32,760 matches
-
descriu 2 mari tipuri de transport : -pasiv în sensul gradientelor electrochimice care nu necesită consum energetic -difuziunea simplă -difuziunea facilitată -difuziunea prin proteine canal -activ care necesită consum energetic -transport activ primar -transport activ secundar Din punct de vedere al mărimii particulelor transportate se poate vorbi de un micro și de un macrotransfer. Fluxul reprezintă mișcarea unei substanțe spre interiorul sau exteriorul celulei și el depinde 12 de gradientul electrochimic sau energia metabolică utilizată pentru transport. 1.1.1.1.7
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
la nivelul plămânilor. 1.3.4.Volemia Volemia sau volumul sanguin total are o valoare de 5-6 L ce reprezinta cam 7.7% din greutatea corpului (76 ml/kg sau 2.6 L/m2 suprafață corporală). Prezintă variații cu sexul, mărimea corporală, antrenamentul fizic, altitudinea). Hematocritul reprezintă procentul ocupat de elementele celulare din sânge și are o valoare în jur de 45. Reglarea volemiei se face prin intervenția sistemului cardio-vascular și renal care sunt implicate în menținerea circulației și a echilibrului
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
frecvent colesterolul total a cărui creștere este considerată ca un important factor de risc pentru dezvoltarea aterosclerozei și a complicațiilor cardiovasculare. Cele mai multe lipide se găsesc legate de globuline cunoscute sub denumirea de apoproteine împreună cu care migrează electroforetic constituind lipoproteinele. Datorită mărimii moleculare și a densității diferite s-au putut obține prin ultracentrifugare mai multe clase de lipoproteine: -chilomicronii cu densitatea cea mai mică, nu migrează electroforetic și vehiculează trigliceridele alimentare provenite de la nivel intestinal, ei crescând după mese. -LP cu densitate
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
clasificare este complicată de multitudinea de factori (morfologici, etiologici, eritrokinetici) pe care trebuie să-i luăm în considerare. Creșterile sau poliglobuliile pot fi primare (în procesele neoplazice ce interesează organele hematopoietice) sau secundare unor afecțiuni cronice cardiace, pulmonare sau renale. Mărimea. Diametrul mediu al hematiilor este de 7.2 µm iar grosimea de 2.2µm. Volumul mediu este de 85 µm3 iar suprafața de 125 µm2. Suprafața totală a eritrocitelor atinge 3000 m2. Față de valorile medii ce cuprind cam 60% dintre
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
mai mici (microcite) sau mai mari (macrocite). Datorită modificărilor osmotice volumul hematiilor este ușor crescut în sângele venos. Hematiile al căror diametru depășește 12 µm se numesc megalocite și nu se întâlnesc în condiții fiziologice. Când hematiile sunt inegale ca mărime vorbim de anizocitoză. Forma specifică a hematiilor asigură o suprafață maximă ce favorizează schimbul de gaze și este avantajoasă din punct de vedere mecanic în timpul modificărilor de formă la care sunt supuse la trecerea prin vasele capilare cu diametru mic
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
proprietate importantă a eritrocitelor normale ea scăzând în anemiile hemolitice. Punerea în libertate a unor cantități importante de hemoglobină ar duce la eliminarea ei prin urină dacă nu s-ar lega de haptoglobină cu care formează un complex a cărui mărime nu permite eliminarea. Eritrocitele au tendința de a forma agregate sub forma unor rulouri sau fișicuri care sunt reversibile. In condiții patologice tendința de agregare crește ducând la formarea de conglomerate masive. La suprafața eritrocitelor există un complex de determinanți
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
mmHg într-o inspirație obișnuită pentru a crește apoi în expirație. Presiunea interpleurală este subatmosferică menținându-se în repaus cu 5 mmHg sub valoarea presiunii atmosferice. Diferența dintre cele 2 presiuni menționate constituie gradientul de presiune transpulmonar de care depinde mărimea volumului de aer ventilat. Lucrul mecanic ventilator se realizează pentru a învinge rezistențele toraco-pulmonare și are o valoare de repaus de 0.3 kgm/min putând atinge 80 kgm în efort. Consumul de O2 al mușchilor respiratori reprezintă cam 0
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
(← poloneză, AFI ['ʃʧɛtɕin], , ) este un municipiu în Polonia și primul port polonez ca mărime la Marea Baltică. Orașul este capitala voievodatului Pomerania Occidentală și are o populație de aproximativ 411.119 de locuitori (2005). este situat în nord-vestul Poloniei, pe malurile râului Oder, lângă coasta baltică și granița cu Germania. Partea vestică a municipiului este
Szczecin () [Corola-website/Science/297827_a_299156]
-
Ungaria și nordul Greciei. La mijlocul secolului al IX-lea, pe Dealul Sf. Martin din Tarnow (2,5 km de centrul orașului de astăzi), a fost fondat o fortăreața slavă, probabil de vistulani. Datorită eforturilor depuse de arheologii locali, știm că mărimea fortului a fost de aproape 16 de hectare, si a fost înconjurat de un val de pământ. Așezarea a fost probabil distrusă în anii 1030 sau anii 1050, în timpul unei revolte populare împotriva creștinismului (a se vedea Creștinarea Poloniei), sau
Tarnów () [Corola-website/Science/297826_a_299155]
-
ea nu se referă la un exemplar izolat al sistemului studiat, ci la un colectiv statistic alcătuit dintr-un număr mare de exemplare, aranjate în ansamblul statistic după anumite modele. Rezultatele ei nu sunt exprimate prin valori bine determinate ale mărimilor fizice, ci prin probabilități, valori medii și împrăștieri statistice. Două aspecte ale acestei descrieri, de o relevanță care le-a conferit rang de principiu, sunt noțiunile de "incertitudine" și "complementaritate". Relațiile de incertitudine pun în evidență existența unor perechi de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
fizice, ci prin probabilități, valori medii și împrăștieri statistice. Două aspecte ale acestei descrieri, de o relevanță care le-a conferit rang de principiu, sunt noțiunile de "incertitudine" și "complementaritate". Relațiile de incertitudine pun în evidență existența unor perechi de mărimi fizice (cum sunt poziția și impulsul, sau componente diferite ale momentului cinetic) care nu pot fi determinate simultan oricât de precis, limita de precizie fiind impusă de existența unei mărimi fizice fundamentale: constanta Planck și fundamentat teoretic de principiul incertitudinii
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
Relațiile de incertitudine pun în evidență existența unor perechi de mărimi fizice (cum sunt poziția și impulsul, sau componente diferite ale momentului cinetic) care nu pot fi determinate simultan oricât de precis, limita de precizie fiind impusă de existența unei mărimi fizice fundamentale: constanta Planck și fundamentat teoretic de principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Descrierea fenomenelor la scară atomică are un caracter complementar, în sensul că ea constă din elemente care se completează reciproc într-o imagine unitară, din punctul de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
și contradicții. O analiză critică a teoriei cuantice vechi l-a condus pe Heisenberg la concluzia că noțiunea de traiectorie a unui electron în atom este lipsită de sens, și că o teorie atomică trebuie construită numai pe baza unor mărimi "observabile", cum sunt frecvențele și intensitățile liniilor spectrale. Noua teorie propusă de Heisenberg (1925) și dezvoltată de el împreună cu Born și Jordan a fost numită "mecanică matricială". Interpretarea statistică a teoriei a fost dată de Born (1926); o consecință importantă
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
ascultă de principiul superpoziției; pe plan teoretic, aceasta înseamnă că funcțiile de stare sunt elemente ale unui spațiu vectorial. Pentru interpretarea fizică a funcției de stare e necesar ca vectorii din spațiul stărilor să poată fi caracterizați prin "orientare" și "mărime". Acest lucru se realizează definind un produs scalar, ceea ce transformă spațiul stărilor într-un spațiu prehilbertian. Produsul scalar a doi vectori formula 1 și formula 2 este un număr complex formula 3 cu proprietățile unde asteriscul denotă conjugata complexă. Mărimea pozitivă se numește
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
prin "orientare" și "mărime". Acest lucru se realizează definind un produs scalar, ceea ce transformă spațiul stărilor într-un spațiu prehilbertian. Produsul scalar a doi vectori formula 1 și formula 2 este un număr complex formula 3 cu proprietățile unde asteriscul denotă conjugata complexă. Mărimea pozitivă se numește "norma" vectorului formula 8 În general, spațiul stărilor este infinit-dimensional; pentru a putea cuprinde în totalitate stările sistemului, se impune condiția ca el să fie complet, ceea ce îl face să devină un spațiu Hilbert. Starea unui sistem, la
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
cuprinde în totalitate stările sistemului, se impune condiția ca el să fie complet, ceea ce îl face să devină un spațiu Hilbert. Starea unui sistem, la un anumit moment, este caracterizată prin valorile măsurate, în acel moment, ale unui număr de mărimi fizice "observabile". Analiza operației de măsurare arată că măsurarea unei observabile modifică starea sistemului, iar măsurarea simultană (adică în succesiune imediată) a două observabile poate da rezultate diferite, în funcție de ordinea în care au fost efectuate măsurătorile. Teoria incorporează aceste constatări
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
sistemului) trebuie să respecte principiul cauzalității, care cere ca starea sa la un anumit moment să determine în mod univoc starea sa la un moment ulterior. Modificarea funcției de stare formula 62 și a oricărui operator hermitic formula 12 care reprezintă o mărime observabilă, de la un moment inițial formula 64 la un moment formula 65 poate fi descrisă de un operator formula 66 care trebuie să fie "liniar" și "unitar" (pentru ca evoluția temporală să păstreze superpoziția stărilor și spectrul observabilelor): Se postulează că operatorul de evoluție
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
al sistemului, ci la un "colectiv statistic" alcătuit dintr-un număr mare de exemplare „preparate” în aceeași stare la un moment inițial și lăsate să evolueze conform dinamicii conținute în hamiltonian. Postulatele interpretarii statistice se referă la rezultatele măsurării unei mărimi fizice (observabile), efectuată pe fiecare dintre exemplarele colectivului statistic la un moment ulterior. Măsurarea este presupusă "ideală", în sensul că rezultatele ei reflectă numai fenomene cuantice incontrolabile, nu și efecte datorate condițiilor de măsurare, care sunt controlabile și pot fi
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
ulterior. Măsurarea este presupusă "ideală", în sensul că rezultatele ei reflectă numai fenomene cuantice incontrolabile, nu și efecte datorate condițiilor de măsurare, care sunt controlabile și pot fi compensate. Funcția de stare formula 109 se presupune normată la unitate: "Rezultatul măsurării mărimii fizice formula 17 poate fi numai una din valorile proprii formula 113 ale operatorului hermitic asociat" formula 114 Probabilitatea de a obține ca rezultat al măsurării valoarea formula 115 din spectrul operatorului hermitic asociat formula 116 este pătratul normei proiecției funcției de stare pe subspațiul
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
relația de completitudine (9) iau respectiv formele Probabilitatea de măsurare a valorii proprii formula 115 este atunci transcrisă în forma relația (30) arată că normarea la unitate a funcției de stare e echivalentă cu legea de sumare a probabilităților pentru valorile mărimii fizice formula 128 Cunoscând probabilitățile, se poate calcula valoarea medie a observabilei: Se obține astfel o consecință importantă a principiului descompunerii spectrale: "Valoarea medie a unei mărimi fizice formula 131 reprezentată prin operatorul hermitic formula 132 pe colectivul statistic descris de funcția de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
a funcției de stare e echivalentă cu legea de sumare a probabilităților pentru valorile mărimii fizice formula 128 Cunoscând probabilitățile, se poate calcula valoarea medie a observabilei: Se obține astfel o consecință importantă a principiului descompunerii spectrale: "Valoarea medie a unei mărimi fizice formula 131 reprezentată prin operatorul hermitic formula 132 pe colectivul statistic descris de funcția de stare formula 133 este" Dacă rezultatul măsurării mărimii fizice formula 17 este valoarea proprie formula 137 funcția de stare după măsurare se află în subspațiul invariant asociat acestei valori
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
calcula valoarea medie a observabilei: Se obține astfel o consecință importantă a principiului descompunerii spectrale: "Valoarea medie a unei mărimi fizice formula 131 reprezentată prin operatorul hermitic formula 132 pe colectivul statistic descris de funcția de stare formula 133 este" Dacă rezultatul măsurării mărimii fizice formula 17 este valoarea proprie formula 137 funcția de stare după măsurare se află în subspațiul invariant asociat acestei valori proprii." Reducerea funcției de stare reprezintă efectul cuantic, incontrolabil experimental, care definește o măsurătoare ideală; funcția de stare după măsurătoare se
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
va fi vectorul propriu comun unic, corespunzător valorilor proprii măsurate formula 139 Sistemul atomic este astfel „preparat” pentru o nouă măsurătoare (completă sau incompletă) a stării sale la un moment ulterior. Principiile mecanicii cuantice nu specifică forma operatorilor hermitici care reprezintă mărimi fizice observabile, sau relațiile de comutare pe care ei le satisfac. Acestea se stabilesc, pentru sisteme simple care au un analog în mecanica clasică sau în teoria cuantică veche, prin metode euristice în care intuiția are un rol. Rezultatele sunt
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
precedentă devine unde formula 167 e viteza luminii în vid. În mecanica cuantică, hamiltonianul este operatorul de evoluție; dacă nu depinde explicit de timp, el este operatorul atașat observabilei energie. Expresia sa e, formal, cea din mecanica clasică, ținând seama că mărimile dinamice devin operatori; formula 170 e operatorul laplacian. Se constată că ecuațiile lui Heisenberg (21) pentru operatorii poziție și impuls au aceeași formă ca ecuațiile canonice din mecanica hamiltoniană, dacă parantezele Poisson sunt înlocuite prin comutatorii respectivi, împărțiți la constanta formula 171
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
sunt, respectiv, componentele carteziene ale pozițiilor și impulsurilor particulelor. Operatorul hamiltonian se obține din hamiltonianul clasic formula 176 înlocuind variabilele canonice prin operatorii respectivi — cu precizarea că produsele de operatori necomutativi trebuie simetrizate. Conform interpretării de la Copenhaga a funcției de stare, mărimile fizice sunt distribuite statistic. Fluctuațiile unei observabile formula 35 în jurul valorii medii (32) sunt date de "împrăștierea statistică", sau "abaterea pătratică medie": Necomutativitatea observabilelor impune restricții asupra împrăștierilor statistice, cunoscute sub numele de "relații de incertitudine". În formalismul matematic al mecanicii
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]