292,140 matches
-
de mască decât de țeasta de dedesubtul ei." Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Scrii apăsat, deși poemul rezultant e o dantelă de cuvinte. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie mi se pare că nu ești deloc, dar aștept declarația ta. RF. Din copilărie sunt feministă, în
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Scrii apăsat, deși poemul rezultant e o dantelă de cuvinte. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie mi se pare că nu ești deloc, dar aștept declarația ta. RF. Din copilărie sunt feministă, în sensul că am fost convinsă că femeile sunt egale cu bărbații, că trebuie
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
a statelor lumii. Și cruzimea mă mânie. Dar mânia nu e cel mai bun răspuns - e un fel de autodistrugere. încerc să-mi canalizez mânia: uneori acționez (de pildă, sunt membra Comitetului pentru scriitorii întemnițați al PEN în Anglia), alteori scriu - fiindcă am credința fermă că scriitorii pot schimba lumea. LV. Poșetă e o capodoperă de lirism narativ concentrat: "Poșeta veche de piele a mamei,/ plină cu scrisori de care nu s-a despărțit/ tot războiul. Izul/ poșetei mamei: mentă/ și
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
Poetul resimte poate mai intens, e drept, și pune pe hârtie mai articulat emoțiile esențiale, bucurie sau spaime, pe care cu toții le trăim. Cred că sunt "normală" în reacții, ca toți ceilalți de altfel - iată ce-mi dă încrederea să scriu mai departe (și sper că dă și forță rândurilor pe care le scriu). LV. Ca să încheiem acest interviu, ce aștepți de la poezie și cum ar trebui să reacționeze critica literară? Ce întrebare ai fi vrut să ți se pună în
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
emoțiile esențiale, bucurie sau spaime, pe care cu toții le trăim. Cred că sunt "normală" în reacții, ca toți ceilalți de altfel - iată ce-mi dă încrederea să scriu mai departe (și sper că dă și forță rândurilor pe care le scriu). LV. Ca să încheiem acest interviu, ce aștepți de la poezie și cum ar trebui să reacționeze critica literară? Ce întrebare ai fi vrut să ți se pună în interviuri și totuși nu ți-a fost adresată niciodată? RF. Cred că va
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
ca să descopăr ce întrebare aș fi vrut să mi se pună în interviuri și totuși nu mi-a fost adresată niciodată. Ce aștept de la poezie? Greu de zis. Tot ce cunoaștem despre trecut, despre cei ce au fost, a fost scris și transmis prin literatură. Calitatea aceasta de document - nu singurul, și nu numai al marilor evenimente istorice, ci și al celor mai mărunte, celor mai simple intime acte de viață - este, cred, pentru totdeauna, scopul poeziei, al literaturii în general
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
o altă piață, Morimont, dar, ironie, e locul rezervat pe vremuri execuțiilor capitale. Timpul trece, istoria se uită, piața Morimont e reamenajată și devine, sub numele lui Zola, una din cele mai frumoase din Dijon, "rezervată adepților lui Epicur", după cum scrie un ziar local. "Doi tineri critici literari au părăsit redacția României literare pentru simplul motiv că refuzau să tămîieze ierarhiile literaturii române din anii comunismului", scrie dl C. Nistorescu în editorialul EVENIMENTULUI ZILEI din 23 oct. Dacă toate informațiile pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
lui Zola, una din cele mai frumoase din Dijon, "rezervată adepților lui Epicur", după cum scrie un ziar local. "Doi tineri critici literari au părăsit redacția României literare pentru simplul motiv că refuzau să tămîieze ierarhiile literaturii române din anii comunismului", scrie dl C. Nistorescu în editorialul EVENIMENTULUI ZILEI din 23 oct. Dacă toate informațiile pe care dl C.N. își bazează articolele sînt la fel de corecte, atunci avem serioase îndoieli cu privire la onestitatea ziarului. Cei doi tineri critici literari nu puteau părăsi o redacție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
să tămîieze, cum zice într-o românească proprie dl C.N., ierarhiile vechi. Am citit și articolul dlui C. Rogozanu din ultimul Observator. Oricît de supărat ar fi pe unii dintre noi, autorul nu spune că ar fi fost obligat să scrie altfel decît crede. Cronicarul nu e de părere, totuși, că dl C.R. trebuia să intre atît de repede în polemică. Multă, prea multă grabă! Un critic literar se cuvine să-și controleze umoarea, chiar neagră. A propos de Evenimentul zilei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
măcar un firișor din prostia, îngustimea și ignoranța ei." Cu această logică a generalizării răului comis de cîțiva, editorialistul cotidianului citat combină filosofia Ecleziastului cu teoria darvinistă, vădit deprimat că în secolul 21 omenirea produce teroriști. Mai pragmatic, Cornel Nistorescu scrie în EVENIMENTUL ZILEI: "Teroarea [...] din cele două mari capitale ale lumii nu face decît să mai atragă o dată atenția asupra aceluiași fenomen. Mijloacele se schimbă mereu, prețul urmînd a fi plătit în continuare de oameni nevinovați. Vieți contra bani sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
domeniu. Intru în programul de e-mail - pe ecran se afișează mai multe căsuțe ca un tabel insolit. Duc săgeata la "New" (laptopul are mouse încorporat) și pe ecran îmi apare o comandă imperativă: "Compose a mail message". În căsuța TO scriu "corlucpa@mailbox.ro". În căsuța SUBJECT scriu "Interviu România literară". Domnule Profesor Paul Cornea, iată debutul dialogului nostru intermediat de o realizare a tehnicii la care nu aveam acces în urmă cu nu mulți ani. Locuim în același oraș, aș
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
ecran se afișează mai multe căsuțe ca un tabel insolit. Duc săgeata la "New" (laptopul are mouse încorporat) și pe ecran îmi apare o comandă imperativă: "Compose a mail message". În căsuța TO scriu "corlucpa@mailbox.ro". În căsuța SUBJECT scriu "Interviu România literară". Domnule Profesor Paul Cornea, iată debutul dialogului nostru intermediat de o realizare a tehnicii la care nu aveam acces în urmă cu nu mulți ani. Locuim în același oraș, aș putea să vin cu întrebările acasă la
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
ideea înregistrării, adică a transformării spontaneintății în ireparabil, continuă să mă inhibe. M-am adaptat fără dificultăți tehnologiei actuale însă aparțin acelora - mulți? puțini? - care consideră că atingem, de regulă, un maxim de autenticitate, nu în vorbirea liberă, ci în scris. După mine, oralitatea e absolut firească în comunicarea cotidiană, nu însă într-un interviu care se vrea dens și angajează structuri de adâncime. Și asta fiindcă, spre deosebire de scris, care responsabilizează, oralitatea e o inepuizabilă sursă de clișee și adaptări conjuncturale
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
m-am refugiat în teoria literară, un domeniu în care puteam lucra liber, fără compromisuri. Și până în decembrie 1989 n-am făcut nimic care să servească regimului, desigur în afara faptului că am continuat să-mi exercit meseria de profesor... - Ați scris - pentru sertar - poezii, romane. Singur v-ați interzis să deveniți poet sau prozator? Sau ați arătat cuiva primele încercări și acela v-a descurajat? Și critic literar ați refuzat să deveniți. Să fie vorba de o spaimă în fața actualității pe
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
Am început mai multe romane, chiar și o piesă de teatru. Toate tentativele acestea erau expresii ale căutării identitare ori revanșe ficționale asupra unor situații inconfortabile. S-a întâmplat însă că mă interesa mult mai mult să citesc decât să scriu, că resimțeam mai puternic nevoia de a înțelege mecanismele lumii decât de a-mi explora interioritatea. Eram și extrem de ocupat cu studiile: urmăream cursuri diverse la Litere, Filozofie, Istorie, petreceam mult timp în biblioteci, aveam și activități în organizația de
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
greu de suportat. Deși în ultima fază a acestei perioade am reușit să-mi organizez, printr-o reglementare severă, în paralel cu munca managerială diurnă, o muncă științifică nocturnă, e evident că am pierdut în acei ani șansa de a scrie niște cărți. Câte? Două, poate trei. Refuz însă să mă auto-compătimesc. Ba chiar, în comparație cu doi colegi de generație, pe care-i prețuiesc în mod deosebit, Adrian Marino și Nicolae Balotă, mă consider un privilegiat. Câte suferințe, câte privațiuni au trebuit
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
învestești în obiectul de studiu. În ce mă privește, am făcut-o cu o participare emotivă, care, îndeosebi la începuturile activității mele de cercetare, prevala poate asupra injoncțiunilor spiritului critic. Oricum, ar fi exagerat să se caute în ceea ce am scris "confesiuni deghizate", deși uneori a existat și acest aspect. - Păstrez în memorie imaginea profesorului care mi-ați fost - un domn cordial cu studenții, dornic să le insufle dragoste pentru investigarea trecutului. Fac parte dintre cei care au rezistat la chemarea
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
Printre acestea se afla un calendar al anului 1965 editat de poșta poloneză care mai conținea și o scurtă biografie a lui Chopin. De ce a ajuns un asemenea calendar pe biroul ministrului securității? Foarte simplu: data de 17 iunie era scrisă cu roșu, fiind o sărbătoare religioasă poloneză; vigilenți, ofițerii stasi au fost convinși că data fusese înroșită în chip dușmănos pentru a aminti revolta clasei muncitoare din RDG! Conducerea RDG n-a scăpat niciodată de amintirea obsedantă a lui 17
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
Marina Cap-Bun Calul dracului mi-a creat întotdeauna impresia unui text încifrat, pe care simpla identificare a motivelor fabuloase de inspirație folclorică este departe de a-l epuiza. Scrisă la Berlin, în 1909, povestirea combină ingenios mai multe motive explorate anterior, dar pare să ascundă un sâmbure simbolic mai profund, ce trimite și spre un alt tip de referențialitate. Recitind-o recent, provocată și de lectura unor fascinante tratate
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
Dar, ca mire, e absent. "Organic speriat de căsătorie" sau "prea fericit ca să se însoare", lasă nuntașii de izbeliște, precum și mireasa Muriel, "distrusă". Alaiul de nuntă poposește să se răcorească, să dea telefoane, în apartamentul fratelui mirelui, unde sora Boo-Boo scrisese pe oglindă "Dulgheri, înălțați grinda acoperișului/ Sosește mirele, asemenea lui Ares, mult mai înalt decât oricare om înalt..." Seymour e absent, dar jurnalul său, găsit din întâmplare de Buddy într-o valijoară, îl aduce înaintea noastră așa cum fiecare ar vrea
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
toată lumea citează dictonul său favorit what the blood feels, and believes, and says, is always true), dar nevoia de mit și zei într-un roman de Lawrence, iată ceva ce nu poate fi explicat doar autobiografic (Lawrence a început să scrie The Lost Girl în 1920, în Italia, unde se refugiase cu Frieda la Gargano, rescriind apoi romanul într-o fermă siciliană de lângă Taormina; se mai știe că Lawrence a călătorit mult în lumi impregnate de mit, Ceylon, Australia, Mexic - de
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
în Italia, unde se refugiase cu Frieda la Gargano, rescriind apoi romanul într-o fermă siciliană de lângă Taormina; se mai știe că Lawrence a călătorit mult în lumi impregnate de mit, Ceylon, Australia, Mexic - de altfel romanul Șarpele cu pene, scris în 1926, e rezultatul întâlnirii sale cu misterele aztece). De fapt, acest final neobișnuit ilustrează, cred, marea întrebare asupra creației, pe care Lawrence a abordat-o în felul său. O zeiță-femeie creează lumea, geneza implică sexualitate, ceea ce duce la "salvare
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
este altceva decît un simplu stimulator cerebral, cu doi electrozi care se prind pe lobii urechilor. De acolo - cînd te apucă nervii, drăcii și stresul - undele lui se duc la creier și gata! Îți trece! "Adio anxietății și stresului!", așa scrie în prospect. Ei, pe dracu^! Serios: poți merge cu el oriunde, îl pui în geantă, în borseta, în ghiozdan și adio!... Și dacă mi-l fură? Dacă-mi taie geantă în "300"? Adică să urc în "300" cu un stres
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17562_a_18887]
-
n.1961) este critic literar și redactor la Dagens Nyheters, cel mai important cotidian din Stockholm. Între 1998 și 2000 a fost bursier la Getty Research Institute din Los Angeles. Umanistul Stefan Jonsson se întrevede în toate cele patru cărți scrise pînă acum, care au ca temă comună omul prins în lanțul determinărilor politice și sociale. De un succes deosebit s-a bucurat Världens centrum. En essä om globalisering (Centrul lumii. Eseu despre globalizare) apărută la Editura Norstedts, în 2001. Cînd
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
baby-sitting, bucătărie, menaj). Stefan Jonsson a fost anul acesta în București, ca invitat al Colegiului Noua Europă, la un colocviu pe tema Modern Times. Fragmentele despre Omul fără însușiri fac parte din prelegerea ținută cu acest prilej. Robert Musil a scris odată un scurt eseu despre uși, în care propunea o teză destul de excentrică: " Ușile sunt lucruri ce țin de trecut, chiar dacă, din când în când, mai apare câte o ușă din dos pe la concursurile de arhitectură." Recurgând la jargonul cvasi-științific
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]