33,912 matches
-
ianuarie 1689 - d.10 februarie 1755) a activat în calitate de consilier (1714) în parlamentul de la Bordeaux, devenind, după moartea unuia din unchii săi, căruia i-a moștenit titlul și funcția, președintele acestui parlament (1716 - 1728) . În 1728, a devenit membru al Academiei Franceze. În calitate de teoretician, a scris, în 1734, o disertație istorică științifică asupra înfloririi și decăderii Romei, intitulată " Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence" (Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor), în care afirmă că
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
american. A demisionat din justiție, iar în 1833-1855 a efectuat călătorii în Anglia. În 1835 a publicat primul volum din "Democrația în America". În 1840 a publicat al doilea volum din "Democrația în America". În 1841 este ales membru al Academiei Franceze. În aprilie 1848 este ales deputat în Adunarea Constituantă revoluționară. A lucrat la constituția celei de-a două republici. În 1849 a fost ministru de externe al Franței. În decembrie 1851 s-a retras din politică după lovitură de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mutat de la istorie politică către rolul mării în istorie. Între 1946-1968 a condus revista "Annales". Între 1956-1972 a fost director la "Ecole pratique des hautes etudes". În 1949-1972 a fost profesor la College de France și a devenit membru al Academiei Franceze. În 1979 îi apare lucrarea "Civilizația materială, economie și capitalism. Secolele XV-XVIII". Mai apar "Schimburile cotidianului", "Jocurile schimbului" și "Timpul lumii". A realizat emisiuni TV, răspândind ideile sale despre istorie. A pus accent pe geografie și economie, fiind propus
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
producție. Capitalismul ia naștere în sfera circulației capitalului, comerțul schimbului. Georges Duby (1919-1996) a fost specializat în istoria medievală a Franței, reprezentant al Școlii de la "Annales", profesor la universitățile din Lyon, Besancon, Aix-en-Provence, la College de France și membru al academiei franceze. A scris "Orientările cercetărilor istorice în Franța", reținând atenția limbajului și paradigma istoriografică specifică istoriei: durata lungă, punând în evidență legăturile istoriei cu geografia, apărând istoria regională. Îmbină istoria cu antropologia și utilizează metode matematice în cadrul istoriei economice și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Mircea Soțchi-Voinicescu etc. Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din RSSM (1969), Artist al Poporului din Federația Rusă (1980), titlul de membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike. De asemenea, a primit Premiul de Stat și Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București. Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
în: "Viața Studențeasca", "Amfiteatru", "Contemporanul", "Revista de Filosofie" În 1981 a participat la redactarea "Micului dicționar social-politic pentru tineret", unde contribuie cu o serie de articole. Volumul a fost coordonat de Virgil Măgureanu, pe atunci lector de științe politice la Academia Ștefan Gheorghiu. Datorită plecării lui Tismăneanu din țară, volumul a fost retras imediat din circulație. În 1981, Vladimir Tismăneanu rămâne în Spania în timpul unei călătorii turistice. Tismăneanu a avut o scurtă ședere în Venezuela, unde a lucrat la Muzeul de
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
1779 - d. 7 august, 1848) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier. Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, toriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837. Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802, devenind profesor, din 1807, în medicină și chirurgie, la Școala de Chirurgie din Stockholm. În
Jöns Jakob Berzelius () [Corola-website/Science/299520_a_300849]
-
chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier. Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, toriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837. Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802, devenind profesor, din 1807, în medicină și chirurgie, la Școala de Chirurgie din Stockholm. În 1810 școala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska, predecesor al Institutului Karolinska
Jöns Jakob Berzelius () [Corola-website/Science/299520_a_300849]
-
1836, Berzelius lucrează cu "Anna Sundström", care a lucrat ca asistenta sa. În 1807, Berzelius a fost numit profesor în chimie și farmacie la Institutul Karolinska. În 1808, este ales membru al "Societății Regale de Științe Suedeză". În acest timp, academia a ajut o perioadă de sedentarism, datorită venirii romantismului, astfel, lumea nu prea era interesată de știință. În 1818, Berzelius a fost ales secretarul academiei/societății, menținându-și postul până în anul 1848. </br> Traducere în limba engleză de Barbara Steele
Jöns Jakob Berzelius () [Corola-website/Science/299520_a_300849]
-
Karolinska. În 1808, este ales membru al "Societății Regale de Științe Suedeză". În acest timp, academia a ajut o perioadă de sedentarism, datorită venirii romantismului, astfel, lumea nu prea era interesată de știință. În 1818, Berzelius a fost ales secretarul academiei/societății, menținându-și postul până în anul 1848. </br> Traducere în limba engleză de Barbara Steele. Nu există traducere în limba română a acestei lucrări.
Jöns Jakob Berzelius () [Corola-website/Science/299520_a_300849]
-
definiție, limba română are un număr de diateze care variază între două și șase. În toate analizele apar diateza activă și cea pasivă, la care se mai pot adăuga următoarele diateze: reflexivă, impersonală, reciprocă și dinamică. "Gramatica limbii române" (Editura Academiei, 2005) propune un sistem de trei diateze aflate în două relații de opoziție: activă vs pasivă și activă vs impersonală, renunțînd astfel la diateza reflexivă. Exemple:
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
de unde este dat afară împreună cu Prelipceanu și Florin Iaru, în 1993, din cauza unor conflicte cu Ion Rațiu, patronul ziarului. În perioada 1995 - 2000 conduce Editura Ararat la propunerea lui Varujan Vosganian. O dată cu venirea anului 1997 se angajează ca redactor la Academia Cațavencu la propunerea lui Ioan T. Morar. La Academia Cațavencu a publicat, de-a lungul celor două decenii petrecute în componența redacției, printre altele, un serial despre viața în comunism, unul despre prietenul său apropiat Nichita Stănescu și alte articole
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
în 1993, din cauza unor conflicte cu Ion Rațiu, patronul ziarului. În perioada 1995 - 2000 conduce Editura Ararat la propunerea lui Varujan Vosganian. O dată cu venirea anului 1997 se angajează ca redactor la Academia Cațavencu la propunerea lui Ioan T. Morar. La Academia Cațavencu a publicat, de-a lungul celor două decenii petrecute în componența redacției, printre altele, un serial despre viața în comunism, unul despre prietenul său apropiat Nichita Stănescu și alte articole de sine stătătoare. După publicarea în 2008 a masivului
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
articole de sine stătătoare. După publicarea în 2008 a masivului volum "Istoria critică a literaturii române" al criticului Nicolae Manolescu, a semnalat în mai multe articole greșeli și inacurateți ale cărții. În 2011 au avut loc două licitații pentru trademark-ul Academia Cațavencu, din cauza datoriilor acumulate de trustul de presă din care făcea parte revista. Întrucât redacția, reprezentată de Doru Bușcu, nu a reușit să câștige a doua licitație (prima fusese câștigată, însă Doru Bușcu nu a reușit să strângă banii în timpul
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
recrutare în armată a fost luat din mâinile dietelor și încredințat funcționarilor oficiali locali. S-a introdus recrutarea sistematică, s-au editat manuale noi de instrucție și tactică militară și a fost dezvoltată o nouă artilerie. S-au înființat două academii militare, una pentru cadeți și alta pentru ingineri, în scopul de a îmbunătății calitatea ofițerilor. Totuși armata n-a deveniti niciodată atât de eficientă ca cea a Prusiei. În timpul domniei Mariei Terezia cultura a cunoscut un avânt deosebit, manifestându-se
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
adolescența în orașul Focșani, unde se stabiliseră bunicii lui după tată. Amintirile copilăriei constituie punctul de plecare al cunoscutului său roman „Cartea șoaptelor”. După finalizarea studiilor medii la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, a absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1982, ca șef de promoție) și Facultatea de Matematică a Universității București (1991). Obține în 1998 titlul de doctor la Academia de Studii Economice din București, cu o temă privind reforma piețelor financiare. După absolvire
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
medii la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, a absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1982, ca șef de promoție) și Facultatea de Matematică a Universității București (1991). Obține în 1998 titlul de doctor la Academia de Studii Economice din București, cu o temă privind reforma piețelor financiare. După absolvire și până decembrie 1989 Vosganian a lucrat ca economist la Centrala Berii și Vinului din București. Între anii 1978-1991, a predat cursuri la Școala duminicală de
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
anul 1885, se întoarce la Moscova pentru a urma cursurile facultății de drept și apoi lucrează ca profesor la facultate. În 1896 ia o decizie irevocabilă: va deveni pictor. Pleacă la München, unde se afla una dintre cele mai renumite Academii de Artă din Europa acelor vremuri. După ce sosește în Germania, în decembrie 1896, începe să studieze între 1897-1899 la o școală celebră condusă de pictorul Anton Azbe (1855-1905). În 1900, este primit în Academia de Arte Frumoase. Dezamăgit, părăsește școala
Vasili Kandinski () [Corola-website/Science/298990_a_300319]
-
afla una dintre cele mai renumite Academii de Artă din Europa acelor vremuri. După ce sosește în Germania, în decembrie 1896, începe să studieze între 1897-1899 la o școală celebră condusă de pictorul Anton Azbe (1855-1905). În 1900, este primit în Academia de Arte Frumoase. Dezamăgit, părăsește școala renunțând definitiv la educația academică. În primăvara anului 1901, înființează grupul "Phalanx". Această societate, născută în spiritul opoziției față de academismul omnipotent și omniprezent în artă, organizează în cursul celor 4 ani de existență un
Vasili Kandinski () [Corola-website/Science/298990_a_300319]
-
cu care se va căsători în anul 1917. În septembrie, se va naște primul lui fiu, Vsievolod. Din păcate, copilul va muri la doar trei ani. În 1920, devine profesor la universitatea din Moscova, iar un an mai târziu înființează Academia de Știință și Artă. Concepțiile lui Kandinski vor fi în scurtă vreme din ce în ce mai mult criticate. În decembrie 1921, pleacă cu soția la Berlin. Nu se va mai întoarce niciodată în Rusia. În 1922, la Weimar este numit profesor la Bauhaus
Vasili Kandinski () [Corola-website/Science/298990_a_300319]
-
Următorul succesor pe tronul României avea să fie Carol II, regele român despre care s-au scris cele mai multe monografii. S-a născut la 15 octombrie 1893. Era botezat la 17 octombrie, cu alai mare, în Mănăstirea Sinaia. În 1913 urma Academia militară de la Potsdam, Germania, iar la 20 de ani, când se stingea Carol I, vlăstarul regal care-i purta numele, era un june înalt, zvelt, prestant, foarte cultivat și instruit, de o personalitate debordantă. A urmat apoi o tinerețe trăită
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
mai puternică și ca imagine publică. Sfătuit de Colbert, unul din primele proiecte ale lui Ludovic, este restaurarea castelului și grădinilor Tuileries, încredințate lui André Le Nôtre și Louis Le Vau. Interioarele sunt încredințate lui Charles Le Brun și pictorilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură. Cardinalul Richelieu, sub Ludovic al XIII-lea a fondat Academia Franceză, iar Ludovic al XIV-lea a luat-o sub patronajul său. A creat alte academii, printre care Academia regală de Arhitectură, Academia regală de
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Ludovic, este restaurarea castelului și grădinilor Tuileries, încredințate lui André Le Nôtre și Louis Le Vau. Interioarele sunt încredințate lui Charles Le Brun și pictorilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură. Cardinalul Richelieu, sub Ludovic al XIII-lea a fondat Academia Franceză, iar Ludovic al XIV-lea a luat-o sub patronajul său. A creat alte academii, printre care Academia regală de Arhitectură, Academia regală de Științe. A fost patronul multor artiști ca pictorii Charles Le Brun, Pierre Mignard, Hyacinthe Rigaud
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Interioarele sunt încredințate lui Charles Le Brun și pictorilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură. Cardinalul Richelieu, sub Ludovic al XIII-lea a fondat Academia Franceză, iar Ludovic al XIV-lea a luat-o sub patronajul său. A creat alte academii, printre care Academia regală de Arhitectură, Academia regală de Științe. A fost patronul multor artiști ca pictorii Charles Le Brun, Pierre Mignard, Hyacinthe Rigaud; sculptorii Antoine Cosevox, François Girardot; arhitecții Louis Le Vau, Jules Hardouin-Mansard; desenatorul de grădini André Le
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
lui Charles Le Brun și pictorilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură. Cardinalul Richelieu, sub Ludovic al XIII-lea a fondat Academia Franceză, iar Ludovic al XIV-lea a luat-o sub patronajul său. A creat alte academii, printre care Academia regală de Arhitectură, Academia regală de Științe. A fost patronul multor artiști ca pictorii Charles Le Brun, Pierre Mignard, Hyacinthe Rigaud; sculptorii Antoine Cosevox, François Girardot; arhitecții Louis Le Vau, Jules Hardouin-Mansard; desenatorul de grădini André Le Nôtre, a căror
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]