29,398 matches
-
1845. Aceasta și-a încetat apariția la scurt timp după aceea, iar ediția sa finală a apărut la 3 ianuarie 1846. Într-o scrisoare din ianuarie 1846 către Sarah Josepha Hale, Poe a scris că „B. Journal și-a îndeplinit destinul său... Nu am privit-o niciodată decât ca un supliment temporar al unui alt proiect”. Acest mare proiect, a spus Poe, era să-și continue planurile sale pentru crearea propriei reviste. Prin august 1846, el a numit "The Stylus" „cel
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
asupra virtuților muzicale ale poeziei, ale ritmului lent, unduitor ca un pas des deux”. La Nicolae Steinhardt citim, în volumul „Monologul polifonic” (București 1991), un aparte punct de vedere exprimat în eseul „Fata și Moartea“, referitor la poezia Ioanei Diaconescu: “ Destinul, decreta Napoleon, e politica. Și adăuga Thierry Maulnier, desigur că toate se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit. Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al destinului e Moartea, capătul ineluctabil și de-a pururi
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
Fata și Moartea“, referitor la poezia Ioanei Diaconescu: “ Destinul, decreta Napoleon, e politica. Și adăuga Thierry Maulnier, desigur că toate se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit. Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al destinului e Moartea, capătul ineluctabil și de-a pururi prezent. Dumnealui destinul se tălmăcește așa : Dumneaei, moartea. Moartea e Personajul Central, e Locul Geometric și Privilegiu, e Substratul Comun. Statuia Comandorului în mișcare. Ea se ascunde (uneori nici atâta) îndărătul tuturor
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
e politica. Și adăuga Thierry Maulnier, desigur că toate se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit. Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al destinului e Moartea, capătul ineluctabil și de-a pururi prezent. Dumnealui destinul se tălmăcește așa : Dumneaei, moartea. Moartea e Personajul Central, e Locul Geometric și Privilegiu, e Substratul Comun. Statuia Comandorului în mișcare. Ea se ascunde (uneori nici atâta) îndărătul tuturor substantivelor, adjectivelor folosite de poetă, surâde, rânjește, îmbie ori atacă prin
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
melodiilor folclorice, ci dimpotrivă, similitudinea aceasta, formată încă din copilărie, l-a determinat pe compozitor să aleagă particularitățile melosului popular românesc. Tudor Ciortea afirma următoarele: „Cântecul satului nu e făurit pentru audiție, ci izvorăște din firea țăranului, care își cântă destinul amestecat în taina vieții lui de toate zilele. [...] Toate elementele lui structurale (tematică, funcțiuni modale, ritmică, armonie) se vor revărsa ca o minune din sâmburele generator almelosului românesc. [...] Geniul lui George Enescu, mare și felurit ca semnele unui veac, a
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
zilele. [...] Toate elementele lui structurale (tematică, funcțiuni modale, ritmică, armonie) se vor revărsa ca o minune din sâmburele generator almelosului românesc. [...] Geniul lui George Enescu, mare și felurit ca semnele unui veac, a izbutit să facă legătura între arta și destinul acestui popor.” Refuzând repetările și clișeele din organizarea mijloacelor de exepresie, Enescu și-a consolidat totuși creația pe baza unor idei permanente: întoarcerea la izvoare, lupta cu destinul, sau evocarea fericirii pierdute . Viorel Cosma afirmă că unele dintre aceste principii
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
ca semnele unui veac, a izbutit să facă legătura între arta și destinul acestui popor.” Refuzând repetările și clișeele din organizarea mijloacelor de exepresie, Enescu și-a consolidat totuși creația pe baza unor idei permanente: întoarcerea la izvoare, lupta cu destinul, sau evocarea fericirii pierdute . Viorel Cosma afirmă că unele dintre aceste principii estetice își au originea tocmai în gândirea pastorală a compozitorului, care apare ca o „reflexia a miturilor antice, orfice, mioritice” . Identitatea românească a discursului lui Enescu este una
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
recunoștea inventivitatea epică. Romanul "Întunecare" aparține ciclului "Război și pace", din care mai fac parte "Plecat fără adresă" (1932), "Ochii strigoiului" (1939) și "Războiul lui Ion Săracu" (1945). Titlul ciclului, împrumutat după titlul capodoperei lui Lev Tolstoi, sugerează coordonatele sale: destinul individului și a colectivității în zilele războiului și ale păcii postbelice. Acest roman deschide cronica românească a secolului al XX-lea, prezentând evenimentul care a stat la originea societății interbelice descrise de Cezar Petrescu, adică Primul Război Mondial (1914-1918). Evoluția
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pe care o fumam pe ascuns. Și mi se părea evenimentul cel mai formidabil examenul care îmi dădea diploma de opt clase de liceu... Acum, abia, îmi dau seama ce sens are viața și ce mare fericire mi-a rezervat destinul, să trăiesc o catastrofă care va trece prin văpăi umanitatea!... Cei care ne vom întoarce de acolo avem să fim alți oameni...”" Plecat voluntar pe front, va muri împușcat și va fi găsit căzut cu fața într-o băltoacă, transformat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
totul opusă celei pe care o visase în tranșee, contemplând-o cu „ochii strigoiului”. Problematica războiului apare în mai multe romane ale lui Cezar Petrescu, precum și în numeroase articole publicate în presă, străbătute de tristețe și de un pesimism cu privire la destinul societății întregi. Drama ratării intelectualului onest se desfășoară pe fundalul unui război violent. Autorul prezintă mai multe aspecte tragice ale conflagrației: moartea, mutilarea, epidemiile ce-i decimează pe refugiați, deplasările epuizante ale trupelor și refugiul dureros din calea ocupanților. Capitolul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a resuscita, artistic o memorie colectivă încărcată de evenimente tragice. Anamneza mijlocită de creația artistică aduce cu sine, însă, măcar un început de vindecare - iată finalitatea paideică a unor lucrări precum „Adio. Deportarea” sau „Moldova”, concepute ca meditații traumaturgice despre destinul atât de greu încercat de propriul popor.” „Pânzele Eleonorei Brigalda sunt guvernate de o evidentă arhitectonică structural, care ne impune condiția perceperii de ansamblu și monumentalitate. Uneori mai sobre în culoare, alteori mai generoase, tablourile sale țin mai mult de
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
Blajinu, interpretate de Iustina Scarlat, Nicolae Sulac, Larisa Arsenii, Alexandru Lozanciuc, Angela Păduraru, Ștefan Petrache, inregistrate cu Orchestra Folclor, dirijor - Dumitru Blajinu. Înregistrări realizate în perioada 1968 - 1985; În martie 1983 s-a căsătorit cu Anișoara Groian. Și-au unit destinele la biserica „Sfântul Dumitru” din Chișinău, naș de cununie fiind Parohul bisericii, Pavel Borșevschi. După decesul artistului, Anișoara Blajinu continuă să păstreze și să promoveze creația și publicațiile soțului său. Laureat al Festivalului internațional al tineretului și studenților (Moscova, 1967
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
SUA William McKinley spunea in 1892:"Conform doctrinei de liber schimb, comerciantul este stăpânul iar producătorul este sclavul. Protecția este așadar o lege a naturii, o lege a autoconservării, a dezvoltării de sine și de a obține cel mai nobil destin al rasei umane. Se spune că protecționismul este imoral... Dar de ce? dacă protecționismul ridică standardul de viata al celor 63,000,000 de oameni [populația SUA], iar influenta acelor 63,000,000 ridică restul lumii. Protecționiștii consideră că industriile infantile
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
loc în perioada Revoluției de la 1848 din Țara Românească. Romanele sale de inspirație istorică, traduse și în limbi străine, urmează linia tradițională a romanelor românești, evocând pitoreasca atmosferă balcanică antică și modernă și reconstituind într-un mod impresionant tipologii și destine umane.
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]
-
încheierii contractului, dacă nu au o modalitate de a-l plăti pe acesta. Copilul se dovedește a fi fată, Cirilla (Ciri sau Ziri în dialectul Elder). Deoarece fetele nu puteau deveni witcher, Geralt refuză să o primească pe Ciri, dar destinul le va intersecta drumurile, o dată cu moartea bunicii sale, regina Calanthe, și o va crește pe aceasta ca și când ar fi fiica sa. în jocurile video cu același titlu, modul de acționare al lui Geralt este definit în mare parte de opțiunile
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
se referă la ea ca fiind o necesitate, captată adesea în traducerea modernă (ἀναγκαίη πολεμίζειν, „este necesar să lupți”), sau o forță (ἐξ ἀνάγκης, „prin forță”). În literatura antică grecească cuvântul este folosit, de asemenea, cu sensul de „soartă” sau „destin” (ἀνάγκη δαιμόνων, „soartă stabilită de demoni sau de zei”) și, prin extensie, de „constrângere sau persecuție realizată de către un superior”. Ea apare adesea în poezii, cum este cazul unui poem al lui Simonides: „Nici chiar zeii nu luptă împotriva lui
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
zeiță supremă”, Viaceslav Ivanov sugerează că anticii vedeau tot ce este uman și tot ce era venerat ca divin ca fiind relativ și trecător: „Numai Soarta (Eimarmene) sau fatalitatea universală (Ananke), inevitabila „Adrasteia”, figura fără chip și sunetul gol al Destinului necunoscut, era absolută”. În fața zeiței, care posedă atât forța indestructibilă dătătoare de viață și iubire, cât și dreptul absolut asupra sorții distrugătoare, la fel ca și Mnemosyne-Memoria și Geea-Pământul Mamă, îndrăzneala bărbătească este lipsită de putere și efemeră, astfel că
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
Divine" realizată de Kieron Gillen și Jamie McKelvie, Ananke este paznicul nemuritor al zeilor reîncarnați. În romanul " Omul viclean" al lui Robertson Davies, Ananke devine un element pe care dr. Jonathan Hullah îl recunoaște ca având ultimul cuvânt asupra tuturor destinelor, inclusiv asupra a celui propriu. Ea este, de asemenea, titlul unei povestiri science fiction a lui Stanisław Lem, ce face parte din seria "Poveștile pilotului Pirx". Ananke, folosit cu sensul de forță și obsesie (tulburare de personalitate anancastică), este cheia
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
studiile pe gemeni este de 81% pentru schizofrenie, 80% pentru tulburare de spectru autist, 75% pentru tulburarea bipolară, 75% pentru deficit de atenție tulburare de hiperactivitate, si 37% pentru tulburarea depresiva majoră. Genetician este citat spunând că "Genele nu sunt destinul, ei pot da o persoană o predispoziție spre o tulburare, de exemplu, dar asta nu înseamnă că sunt mai susceptibile decât altele de a avea. (Boli mintale) nu este o certitudine." "Aziluri: Eseuri despre Situația Socială a Pacienților cu boli
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
cutie de ceai și l-a trimis la Paris prin intermediul unei studente care se întorcea acasă. Ziarele din străinătate au scris mult despre incidentul din Piața Tiananmen, însă numele chinezului nu a fost făcut public nici până acum. Referitor la destinul omului din fața tancului, pe care unii l-au identificat ca fiind un oarecare Wang Weilin, unii asigură că a fost luat de poliția secretă și executat, deși alte surse spun că dacă ar fi fost așa guvernul ar fi făcut
Omul din Piața Tiananmen () [Corola-website/Science/336904_a_338233]
-
nu mai ai pat/ nu mai ai leagăn/ nu mai ai hamac/ nu mai ai umbra răcoroasă (zbucium). Un erotism discret animă peisajele sufletului prin care poeta proiectează călătorii imaginare. Din cetăți dispărute, doar nisipul și cărămizile mai vorbesc despre destinul trecător: ne sărutam printre gratii/ prinși în pânze de păianjen/consemnează ce trăiești/ îmi spuneai vorbind/ din ninive/ dar unde sunt cărămizile/ din ființa-neființă (sărut). Iarna, toamna sau primăvara, cu sevele sfârșitului sau ale începutului, reverberează în amintitele peisaje lăuntrice
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
și i-a lăsat un salariu de mizerie, ținându-l la curte pentru divertisment. Collatinus, văzându-și soția moartă, este înnebunit de durere. O ține în brațe, o sărută, o cheamă pe nume și îi vorbește. Văzând în asta mâna Destinului, prietenul său Brutus le vorbește celor care erau la funeralii, explicându-le că s-a prefăcut că este neghiob și le propune totodată să-i alunge pe Tarquini din Roma. Apucând cuțitul însângerat, s-a jurat pe Marte și pe
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
în Assassin's Creed. Dacă la început vroia să fugă de ceea ce era și să fie o altă persoană, de data aceasta cine era defapt și anume un membru al ordinului asasinilor l-a urmărit pe el cumva ca un destin prin intermediul lui Abstergo pentru a îi arăta care e miza și cât de important e el în tot acest măreț plan. Pe tot parcursul sechestrării sale de către Abstergo respectiv în tot timpul acesta ce a vizitat memoriile lui Altair, primul
Desmond Miles () [Corola-website/Science/337147_a_338476]
-
stat mondial unic ("cosmopolis"), condus de înțelepți (ca și la Platon), în care nu va exista sclavie, bani sau justiție. Pentru stoici, libertatea poate fi atinsă doar de cei înțelepți și reprezenta posibilitatea omului de a acționa în conformitate cu legea necesității destinului, de care omul este conștient. Omul devine liber dacă învață să-și învingă pasiunile. Doctrina stoică nu a avut consecințe radicale de ordin politico-juridic și aceasta pentru simplu motiv că avea un caracter temperat: obiectul doctrinei era mai degrabă conștiința
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
consideră că împăratul trebuie să acționeze în interesul supușilor săi, nu în interes personal. De asemenea, pledează ideea statului universal, bazat pe conceptul de drept natural. Epictet, în lucrarea "Manualul", a promovat următoarele idei politice: înălțarea spirituală a omului, acceptarea destinului și necesitatea înlăturării sclaviei. Fost sclav, susține că sclavul care își suportă situația cu dârzenie este mai liber decât stăpânul său devenit rob al pasiunilor sale. În lucrarea "De vorbă cu mine însumi", Marcus Aurelius se definește pe sine ca
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]