30,395 matches
-
ultimele secole de istorie occidentală”30. Sensul occidental al conștiinței Începe să se asemene cu cel asiatic, cu toate că a ajuns la etapa prezentă pe o cale foarte diferită. Cum vom folosi deci noua noastră conștiință relațională? Barfield și alți gânditori sugerează că ființele umane se maturizează În dezvoltarea lor proprie, până În punctul unde pot face o alegere personală să reparticipe cu multitudinea de relații care formează biosfera. Participarea noastră crescândă În rețele, noua noastră abilitate de a rezolva mai multe sarcini
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
retorică a Facerii până la angajarea personală activă din partea a milioane de americani de a-și trăi viața Într-un fel care reflectă responsabilitatea noastră de a preveni răul rece și a acționa În numele biosferei. Este Încă prea devreme pentru a sugera că visul american ar putea suferi o adevărată metamorfoză și ar putea să dea naștere etică universale. În schimb, visul european are toate caracteristicile pentru a pretinde superioritate morală În aventura către cea de-a treia etapă a conștiinței umane
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și calcificare. La nivel tisular, foițele valvulare aortice prezintă următoarele modificări (13):acumulare de LDL și lipoproteina (a), cu oxidarea lipoproteinelor (14);infiltrat celular inflamator cu limfocite T și macrofage (14);producerea locală de proteine care stimulează apariția calcificărilor tisulare, sugerând că acest proces este mai degrabă unul reglat în mod activ, și nu un proces degenerativ nereglat (15);producerea și activarea enzimei de conversie (16);alți mediatori inflamatori ca interleukina‑1‑beta și factorul de creștere beta-1 (17);up-reglarea moleculelor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
bioproteze, de aceea protezele biologice sunt de regulă cea mai bună alegere la bolnavii vârstnici (10). Valvotomia percutană cu balon a fost introdusă inițial ca o alternativă la protezarea valvulară la bolnavii vârstnici cu stenoză aortică. Studiile mai vechi au sugerat că bolnavii vârstnici au un beneficiu limitat, deoarece valva aortică are calcificări severe, ceea ce face foarte dificilă dilatarea, existând un risc foarte mare de stenoză reziduală sau recurentă și de complicații severe, ca deces, AVC, ruptură aortică, regurgitare aortică (37
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
ei, răscoala își continuă iureșul devastator până ce intervine forța de represiune. Capii mișcării sunt bătuți cu centiroanele și toți „rătăciții” vor trebui să repare ce au stricat și să dea înapoi proprietarilor mărfurile prădate. Răscoala se sfârșește prost. Nu asta - sugerează autorul - era calea. În final, un personaj simbolic, Ion Tăcutu, invocă îngândurat, ca pe o soluție pasămite izbăvitoare, „legea”, legea reformei agrare, așteptată să vină mai degrabă. Cu firea lui blajină, P. nu avea cum să aprobe turbulențele. SCRIERI: Considerațiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
legate de grupul de vârstă adultă. Desigur că, prin analogie, concluziile se pot extinde și la alte grupări, chiar la alte culturi din preistoria Moldovei în care condițiile sociale nu puteau să fie prea diferite. De altfel, alte studii 2 sugerează concluzii similare. Și sub un alt aspect, anume sub acela al fondului antropologic, modificările istorice nu au fost atât de esențiale. Boala psihică, așa cum o interpretăm astăzi, reflectă un complex polivalent, biologic , psihologic și social. Nu putem nega o relativă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de sud, cultura Monteoru, ambele însă înglobate în cultura Costișa, jud. Neamț), reținem apariția unei puternice viziuni cosmogonice, explicată prin dominația cultului soarelui. Figurinele antropomorfe, mai puține la număr, sunt mai stilizate, dar nu mai puțin expresive. Cultul forțelor naturale sugerează o concepție cosmogonică mai largă, în care integrarea omului în natură devine o caracteristică psihologică specifică; poate că această înclinare este la baza integrării totale în natură a viitorului țăran român. Din aceeași perioadă provin și practici de distrugere a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
alăptează, să nu țină copilul cu mâna stângă, pentru a nu crește stângaci" sau copilul care fuge la sânul stâng "va fi nătâng". Se crede, de asemenea, că cine este stângaci "pe la zece ani i se leagă limba". Această observație sugerează, direct, un fenomen cunoscut de neuropsihiatri și de care s-a ocupat, la noi și în S.U.A. (unde a activat după 1960), prof. dr. Florica Bagdasar: acela al bâlbâielii care survine la etatea de 7 ani, când copilul stângaci este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nebun cu adevărat". Rezultă de aici seriozitatea cu care se punea (și se concepea) problema stabilirii stării de alienare, deși criteriile de a se recurge la vraci (practicieni extrem de modești) și lipsa de îndoială față de diagnostic ("foarte lesne'l cunoaște") sugerează greșelile care, cu siguranță, nu puteau fi evitate. Deducem că greșelile trebuie să fi fost foarte mari, deși în cazurile de psihoze și alte sindroame tipice vraciul, care avea experiența bolnavilor, distingea cu un ochi mai sigur patologicul de simularea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nevrotice, problemă și psihiatrice contemporană, ne mărginim a adera la opinia autorului, conform căreia urmează a se lua în considerație accesibilitatea acestor bolnavi la Spitalul de Psihiatrie, fapt neobișnuit înainte de 1950. Mai facem aici o observație care ne-a fost sugerată de consultarea unui număr foarte mare de foi de observație din secolul al XIX-lea: noi am remarcat o identitate a tabloului clinic al unor boli psihice din acea perioadă cu acela cunoscut astăzi. Foile de observație ale bolnavilor de la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Drama, aceasta, este: efortul extraordinar spre o viață care, pentru ei, nu mai e posibilă. Finalul, care mie mi se pare foarte elocvent din punct de vedere al ideii, dar extrem de facil din punct de vedere dramaturgic, aproape copilăresc, îi sugerez să-l schimbe numaidecît, pentru că nu poți veni cu asemenea "poantă", în 1981; este aproape un "banc", cu săritul de la trambulină într-un bazin care nu are apă. Eu credeam că va opri piesa cu mult înainte, de la culesul unor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
regie "pe dinăuntru" ca să folosim o expresie a lui Arghezi, referitoare la scrisul poeziei. Spectatorii pot urmări, adesea în paralel, reacțiile unor personaje care se resping, și, în același timp, se caută, printr-o dispunere care angajează spațial, în decorul sugerînd stereotipii, coloritul și traiectoria etică a personajelor. Echilibrul concepției regizorale îi asigură spectacolului gravitate și sens uman generos tocmai prin desfășurarea atât de credibilă, concretă, a unui proces de involuție a umanului. Constantin Popa, de data asta ca interpret (Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dar și ca rezultat al lașității, al abandonului în registre care țin de etic și de social. Primul factor este unul indubitabil traumatizant, al doilea poate funcționa, prin șoc retroactiv, cu efect terapeutic. Această din urmă posibilitate este însă doar sugerată în spectacol, insinuarea paralizantă în viața particulară poate fi, și trebuie, citită și ca imixtiune nocivă a ideologiei, structurilor, intereselor din exterior în viața unei țări. Parabola Regulamentului de bloc include declarat și un asemenea aspect al realităților contemporane. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mistificare spre autenticitate, de la umilință spre demnitate, de la a fi oricum spre a fi tu însuți. Constantin Popa Mașina de vînt Referințe critice Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
circa 100 de vorbitori, iar astăzi este (aproape) moartă. Cercetarea lui Dixon a rămas o vreme o simplă descriere a gramaticii acestei limbi, până când i-a prezentat-o, într-o discuție privată, lui M. A. K. Halliday. Acesta i-a sugerat că este foarte probabil ca limba dyirbal să fie ergativă. De-abia în 1967, întorcându-se în Australia, Dixon a înțeles manifestările ergativității în dyirbal, atât la nivel sintactic, cât și la nivel morfologic. În anii '70, foarte mulți lingviști
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau mai multe argumente ale verbului sunt realizate obligatoriu ca pronume. Autorul a pornit de la Dixon (1994: 2), care observă că ergativitatea are un anumit rol numai în 25% dintre limbile lumii. Ideea că ergativitatea este un fenomen marcat este sugerată de faptul că există limbi în care manifestările ergativității sunt total absente. Analiza propusă de Van de Visser arată că "adevărata" ergativitate sintactică (vezi infra, 3.2.) din dyirbal reprezintă rezultatul topicalizării argumentului O, iar construcția alternativă, în care A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sensului 'a exista'81. Cercetările din anii '70−'80 s-au concentrat asupra apariției ergativității în kurdă și asupra surselor acestora, dar s-a remarcat 82 destul de repede că, cel puțin în dialectul kurmancî, ergativitatea dispare rapid. Ultimele două exemple sugerează destul de clar faptul că apariția și dispariția ergativității (morfologice) sunt fenomene reversibile, diferențele fiind vizibile chiar în perioade foarte scurte. O altă sursă a ergativității, absentă din inventarul mecanismelor diacronice care dau seamă de apariția acestui fenomen, este nominalizarea. Manning
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
faptul că apariția și dispariția ergativității (morfologice) sunt fenomene reversibile, diferențele fiind vizibile chiar în perioade foarte scurte. O altă sursă a ergativității, absentă din inventarul mecanismelor diacronice care dau seamă de apariția acestui fenomen, este nominalizarea. Manning (1996: 21) sugerează chiar că originea istorică a limbilor ergative este un bun criteriu de separare a acestora: (a) ergativul provine din nominalizare; (b) ergativul provine din pasiv, prin reinterpretarea unui instrumental oblic sau a unui agent ca ergativ. Manning (1996: 21) arată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
158, 162, 163), urmându-l pe Kiparsky (1987)3, susține, cu referire mai ales la eschimosă, că argumentele A în ergativ sunt actualmente oblice. Autorul respinge ideea că cele două tipuri de ergativitate, morfologică și sintactică, nu au legătură și sugerează, urmându-l pe Payne (1980)4, că ergativitatea rezultă din incapacitatea verbului de a atribui Caz structural obiectului direct. Centrul funcțional I atribuie și ergativul, și absolutivul. Argumentul în ergativ se deplasează în Spec,IP, poziția tematică specifică subiectului intranzitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care ne conduc la ideea că avem a face cu funcționarea internă a unui set de legi computaționale foarte simple și foarte generale în mintea umană, subordonate unor principii biologice și fizice foarte simple, caracteristice tuturor sistemelor biologice. După cum o sugerează și titlul de program (nu model, nici teorie), minimalismul nu este o teorie, ci un mod de investigație care ridică unele probleme și propune principii metodologice îndeajuns de largi pentru a fi dezvoltate în diferite direcții. Trăsătura fundamentală a PM
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
agentivitate din unele limbi este contrabalansată de relația strânsă dintre ergativitate și nonagentivitate din alte limbi: în limba australiană dalabon, sufixul ergativ este folosit cu toate subiectele inanimate, dar nu cu toate subiectele animate (Agentul este tipic animat). Silverstein (1976) sugerează că funcția cazului ergativ nu este de a marca agentul în general, ci agentul nontipic. În alte interpretări, precum Woolford (2006), ergativul nu este legat de Agent, ci de argumentul extern (Agent, Cauza stărilor psihologice, Pacient). Bruening (2007) susține însă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
absolutiv și nu este o proprietate inerentă a predicatului. Tradițional, forma ergativă a fost analizată ca fiind de bază și a fost invocată detranzitivizarea pentru a explica prezența cazului absolutiv la argumentele externe ale predicatelor tranzitive. O abordare diferită este sugerată de atomizarea structurilor sintactice și morfologice (Cinque 1999)43, de cartografia structurii argumentale și a poziției obiectului (Hallman 2004)44 − ceea ce pare un item lexical simplu corespunde unei structuri sintactice complexe. Koopman arată că, în samoană, există două diateze pasive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inventar al verbelor inacuzative din limba engleză nu-mi permite comparația unitate cu unitate a acestei clase de verbe din cele două limbi, însă faptul că a fost nevoie de o ajustare puțin semnificativă a clasificării semantice propuse pentru engleză sugerează că nucleul semantic al inacuzativității este universal. Ceea ce diferă de la o limbă la alta, așa cum reiese din comparația pe care am făcut-o cu situația din limba engleză pentru fiecare subclasă, sunt proprietățile sintactice ale verbelor: participarea la alternanța cauzativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
interpretare diferită de cea anterioară: dacă un verb are mai multe argumente interne, trebuie să postulăm o scindare a VP de tip larsonian. Configurația v−VP exprimă rolul cauzativ sau agentiv al argumentului extern. Dacă inergativele sunt tranzitive "ascunse", așa cum sugerează Hale și Keyser (vezi infra, 4.3.1.), atunci numai inacuzativele care nu au Agent sunt structuri simple de tip VP. Chomsky (1995: 316) arată că rolul extern este o proprietate a configurației v−VP și un specificator care poartă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
96, apud Roberts 2007b), care propune disocierea proprietăților de tranzitivitate ale v: (a) activ: v atribuie rol tematic extern; v verifică Cazul acuzativ; (b) pasiv: v atribuie rol tematic extern; Voice (lexicalizată ca by 'de (către)') verifică acuzativ. Roberts (2007b) sugerează o soluție alternativă: Voice, centrul fazei interne a propoziției (engl. internal clausal phase), are trăsături φ neinterpretabile care sunt realizate prin Cazul acuzativ. În propozițiile active, acestea sunt moștenite de v*, iar în structurile pasive sunt ascunse de Voice. Faza
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]