în categoria amestecului, încadrare despre care am amintit în partea introductivă. Pe axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umorului, o lucrare în sine de dimensiuni apreciabile. Spre exemplu, bibliografia de dată mai recentă întocmită de Don L. F. Nilsen (Humor Scholarschip. A Research Bibliography) pentru diversele problematici ale umorului, cuprinde sute de titluri, multe de neocolit în orice demers teoretic pe această temă. Ne limităm, din motive evidente de utilitate și spațiu posibil de alocat acestui subcapitol, la a trasa câteva coordonate din imensul și densul păienjeniș teoretic, pentru a marca reperele necesare analizelor ce vor încerca să circumscrie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altă parte, introducem în ecuație doar reprezentări literare care bifează simultan ambele criterii (ale comicului și ale caragialismului). Altfel spus, ne vor interesa, de această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul literar românesc. Se va completa astfel demersul sintetic din capitolul anterior, cu unul analitic, ce presupune mai multe etape: o încercare de fărâmițare a noțiunii de caragialism în unități minimale emblematice, asocierea lor cu tradiționalele clase ale comicului și apoi descoperirea acestor microstructuri comice caragialiene în alte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Personajul este acum esențializat, "redus la ipostaza lui extremă, de expresie umană a unui concentrat de funcție politică: homo politicus"26. Caragialiana lume, lume incită însă la caracterizări de ansamblu. Pentru a o cunoaște și cartografia, Mircea Iorgulescu întreprinde un demers catabazic, străbătând în lung și-n lat un veritabil Hades populat de o "sublume; un conglomerat rezidual în continuă fermentație logoreică. O formațiune teratologică"27. Secția și carnavalul sunt singurele posibile diviziuni ale acestei pseudoumanități amorfe al cărui etalon este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are profilul unui caracter clasic, cel al demagogului, poartă clar pecetea tipului social realist al politicianului, prefigurând sugestiv "rinocerul" din teatrul ionescian. Faptul că nu toate personajele pot fi caracterizate prin bifarea simultană a acestor determinări terminologice nu marchează eșecul demersului analitic ci, mai degrabă, reconfirmă imposibilitatea aplicării consecvente a aceleiași grile de caracterizare asupra unei tipologii doar aparent omogene. Din punctul nostru de vedere, o reordonare a domeniului tipologic caragialian se poate face reducând diversitatea de ipostaze ale personajului la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la față, scrisă în 1938 în variante cu alte titluri sugestive precum Parada paiațelor, Cutia cu maimuțe, Mascarada, însă rămasă necunoscută, deși a fost publicată postum. Silvia Cucu, în monografia George Mihail Zamfirescu și teatrul, precizează sursa unui astfel de demers dramatic oarecum inedit în cazul acestui scriitor: "În calitate de redactor la Adevărul și Dimineața, obligat prin profesie să fie un observator al moravurilor politice, George Mihail Zamfirescu avea la dispoziție un bogat material faptic atunci când a simțit nevoia să scrie o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt teme corelate absurdului, investigate filosofic și sociologic și tratate avangardistic în teatru, nu în forma dramatică tradițională, cum au procedat Sartre și Camus, ci în maniera ilogică impusă de absurd chiar și configurației lucrărilor dramatice. Altfel spus, printr-un demers fără precedent, autorii de "farse tragice" Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, Friedrich Dürrenmatt, Max Frisch, Eduard Albee, Fernando Arrabal, Jean Genet considerați deja "clasici" ai avangardei, au reușit să inoveze nu doar tematica dramaturgiei, ci și forma tradițională, aristotelică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o imagine vie, concretă a absurdului însuși și, prin aceasta, forma cea mai adecvată de redare a realității care i se subordonează. De altfel, dramaturgii avangardei postbelice s-au dovedit inepuizabili în descoperirea de modalități care să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme dramatice și pe de altă parte, cel de revelare a absurdului în toată ilogicitatea sa. Au cultivat, așadar, paradoxul, oximoronul, ambiguitățile, incongruențele și exagerările de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Căldură mare, în care atmosfera caniculară justifică sterilitatea dialogului apropiat de absurd. Pentru sublinierea similitudinilor cu procedeele ionesciene pe care le-am analizat deja în capitolul consacrat parodiei, ne propunem să utilizăm aceleași instrumente de lucru din inventarul pragmatic, adecvate demersului analitic privind eficiența sau eșecul comunicării. Aplicarea conștientă a maximelor conversației formulate de Paul Grice referitoare la relevanța, cantitatea și calitatea contribuției conversaționale, toate subordonate unui principiu de cooperare care asigură coerența și continuitatea discursivă, caracterizează de fapt o situație
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
glumei absurde, care la Caragiale nu este marcată de gratuitate, ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers întreprins de Caragiale în sensul revelării și al respingerii absurdului prin ridicularizarea lui. Inconștiența lumii care nici nu-l percepe și nici nu râde de el, proiectează acest comic într-o zonă de contiguitate cu spațiul angoaselor de care este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]