292,140 matches
-
Parc, al lui Mircea Dinescu. Eliberați de febra de a-și însuși cât mai grabnic cât mai mulți bani din cât mai multe locuri și în cât mai variate chipuri, foștii viitori mari corupți și-ar folosi cu spor timpul scriind amintiri imaginare, atunci când memoriile din realitate se scriu de către cei dintru început incoruptibili. Scăpat de gena nefastă a corupției, românașul nostru va putea, nestingherit de nimeni, să ocupe un post de lefegiu, realizându-se plenar. Din salariul lui mediu va
Sfârșitul marii corupții în rețete de bun simț by Barbu Cioculescu () [Corola-website/Journalistic/14588_a_15913]
-
de a-și însuși cât mai grabnic cât mai mulți bani din cât mai multe locuri și în cât mai variate chipuri, foștii viitori mari corupți și-ar folosi cu spor timpul scriind amintiri imaginare, atunci când memoriile din realitate se scriu de către cei dintru început incoruptibili. Scăpat de gena nefastă a corupției, românașul nostru va putea, nestingherit de nimeni, să ocupe un post de lefegiu, realizându-se plenar. Din salariul lui mediu va fi în stare când să mănânce, când să
Sfârșitul marii corupții în rețete de bun simț by Barbu Cioculescu () [Corola-website/Journalistic/14588_a_15913]
-
hămăie pe limba vulpilor". Iar femeia emulsionată cu urină și spermă de fiară ce mai poate face? Își roade pielițele din jurul unghiilor, cu un țac-țac-țac dureros și melancolizant... Lăsând gluma deoparte, imageria avangardistă are rigorile ei - și a crede că scrii suprarealist sau dadaist punând pe hârtie tot ce-ți trece prin căpșor e o dovadă certă de naivitate artistică. Atât ,dicteul automat", cât și modalitatea de compunere ,aleatorie" a unui poem, scoțând cuvinte dintr-un săculeț, sunt în fapt subtil
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
poetului nu este prea cunoscută". E adevărat că, exceptând monografia semnată de Dem. Bassarabeanu, Poezia lui Al. T. Stamatiad, apărută la "Cultura Românească" în 1937, alte studii extinse nu există. Dar despre om, despre chipul, atitudinea, comportamentul acestuia s-a scris mult. Despre chipul său de "Eminescu tânăr" sau despre zveltețea lui de "palicar, cuceritor ca un Lohengrin", nu s-au sfiit să se refere Gr. Sălceanu și F. Aderca. Anecdotele pe seama lui nu-l lasă indiferent pe E. Lovinescu, observându
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
traducătorul, cucerit muzical de feeria extremului Orient, și de fanteziile grele descoperite în prozele lui Baudelaire, din cultul pe care îl are și îl demonstrează în versiunea sa românească. Despre rolul lui Oscar Wilde în traducerea "specială" a lui Stamatiad, scrie și G. Călinescu. De fapt, în cazul lui G. Călinescu nu subscriu întrutotul notei aspre, promovate în comentariul său, de Mihai Apostol. Nu dintr-o filă de jurnal intim, pe care sunt destule motive să nu-l fi dorit publicat
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
George Radu Am văzut zilele trecute un spectacol de la Teatrul Național din București, cu Revizorul, de Gogol, și am încercat să scriu câteva rânduri despre el. N-am reușit, pentru că tot timpul am avut în minte spectacolul, cu aceeași piesă, de acum treizeci de ani, de la Teatrul Bulandra, în regia lui Lucian Pintilie și scenografia lui Liviu Ciulei - un spectacol magistral, incomparabil
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
e filmat; și-n fine, The Lawless Heart, unul dintre cele mai aclamate filme de către presa britanică de încredere (The Guardian, The Independent, The Sunday Times, The Observer), regizat de doi băieți - Tom Hunsinger și Neil Hunter - pentru care a scrie scenarii beton, cu iz de film franțuzesc, pare o a doua natură. Oricum, nu vă luați după titlul sandrobrownesc și după poveste. E, de fapt, una și aceeași poveste, post-funeraliile unui restaurator gay, relatată din trei perspective diferite (cumnatul, iubitul
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
Eugenia Vodă Am mai scris, în această pagină, despre Occident. Depășind entuziasmul de la prima vizionare (la Cannes, într-o sală plină și hohotitoare), să vedem, "la rece" (și ce poate fi mai rece decît vizionarea filmului, pe-ndelete, pe o casetă?) ce explică succesul acestui fenomen
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
Costeluș, care se scuipă, cale de un film, cu un alt copil, scuipatul ca o perversă expresie a afecțiunii! Etc, etc... Scenariul, cum se spune, mustește de viață, de gag-uri, de personaje memorabile. ("Mi-a luat două luni să scriu o primă variantă a scenariului și alte patru ca să-l rescriu integral, de două ori", declară regizorul, om de formație filologică, obsedat de scris, și cu o experiență de cîțiva ani în gazetărie.) Personajul principal al filmului e, "practic", modul
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
sale Elvira. Cînd primește ordin de încorporare, după un mic frison de neliniște, se refugiază în resemnarea "Ce-o fi o fi! Ce-or face alții voi face și eu... Parcă numai eu trebuie să plec?... Cum mi-o fi scris, și pace bună!" (Opere 2, 224). Avem astfel suficiente date pentru a vorbi de abandonul lui David Pop într-o viață mediocră, cenușie, fără nici un efort rațional, măcar pentru a înțelege ce se întîmplă: de politică nu-i păsa, nici
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
generatoare, ele dau măsura unui proiect general și anvergura unei aspirații culturale, dar nucleul revistei îl constituie doi mari artiști ai ultimelor decenii, un poet și un sculptor, adică Ioan Alexandru și Vasile Gorduz. Despre această întîlnire, deloc întîmplătoare, am scris cu un alt prilej, într-un text care ar fi trebuit să apară chiar în revista Grai, însă în economia proiectului este mai puțin importantă relația directă dintre cele două mari personalități și mult mai relevantă asocierea lor ca ipostaze
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
fost singura eternitate pe care și-a dorit-o, singurul adevăr pe care l-a considerat cert. Nu adevărul omului, ci adevărul iubirii". Andrei Ionescu Amuzament " Spre cinstea ta, sonet, tu mă slujește!" " Aici sunt. Ce dorești?" "Vreau să te scrii." " Ți-o spun mărturisit. Nu te zbârli. Catrenul ăsta nu mă mulțumește." "Nu-ți cer părerea. Taina să-ți vădești." Vădită-mi este taina: să te cert Și strofa următoare să-ți îndrept. Mi-ajunge, drept prinos, că mă cinstești
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
coloanei sonore, realizate de regizor în persoană, din înalte rațiuni economice!). Amănuntul (amuzant, nu-i așa?) că regizorul a făcut zgomotele propriului film l-am aflat la conferința de presă de la Cannes; tot acolo am mai aflat că regizorul a scris scenariul de trei ori (cel mai greu i-a fost prima dată) și că unul dintre principiile după care și-a ordonat scriitura a fost principiul surprizei ("am încercat, mereu, ca scenariul să mă surprindă și pe mine însumi"), urmat
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
cîteva excepții: tînăra autoare sîrbă Bljana Srbanovici, a cărei Istorie de Familie a fost jucată și în România, dar mai ales în Germania, Anglia și Franța, sau Matei Vișniec, integrat de acum în peisajul francez și prezent cu un text scris pe vremea studenției sale și a dictaturii, Sufleurul fricii; apoi Dușan Kovacevici, scenarist al filmului lui Kusturica Underground, autor al piesei Profesionistul, jucată și la București, urmat de foarte tînărul macedonean Dejan Dukovski, scenarist al filmului Butoiul cu pulbere. Au
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
pe ce să moară. Și în momentul cînd am ajuns să caut un titlu, mi-am zis că acest cuvînt, "Kafana" este un cuvînt destul de sugestiv, parcă-l vezi, parcă-l cunoști și în același timp este enigmatic. L-am scris în plus cu litera K, o literă străină limbii române, cu ceva amenințător, pentru că vine din alfabetul rus sau german, popoare cu care am fost adesea în război. Apoi are și o conotație metafizică, mi-am zis că cifra șapte
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
dimensiunea interiorității, a trăirii (cuvîntul nu-mi prea place), să-i zicem a autenticului. Și acest reper a fost extrem de important. în ceea ce privește scenariul, cred că am fost atras de școala anglo-saxonă, de școala scenariului american, pentru că de fapt l-am scris ca pe un scenariu de film, fiind conștient că motorul nu va fi, ca în teatru, replica, ci imaginea și succesiunea imaginilor. Ținînd cont că spectacolul este construit din monologuri, deci nu se poate baza pe dinamica schimbului de replici
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
știu că fac tot ce le stă în putință ca să facă artă, dar problema e că au de luptat cu gustul publicului, care s-a stricat din pricina spectacolelor muzicale, a spectacolelor comerciale. Banul dictează aici regulile, dramaturgii sunt obligați să scrie o piesă în două săptămâni, iar regizorii să monteze în patru săptămâni. Teatrul comercial creează un anumit public care refuză să gândească, oamenii nu vor să se simtă incomod, dar teatrul reprezintă el însuși o provocare; dacă nu provoacă oamenii
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
în sine, ori e acesta doar o reacție instinctivă, inexplicabilă? RF. Nu fac un efort conștient de a suprima exprimarea emoției. Nu înțeleg, nu sunt întru totul de acord cu ideea că poezia mea este firească. În mintea mea ceea ce scriu este o formă de artă extrem de conștientă și mai ales foarte trează - chiar dacă nu neapărat conștientă de sine. Pe de altă parte, ai mare dreptate fiindcă încă din copilărie scriam poezie cum respiram. Ceea ce vreau să subliniez este că nu
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
ideea că poezia mea este firească. În mintea mea ceea ce scriu este o formă de artă extrem de conștientă și mai ales foarte trează - chiar dacă nu neapărat conștientă de sine. Pe de altă parte, ai mare dreptate fiindcă încă din copilărie scriam poezie cum respiram. Ceea ce vreau să subliniez este că nu am deloc încredere în revărsările năvalnice de poezie "spontană" ori "poetică." Când studenții sau poeții tineri îmi declară cu mândrie că nu-și lucrează "poemele" fiindcă nu vor să piardă
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
voi rezista tentației. LV. Vertical e un poem care, după cum afirmi, te 'eliberează de definiții' prin faptul că adună într-un vers toate temele majore ale poeziei tale: "Evreică, poetă, femeie." Ai un aer de verticalitate eroică în tot ce scrii. Am sentimentul că pui șira spinării înainte de chiar arta poemului, pe care ești sigură și pe care nu o declari niciodată. Poezia ta e subtilă și consecventă. Ce pui pe primul plan: atmosfera, muzica, ideea, înțelegerea? RF. Nu sunt sigură
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
din nou în mod paradoxal, și discret și vehement în același timp. Ai vigoarea fragilității, care e mai cruntă decât forța celui puternic. Derivă oare această vigoare din onestitatea ta în fața paginii albe? E această onestitate un mod de a scrie, un mod de a fi, partea esențială a vieții, poate? RF. Sper că sunt o persoană onestă în viața de toate zilele; onestitatea artistică, însă, nu se leagă direct de asta. Onestitatea față de operă, față de felul cum folosim, cum ne
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
mine/ Descopăr că depinde de timpul și de spațiul meu." Ți se schimbă valorile cu timpul? îți adaptezi temele vârstei și vremilor? Ai emoții de o mobilitate incredibilă. Ai încercat să transferi această mobilitate și asupra poeziei pe care o scrii? încerci programatic să inovezi acest vechi meșteșug? RF. Da, sunt încredințată că lectorul atent observă cum se schimbă temele mele cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa stau lucrurile) - deși, evident, vocea mea
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa stau lucrurile) - deși, evident, vocea mea caracteristică, esențială, rămâne neschimbată. Nu am avut intenția vreodată să inovez programatic poezia - dar am încercat de când mă știu să scriu cât mai bine cu putință, să progresez ca tehnică, fiindcă pe cât ești mai articulat - ca un atlet care se depășește pe sine - , cu atât mai bine poți exprima emoții și percepții dintre cele mai subtile. Pentru mine, posibilitățile formei, structurii
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
cu epoca poetică anterioară, aceea a fluxului conștiinței? RF. Ca tânără poetă, Eliot a fost extrem de important pentru mine și n-am nici cea mai mică îndoială că ritmuri și alte influențe ale lui se pot detecta în ce am scris, mai ales în poemele de tinerețe. Alt poet pe care l-am studiat în tinerețe a fost Robert Graves. Amândoi erau foarte legați de lumea clasică, eu asemeni lor. Eliot ne-a influențat pe toți cei din generația mea, dar
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
să amuțească." Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia. LV. în același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei." Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Scrii apăsat, deși poemul rezultant e o dantelă de cuvinte. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]