30,037 matches
-
boală psihică are un aspect individual și social, determinat de personalitatea și de experiențele de viață subiective ale fiecărui pacient în parte. Pentru abordarea unei definiții se ține seama de o serie de factori: raritatea statistică, reacțiile inadecvate, starea de suferință, lezarea normelor sociale etc. În cazul reunirii unor criterii stabilite în diverse sisteme de clasificare, se poate lua în considerare existența unei boli sau a unei tulburări de comportament. Pentru afirmarea cu mare probabilitate a unei diagnose este însă necesară
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
regiunile Chinei în care populația civilă era considerată ostilă, a fost practicată și răpirea și violarea femeilor. Victima prostituției forțate Jan Ruff-O'Hearn a depus mărturie în fața Comitetului Camerei Reprezentanților a SUA: „S-au spus multe povești despre ororile, brutalitățile, suferințele și foametea îndurate de femeile olandeze din lagărele de prizonieri japoneze. Dar nu s-a spus niciodată o poveste, cea mai rușinoasă poveste a celui mai grav abuz umanitar comis de japonezi în timpul celui de-al doilea război mondial - povestea
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
reconfortare”" din 11 ianuarie 1992. Guvernul, prin glasul secretarului cabinetului nipon Koichi Kato, a fost obligat să recunoască public o parte a faptelor în discuție. Primul ministru nipon Kiichi Miyazawa a prezentat scuze oficiale în timpul unei călătorii în Coreea de Sud pentru suferințele femeilor victime ale scalviei sexuale din bordelurile militare japoneze. După o serie de studii coordonate de guvern, secretarul cabinetului, Yohei Kono, a emis o declarație publică pe 4 august 1993. Prin această declarație, guvernul japonez recunoștea că: "„Stațiile de reconfortare
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
for Water: Songbook of Poems and Lyrics", o colecție de poezii și versuri. Titlul cărții este, conform propriilor sale declarații, fundația poeziilor sale, pentru că „toate poeziile pe care le-am scris până acum provin din lacrimile mele de bucurie, durere, suferință, depresie”. Cartea a devenit un succes comercial în S.U.A., adunând peste 500,000 de dolari americani. Ulterior, cartea a fost inclusă în lista celor mai de succes produse ale anului 2005, în ierarhia întocmită de publicația "The New York Times". în anul următor
Alicia Keys () [Corola-website/Science/309978_a_311307]
-
o parte din teologii creștini, altă legătură decât una de nume și de coincidență cronologică. O altă interpretare, speculativă, bazată pe limbile greacă și latină, și răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de "pascha - passione", de la "passione - suferință" (în (páscho - sufăr), "πάσχει" (páschei - suferă). Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre: Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană "aus" — a străluci Paștile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
evrei în amintirea eliberării din robia egipteană și ieșirii lor din Egipt (Exodul), sub conducerea lui Moise. Sărbătoarea Paștelui celebrează evenimentul fondator din relatarea biblică care este eliberarea evreilor din sclavia egipteană. E legat deci de peripețiile Ieșirii (Exodului) și suferințele îndurate de popor în deșert (de unde interdicția pâinii dospite în mesele festive), ca și de întâlnirea lui cu Dumnezeu. Istoric vorbind, sărbătoarea repetă o practică sacrificială uzuală în vechiul Orient, sacrificiu care era modul comun de adorare al unui zeu
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
a putut să se apere de influență partidului nazist. Așa denumirea de comunitate a primit un alt nume și anume acela de grup. Secolul 20 a adus multor șagani și perioade de trai foarte bune, dar și multă durere și suferința. Așa a avut Sagu 51 de morti căzuți în Primul Război Mondial. Dar mai grave și groaznice sunt pierderile din al Doilea Război Mondial. Atunci cand România s-a alăturat Germaniei, în războiul împotriva rușilor, multi șagani, băieți tineri, au ajuns
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
Viena, condusă atunci de Adam Politzer, al cărui apropiat colaborator a devenit. Pe când era medic la Viena, Bárány a introdus, cu ajutorul unei seringi, un lichid în conductul auditiv extern al unui pacient ce suferea de "vertigo" pentru a-i ameliora suferințele. Dar tulburările nu au dispărut, dimpotrivă pacientul manifestă simptomele unui "nistagmus". La încălzirea lichidului injectat, mișcările oculare se produceau în sens invers. Astfel, Bárány emise ipoteza că "endolimfa" (care se cobora la temperaturi scăzute, iar la căldură se ridică) este
Róbert Bárány () [Corola-website/Science/309173_a_310502]
-
a mai reușit să o depășească, întrucât Max fusese fiul ei preferat. Singura consolare pentru ea era că "personal îl deconsiliase tot timpul, nefiind nici o clipă de acord" cu plecarea lui în Mexic. Arhiducesa nota într-o scrisoare: "Gândul la suferințele prin care a trecut, la izolarea și însingurarea lui departe de noi nu mă va părăsi niciodată, producându-mi o durere indescriptibilă". Sofia era acum un om frânt. Va mai trăi încă cinci ani, dar aceștia vor fi umbriți de
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
pentru toți nepoții ei. Cu puțin timp înainte de a muri, ea a asistat la logodna Arhiducesei Gisela, fiica cea mare a cuplului imperial cu Prințul Leopold al Bavariei. Arhiducesa moare în dimineața zilei de 28 mai 1872, după o îndelungată suferință având întreaga familie alături. Ea a fost înmormântată în Cripta Capucinilor din Viena. Soțul ei îi va mai supraviețui șase ani. Moartea Sofiei a reprezentat după cum nota și contele Hübner în jurnalul său "o mare pierdere pentru familia imperială, pentru
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
de-a lungul întregii perioade naziste. În ciuda faptului că prețurile erau stabilite prin lege, salariile au rămas relativ scăzute, iar piața suferea de lipsuri cronice, care s-au agravat după declanșarea războiului. La toate acestea s-au adăugat după 1942 suferințele cauzate de atacurile aeriene aliate împotriva orașelor germane. Traiul luxos și venalitatea oficialilor naziști precum Hermann Göring stârnea o furie crescândă. Rezultatul era „o nemulțumire profundă în rândul populației din toate colțurile țării, cauzate de eșecurile din economie, amestecul guvernamental
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
din "Werther" de Massenet. De la Gluck la Berg, de la Mozart la Wagner, de la Puccini la Massenet, Elisabeta Neculce-Carțiș a demonstrat diapazonul artistic deosebit de cuprinzător al resurselor sale. A murit la 4 decembrie 1998 la București, după o lungă și grea suferință, fiind înmormântată lângă părinții săi în Cimitirul Sfântul Constantin din Brăila, orașul copilăriei și adolescenței sale, de care a fost extrem de legată pe parcursul vieții.
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
care «a fost trimis la schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu forțat timp de șase luni!» Patriarhul Justinian a încetat din viață în seara zilei de 26 martie 1977, în vârstă de 76 de ani, după o grea suferință și o lungă perioadă de spitalizare. A fost depus în mormântul pe care cu grijă și l-a pregătit în zidul interior al Mânăstirii Radu Vodă din București, ctitorită de el. Pe crucea încastrată în zid, Patriarhul i-a cerut
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
îi agrava conflictul din suflet. Ajunsese să se considere blestemată și condamnată pentru veșnicie la chinurile iadului. Într-o zi, când era tulburată de remușcări de conștiință, se rugă la Sfântul Francisc de Assisi, cerându-i să o elibereze din suferință. Sfântul Francisc, care murise cu aproximativ 60 de ani în urmă, era cunoscut în Foligno. Populația își mai amintea că el își vânduse calul si materialele din magazinul tatălui său în fața catedralei din oraș, cheltuind venitul obținut pentru reconstruirea bisericii
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
și care s-a dezvoltat foarte mult în gândirea franciscană. Angela da Foligno a avut numeroase viziuni ale Patimilor Mântuitorului, viziuni din ce în ce mai realiste. Ea nu ne-a lăsat însă nicio relatare a patimilor, ci doar unele trăsături mai pregnante ale suferințelor fizice ale lui Isus Chrisos, pentru a insista apoi asupra durerilor Sale sufletești, în special în grădina Ghetsimani, în timpul flagelării și al morții pe cruce. Și Angela da Foligno arată discipolilor săi cum trebuie resimțite și trăite aceste dureri. Cunoașterea
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
o parte din vina răstignirii. Abia după ce a parcurs mai mulți etape de pe drumul crucii Angela ajunge la revelația misericordiei divine și în cele din urmă împreunarea cu Dumnezeu și dragostea fără limite pentru Dumnezeu. Angela da Foligno descrie întâi suferințele fizice pe care le-a suferit Mântuitorul în timpul patimilor, descriindu-le ca pe cele cinci cuțite care l-au străpuns pe Isus Christos, Dumnezeu și om în același timp, "" Primul tip de cuțit a fost cruzimea perversă a celor a
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
fost asociate de întreaga viață a lui Christos: ""Dumnezeu Tatăl voise ca Fiul Său să aibe în această lume, cea mai perfectă, continuă și profundă sărăcie, cea mai perfectă, continuă și produndă disprețuire precum și cea mai perfectă, continuă și profundă suferință."" Tema sărăciei lui Isus Christos și a apostolilor constituia un element de bază al doctrinei franciscane și în 1322 a făcut obiectul unei dispute între franciscani și dominicani. Analizând în primul rând aspectele legate de sărăcia în care a trăit
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
cele din urmă condamnat fără nicio pricină și ucis."" În sfârșit, Angela da Foligno trece la descrierea celei de a treia dureri asociate a lui Isus Christos. ""A treia durere pe care a suferit-o sufletul lui Christos a fost suferința cea mai produndă. Deoarece acest suflet sfânt, unit cu corpul Său într-o făptură divină, era plină de înțelepciunea maximă, El știa și vedea că urma să fie trădat, vândut, prins, abandonat, renegat, legat, batjocorit, bătut, flagelat, judecat și condamnat
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
flagelat, judecat și condamnat ca un tâlhar, dus la cruce, desbrăcat, crucificat, omorît, blestemat, lovit de o lance care să-L răneasca în coastă"" Angela da Foligno arată că cunoașterea tuturor acestora dureri îndurate de Isus Christos constituie cauza unei suferințe continue care L-a însoțit toată viața. Învățătura despre Sfânta Inimă a lui Isus nu era foare răspândită în evul mediu. Cultul Sfintei Inimi a luat amploare în biserica catolică abea în secolul al XVII-lea, urmare a mesajelor divine
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
rang de poezie de curte o poezie de origine populară, grefând-o pe tradiția galiciana. Din această fuziune au rezultat caracteristicile "„cântecelor de dragoste”", în care seniorul respectă convențiile iubirii curtene - divinizarea femeii, statornicia timidă și supusă a iubitului, exagerarea suferinței din dragoste etc.) - într-un limbaj artificial înfrumusețat de termeni provensali. Poezia satirica Menestrelii compuneau și versuri satirice, fie sub forma unei ironii sarcastice ("„cântece de zeflemea”"), fie sub forma unei apostrofe directe ("„cântece de blestem”"). și acest gen își
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
70.000 de prizonieri americani și filipinezi. Aproximativ 10.000 dintre aceștia au pierit mai apoi în ceeea ce a devenit mai târziu cunoscut ca „marșul morții din Bataan”. Stăpânirea japoneză a durat aproape doi ani, perioadă caracterizată prin uriașe suferințe ale populației civile. În toată această perioadă au avut loc confruntări dintre trupele regulate japoneze și forțele de guerilă locale. Partizanii filipinezi s-au alăturat forțelor americane conduse de generalul MacArthur, debarcate în Filipine pe 19 octombrie 1944. Campania din
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
intrând astfel în biserici, în mănăstiri și în alte medii religioase din țară și de peste hotare. Dovada ne-o oferă cea de-a opta ediție a acestor cântări nemuritoare, ce apare sub titlul "Să cântăm Domnului" . Cu toate că poetul a cunoscut suferința pe toate treptele ei, el rămâne un poet al luminii, al iubirii, al credinței și smereniei. Versurile sale îmbracă expresia imnului și a odei sau devin, când e cazul, o antiteză de mare putere artistică, puse în slujba lui Dumnezeu
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
de la subsol, unde s-a comportat cu aceeași demnitate. În primăvara anului 1963, în celula închisorii de la Gherla, Alexandru Rusu s-a îmbolnăvit de rinichi. La data de 9 mai 1963, după ce i-a binecuvântat pe cei prezenți, colegi de suferință, din aceeași celulă, le-a spus:„Acestea au fost ultimele sale cuvinte”. Alexandru Rusu a fost înmormântat, fără nicio ceremonie religioasă, în cimitirul deținuților politici de la Gherla, județul Cluj, în mormântul cu numărul 133, după care, locul a fost arat
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
după ieșirea la pensie la diverse studii istorice. A pus în ordine jurnalul zilnic pe care îl ținuse pe aproape tot timpul vieții, scriind peste douăzeci de caiete. A murit la 21 martie 1982 la București, după o foarte scurtă suferință. La înmormântarea sa, de la cimitirul Belu din București, Corneliu Coposu i-a făcut următoarea caracterizare: "Profesorul Hudiță a fost un om modest, dar un mare caracter: un luptător bun și loial; un istoric care a strălucit prin cultură, hărnicie și
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
adesea tratamentul prin hipnoză, muzica, sau alte metode medicale alternative adecvate. A avut o oarecare participare la cercetările lui Louis Pasteur pentru prepararea vaccinului împotriva turbării. El credea în necesitatea eutanasierii, ca de exemplu în cazul turbării, în cazurile de suferință intensă și lipsite de orice speranță pentru cel bolnav. "Letters From A Mourning City" a fost publicată în Anglia în 1884 și cuprinde relatarea experiențelor trăite în timpul epidemiei de holeră de la Neapole. O parte din aceste relatări au fost publicate
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]