30,140 matches
-
colegul și prietenul tău. -Îți mulțumesc pentru aceasta. -Spune-mi, dacă poți, de ce te-am găsit plânsă? Fata s-a înroșit și și-a ațintit privirea în podea. -Nu știu cum să-ți spun... Marus a prins curaj și a zis, râzând: -Românește, domnișoară, românește! Florentina a izbucnit în plâns și i-a spus toată întâmplarea cu Vali și ceea ce a urmat. A ezitat doar când a venit rândul să mărturisească despre datoria de bani către Vali. Marius a ascultat-o cu
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
piesă de teatru. Toată sala este străbătută în același timp de aceleași emoții iar acestea nu se transformă imediat în acte doar pentru că nici chiar cel mai inconștient spectator nu poate ignora faptul că e victima unor iluzii, că a rîs sau a plîns pe seama unor aventuri imaginare. Totuși, cîteodată sentimentele sugerate prin imagini sînt suficient de puternice pentru a tinde să se transforme în acte, asemenea sugestiilor obișnuite"136. Mussolini, lectorul constant al francezului, trebuie să-și fi amintit acest
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
glumeț, el proferează adevăruri pe care curtenii nu îndrăznesc nici măcar să le murmure. Dintr-o trăsătură crudă de condei, uneori rizibilă, caricatura reproduce o idee sau un personaj de care nimeni nu și-ar putea bate altminteri joc. "Omul care rîde este puternic printre cei puternici", subliniază Sartre vorbind despre personajul Garcon, un clovn inventat și adus la viață de Flaubert, care răspunde la disprețul familiei sale printr-o atitudine mai grotească decît propria natură. În această categorie intră tot ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
altul (în liniște); să petreacă mai mult timp în fața unui obiect care-l atrage. Paleta roșie cuprinde ceea ce nu este permis (Ce nu este voie!): să nu intre gălăgios în sala de expoziții îmbulzinduse; sa nu vorbească tare sau să râdă zgomotos; să nu se deplaseze continuu dintr-un loc în altul; să nu întrebe mereu însoțitorul (și colegii pot avea nedumeriri!); să nu atingă exponatele sau alte obiecte; să nu mănânce în incintă, să nu arunce nimic pe jos. Finalitate
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
ironică, cititorul are surpriza să întâlnescă, foarte rar ce-i drept, pasaje de un lirism evident, pasaje care, desprinse din context, nu par să aparțină lui Creangă: „Nu trecu mult și ziua se călători. Ceriul era limpede și luceferii sclipitori râdeau la stele, iar luna scoțând capul de după dealuri, se legăna în văzduh, luminând pământul.”. (Dănilă Prepeleac, p.185) Fragmente ca acesta trec însă neobservate, în prim plan rămânând intenția autorului de a stârni râsul și de a crea, prin umor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
este umorul, un umor rafinat, având tendința spre intelectualizare, dar obținut cu mijloace care stau la îndemâna oricui, un umor care „ nu pedepsește, nu cenzurează, nu denunță vicii sau defecte omenești, care sunt în primul rând limite proprii, ale celui care râde, și numai în al doilea rând sunt și ale altora.” Acestea fiind spuse, dincolo de riscul afirmat la începutul prezentei lucrări, acela de a relua locuri devenite comune atunci când se vorbește despre Creangă, nu ne rămâne decât constatarea că orice nouă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în proza eminesciană Motto: „Femeie ea? Un înger a fost [...]Ce e femeia? Acest om ce trăiește pentru a-și spoi fața cu colori, vorba cu minciună, și ochii cu lacrimi înșelătoare? O sfinx ce plânge când te tradă, ce râde în inima ei, când ochii ei sunt plini de lacrimi. O, ea n-a fost femeie...” Geniu pustiu Temă romantică prin excelență, cu o largă circulație în literatura universală, iubirea ocupă un loc primordial în creația eminesciană. Fie că este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Dar nu doar această răsturnare de relație este acum importantă: ci și faptul (incredibil, azi!) că atunci cînd ospătarii ne-au anunțat că vor să plece acasă, i-am rugat... să se ducă; și să ne-nchidă-n restaurant! O să rîdeți: ne-au îndeplinit dorința! Țineți cont, era în 1973, în plin ceaușism! Dar, imposibilul a devenit posibil! I-am hipnotizat pesemne, le-am prezentat garanție și ne-au lăsat acolo. Dimineața, pe la 7,30, au venit curioși să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
împreună cu actorul George Bănică (un bun actor, nedrept de puțin cunoscut azi!) și cu amicul Vasile Băran. Am sărbătorit apariția articolului la Athénée Palace. Cînd ne simțeam mai bine și-l ascultam pe Bănică povestindu-ne viitoare proiecte literare (o să rîdeți, dar ulterior a avut mare succes cu două dramatizări care l-au umplut de bani: după Arta conversației a Ilenei Vulpescu și un roman de N. Țic) la masa noastră se așează celebrul Pîcă, prietenul lui Pucă. Ambii, boemi notorii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să fac? Am căutat s-o aduc înspre Take, Ianke... și Cilibi Moise. Căci, pe lîngă fiorul metafizic, pe lîngă duioșie, lirism, musai ca spectacolul să aibă și un strop de umor. A avut, Slavă Domnului! La premieră, s-a rîs foarte des; și copiii s-au amuzat, spre bucuria mea încă uimită! Dar montarea a demarat greu: directorul chemase în Bacău, în acea dimineață a distribuției, o absolventă a Iașului, originară din Basarabia. O știam bine, îmi fusese studentă, un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu chelie parțială și părul alb, distins și conștient de admirația pe care-o stîrnește oriunde apare. Îl ascultăm cu interes (mai ales noi, cei cinci de la regie-teatru). Numai că la un moment dat, două "gîște" de la actorie se trezesc rîzînd ca proastele. Oaspetele se oprește din vorbit, le privește cu dispreț, se-nroșește și... părăsește clasa, în mod năucitor și ne-diplomatic. Iese scandal în facultate, profesorii urlă (Moni Ghelerter, mai ales), fetele altfel frumoase! plîng... Important este că l-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
întîia a mai mers. Da-n partea a doua, ce-am văzut? Asociația noastră a fost batjocorită de trei huligani care fac glume tîmpite și vorbesc prostii! Ce scriitor angajat e ăla grasu', dacă se-nhăitează cu pletoșii ăștialalți și rîd de idealurile pentru care noi ne-am sacrificat viața!? Propun să-i tundem și să chemăm miliția să-i ridice!"... S-a lăsat o tăcere mormîntală. Eu mă și vedeam luat de guler și scos din sală cu șuturi în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ce consecințe puteai suporta dintr-o prostioară! Cenzura, culmea!, stimulează libertatea de expresie, iar sobrietatea oficializată predispune la bufonerii politice. Pentru cei mai tineri, care nu mă cred, voi rememora cîteva asemenea isprăvi, despărțindu-ne de trecut, nu-i așa?, rîzînd... Am avut, cîndva, un director care era foarte mîndru că este delegat al județului la un congres al partidului prezidat de însuși Ceașcă, zis Ody. Acum îmi dă mîna să fac bășcălie (de atîta sînt bun!), dar pentru mulți contemporani
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
spreyat și scaunele spre disperarea lui Bobu (care avea alergie la parfum!). Astea le știu din auzite, firește, căci dacă secretarul de partid al teatrelor prin care am trecut ar fi aflat că vreau să intru în PCR, ar fi rîs atît de zguduitor, încît ar fi căzut plombele de pe toate maxilarele superioare din România. Dar cunosc mai de-aproape o bazaconie asemănătoare, petrecută la o simplă "județeană de partid" a micului, dar năstrușnicului oraș Vaslui. Amicul meu Gigi H., inspector
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
actriță milostivă îmi propune să dorm în apartamentul în care stătea ea cu soțul și-ncă o figurantă. Erau trei camere. Cît am repetat, cea din mijloc am ocupat-o eu. Ne simțeam bine împreună: după repetiții, vorbeam despre teatru, rîdeam, găteam... Mai greu era dimineața: pe la ora 6,30 eram treziți de un cunoscut regizor care, din motive de boală, se culca la orele 21 și se scula la 5. La ora amintită venea la noi în apartament, urlînd "Roșu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fără să-mi număr banii el plătea. Cînd rămîneam în pană, fugea pînă la atelier și vindea o pînză. Revenea și chefuiam discret, cu batog de morun și whisky rar, pînă seara, tîrziu. Era mereu sobru. Nu l-am văzut rîzînd. Dar povestea lucruri tare interesante, cu șarm! Uneori îl suspectam că fabulează, dar ce importanță mai avea?! Din păcate, directorul a fost detronat repede, eu am primit o înștiințare tristă (fusesem și eu destituit!) și Mircea... nu mai știu. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
austriecii-s reci , distanți , plini de ei. Sînt exact ca noi DAR după ce te cunosc! Altfel, în privința mîncării... Da' ce, mergi în Austria să mănînci bine?!... Povestiri cu rozătoarele din teatre... De cîte ori povestesc ceva și cei din jur rîd de se țin cu mîinile de pereți (cum a făcut prin 1990 și Liviu Antonesei, în biroul editurii "Junimea"), auditoriul mă-ntreabă: "De ce n-o scrii?". Iaca, azi mai scriu o pagină cu bazaconii trăite de mine de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu numai cea camusiană, care se trăgea din burtă, ci chiar frica de a nu fi auzit chiar cînd nu spui nimic, frica de închisoare, frica de-a-ți pierde viața. Nu era glumă. Nici de Ana Pauker nu se putea rîde, nici de Vasile Luca, nici de Teohari Georgescu, nici de Chișinevschi, nici de cei care i-au detronat, precum Gheorghiu-Dej, Drăghici sau alții de acest soi". Chiar Mugur a fost arestat de două ori și interzis, ca artist, în trei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să înlocuim spectacolul... Da' cum e și ziua Tovarășei, cam odată cu Tovarășul, poate n-ar strica să programăm o piesă care se joacă cu succes pe scenele din întreaga Românie încă de prin '65, COMEDIE CU OLTENI!... Vai, știți ce rîde lumea la asta?!... Jenel apucă să fugă înainte ca scrumiera de pe biroul celui de-al treilea om în județ să-l lovească. Și cum la barza chioară Dumnezeul acelor ani făcea cuib, liderul teatrului local scăpă și de destituire secretarul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
haine, stătea toată ziua dezbrăcată și doar seara la culcare accepta să fie acoperită cu un cearceaf); totuși, unii dintre ei, paradoxal, pot deveni cooperanți și chiar să dorească să fie atinși (o fetiță începea să zâmbească sau chiar să râdă când era gâdilată, având, astfel, o schiță de interacțiune). 2.5.3.3. Criteriul diagnosticului diferențial Diagnosticarea diferențială urmărește realizarea unei cunoașteri ce poate asigura corectitudinea încadrării copilului în sindromul autist și se realizează în trei etape: A) Prima etapă
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
pingeliți, culegea muguri de capere împreună cu surorile, mure sălbatice, smochine sau cicoare. Și cât era el de mic, învățase și o mie de povești din Biblie. Era asta, cumva, lucrarea Diavolului? Ceilalți mici păstori se uitau la el cum citește, râzând și hârjonindu-se-ntre ei ca o turmă de porci. Numai cine le-a văzut cu ochii lui, poate să descrie dezolarea acelor câmpuri. Am străbătut Calabria Citra și Lucania, cu sate sărace, pârloage pustii, întinderi de copaci bolnavi, câmpuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cum rar i-a mai izbutit cuiva. Spune-mi, e-adevărat că ai suferit mult în copilărie? Știi că am fost înștiințat și prevenit să mă feresc de degetul tău mic în care s-ar fi cuibărit un diavol? Ludovic râse spunând aceste din urmă vorbe, dar prin sală păru că s-ar fi trezit ecouri de teamă, fiori de odinioară. Tommaso avu o clipă de șovăială și se uită în juru-i, înainte de a răspunde: Mă persecută. Am vrăjmași până și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Cu acea ocazie un glas m-a făcut păcătoasă și mi-a spus că nu pot să intru în vorbă cu creaturile firmamentului. Alergă la don Terentio și, pradă zbuciumului, îi povesti cele relatate de mătușa lui. Preotul mai întâi râse, apoi încercă să-l potolească, băiatul acela nu numai că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de iarnă în fața vetrei. Ținea la el și, chiar dacă făcea mereu câte o boacănă, sărea pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca pe un oaspete de seamă la prânz sau la cină. Îi plăcea să vorbească, dar îi plăcea și să mănânce și prețuia și vinurile bune, știa a zice fel de fel de anecdote la momentul potrivit, îi plăcea să râdă și să glumească. Tommaso, departe de a se lua după Baron, se lăsa dus de propria iscusință, de propria plăcere de a se bucura de societate fără vreo prejudecată sau reținere, fără să se teamă că o să aibă de suferit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oameni, așa cum se crede, ci și ca să-i facă să se pocăiască. E-adevărat, dar în zilele ciumei, cel puțin la noi, spaima ni se trăgea din orice ungher și din orice umbră. Noi copiii nu mai știam nici măcar să râdem sau să ne hârjonim. Dacă tuna, credeam că e semnul vreunei pedepse pe cale să sosească; dacă murea vreo găină, chiar și fiindcă s-ar fi înecat cu vreun vierme prea mare, strigătele se răspândeau în tot satul, sigur că murise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]