33,912 matches
-
și pictorilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură. Cardinalul Richelieu, sub Ludovic al XIII-lea a fondat Academia Franceză, iar Ludovic al XIV-lea a luat-o sub patronajul său. A creat alte academii, printre care Academia regală de Arhitectură, Academia regală de Științe. A fost patronul multor artiști ca pictorii Charles Le Brun, Pierre Mignard, Hyacinthe Rigaud; sculptorii Antoine Cosevox, François Girardot; arhitecții Louis Le Vau, Jules Hardouin-Mansard; desenatorul de grădini André Le Nôtre, a căror lucrări vor fi faimoase
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
de a acumula noi cunoștințe l-au condus și spre alte domenii de activitate: Antropologie, Arheologie, Istorie, Sociologie, Organizare sanitară și Politică. După absolvirea gimnaziului din Köslin, Virchow începe în 1840 studiul medicinii la Universitatea din Berlin ca bursier al Academiei Militare ""Pépinière"", având ca profesor - printre alții - pe renumitul fiziolog Johannes Peter Müller. După ce și-a luat doctoratul cu dizertația ""De Rheumate Praesertim Corneae"" (1843), a început să lucreze ca asistent al lui Robert Friedrich Froriep la Prosectura spitalului ""Charité
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
palate vaste adiacente, cunoscute în mod colectiv ca Ermitaj — numele sub care întregul complex, inclusiv Palatul de Iarnă, a devenit cunoscut 150 de ani mai târziu. Ecaterina a fost impresionată de arhitectul francez Jean-Baptiste Vallin de la Mothe, care a proiectat Academia Imperială de Arte (tot la Sankt Petersburg), și l-a însărcinat să adăuge o nouă aripă la Palatul de Iarnă. Această aripă era concepută ca un loc de retragere de formalitățile și ceremoniile de la curte. Ecaterina a numit-o Ermitaj
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
(n. 21 septembrie 1864 București - d. 17 februarie 1947 Paris) a fost o scriitoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris. A avut o idilă cu viitorul rege Ferdinand, relație dezaprobată de regele Carol I și guvern. S-a născut la București "într-o seară de început de octombrie" (3
Elena Văcărescu () [Corola-website/Science/299025_a_300354]
-
pentru ca după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886 publicând la Paris volumul "Chants d'Aurore" ("Cântecele zorilor"), premiat de Academia Franceză. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea. În perioada Primului Război Mondial, a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918. Începând din anul 1919 este numită de către regele României ca secretar general al Asociației
Elena Văcărescu () [Corola-website/Science/299025_a_300354]
-
Universul literar, România, Revista Fundațiilor Regale, Letopiseți, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacăra, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară, Steaua, Luceafărul"; a ținut cronica literară la Radio între 1934-1938. A fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) și al revistei "Manuscriptum". Culegerea de note intitulată "Repertoriu critic" (1925) a fost publicată într-o revistă de bibliografie. Notele completau imaginea poetului cu aceea a iubitorului de cărți și a criticului. Volumul "Scut și
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, unde prințul George Valentin Bibescu primește o însărcinare diplomatică, Martha Bibescu își publică, la întoarcerea în Franța, prima sa carte: "Les Huit Paradis" (1908). Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum va deschide seria unei opere impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspirație autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
În 1945 Martha Bibescu pleacă în Anglia. Aici se intalneste cu mostenitorul ei, Printul John Nicolas Ghika - Comanesti pe care l-a ajutat sa parasesca tara in anii tulburi care au urmat dupa instaurarea comunismului. Din 1955 devine membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles, în fotoliul pe care îl ocupase contesa Ana de Noailles. Cumnatul său, prințul Antoine Bibescu a fost prietenul din copilărie al prozatorului Marcel Proust, drept pentru care Martha Bibescu l-a întâlnit
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
care a semnat o serie de biografii istorice, Martha Bibescu a scris aproape patruzeci de cărți, a colaborat la un număr mare de reviste, a răspuns la o serie de 17 emisiuni la Ora Culturii Franceze, a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles, în fotoliul pe care-l ocupase contesa de Noailles, a dus o intensă viață literară și mondenă, cucerind prin frumusețea, inteligența și talentul ei numeroase admirații. A păstrat până la urmă nostalgia după «țara sălciilor» și amintirea prieteniilor
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
Un premiu literar este o distincție acordată pentru o performanță literară oarecare de instituții guveranmentale sau non guvernamentale, de asociații, academii, fundații sau persoane particulare. Majoritatea premiilor sunt acompaniate de o sumă de bani, de o medalie sau o bursă. În funcție de naționalitatea persoanei care le primește ele pot fi clasificate în premii naționale sau internaționale. · Premiul Victor Rossel (Belgique), créat în
Premiu literar () [Corola-website/Science/299032_a_300361]
-
a fost închis, iar mama sa a fost nevoită să se mute la Budapesta, cu două fiice ale ei. Ea a fost cazată într-o singură cameră construită pe niște piloni de deasupra unei mlaștine. György a ajuns în atenția Academiei Franz Liszt din Budapesta la 9 ani devenind cel mai tânăr copil admis vreodată la acea academie. El i-a uimit pe profesori care i-au permis să învețe la clasele avansate, în mod normal rezervate pentru studenții adulți. În
György Cziffra () [Corola-website/Science/304481_a_305810]
-
ale ei. Ea a fost cazată într-o singură cameră construită pe niște piloni de deasupra unei mlaștine. György a ajuns în atenția Academiei Franz Liszt din Budapesta la 9 ani devenind cel mai tânăr copil admis vreodată la acea academie. El i-a uimit pe profesori care i-au permis să învețe la clasele avansate, în mod normal rezervate pentru studenții adulți. În 1942, la vârsta de 21 de ani, Cziffra a fost chemat la luptă contra naziștilor, în Al
György Cziffra () [Corola-website/Science/304481_a_305810]
-
juca prietena sa, Maureen O'Sullivan, rula la teatrul West End, Vivien le-a mărturisit și părinților săi că dorința ei este să devină actriță. S-a bucurat de sprijinul amândurora, tatăl său a ajutând-o să se înscrie în Academia Regală de Artă Dramatică (ARAD) din Londra. La finele anului 1931, Vivien îl întâlnește pe Herbert Leigh Holman, cunoscut sub numele de Leigh, un avocat cu treisprezece ani mai în vârstă decât ea. În ciuda rezervelor acestuia în privința meseriei de actriță
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
cinema — doar a unei stele de cinema — este o viață prefăcută, trăită pentru valori false și pentru publcitate. Actrițele își continuă existența pentru o durată lungă și apar totdeauna roluri minunate care să fie jucate”. Împreună cu cele zece premii ale academiei câștigate de către film, acesta i-a adus multe alte premii de prestigiu lui Leigh pentru acest rol. În luna februarie a anului 1940, Jill Esmond a fost de acord să divorțeze de Olivier, iar Holman a renunțat de asemenea la
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
petreceri și reuniuni de familie, la vârsta de 7 ani a început să ia lecții de pian formale. A dovedit aptitudini muzicale în timpul școlii, inclusiv abilitatea de a compune melodii. La varsta de 11 ani a obținut o bursă la Academia Regală de Muzică. Pentru următorii cinci ani asista la orele de sâmbată ale Academiei din centrul Londrei și a declarat că îi facea plăcere să interpreteze lucrări de Chopin și Bach și să cânte în cor. Dar, în afară de acestea, se
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
lecții de pian formale. A dovedit aptitudini muzicale în timpul școlii, inclusiv abilitatea de a compune melodii. La varsta de 11 ani a obținut o bursă la Academia Regală de Muzică. Pentru următorii cinci ani asista la orele de sâmbată ale Academiei din centrul Londrei și a declarat că îi facea plăcere să interpreteze lucrări de Chopin și Bach și să cânte în cor. Dar, în afară de acestea, se considera un elev obișnuit, deși unii instructori au spus că era un "elev model
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
și Bach și să cânte în cor. Dar, în afară de acestea, se considera un elev obișnuit, deși unii instructori au spus că era un "elev model" și că în ultimii ani lua lecții de pian în particular pe lângă orele sale de la Academie. Mama lui John, deși foarte strictă cu fiul ei, era mai vivace decât soțul ei. Din vreme ce Stanley Dwight nu era interesat de fiul său și era adesea absent, John a fost crescut în principal de mama și bunica
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
originale cu satiră la adresa vieții artiștilor, politicienilor și bancherilor. În același timp realizează ilustrații de carte, pentru operele lui William King, Charles Gildon și Aubrey de la Motraye, dar nu renunță la ambiția de a picta. Pentru aceasta se înscrie la academia înființată de Louis Chéron și John Vanderbank. Intră în contact cu mediul pictorilor londonezi, dar nu este mulțumit de sistemul clasic de educație și, în anul 1725 se transferă în atelierul lui James Thornhill. O prietenie adâncă se va lega
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
-și admirația pentru creațiile lui François Boucher (1703-1770). Hogarth se consacră redactării unui tratat despre pictură, ""The Analysis of Beauty"" ("Analiza Frumosului"), ncare apare la Londra în anul 1753 și este tradusă curând în germană și italiană. În anul 1757, Academia Imperială de la Augsburg (Imperiul Austriac) îl primește membru de onoare. Tot în aceeași perioadă este recunoscut oficial și în Anglia, Hogarth primește funcția de prim-pictor al curții regale, "supraintendent al tuturor operelor aflate în proprietatea Majestății Sale". Deși înaintat
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
țară. În contextul mișcării de renaștere națională, care începe să se resimtă, limba lituaniană devine în centrul atenției. Se fac cercetări lingvistice în domeniu și se editează prima enciclopedie științifică în limba națională. Guvernarea rusă este nevoită să accepte înființarea Academiei Lituaniene de Științe. Cu toate acestea, clasele sociale superioare utilizau poloneza, lituaniana fiind utilizată mai pe larg, inclusiv în literatură, în Lituania Mică, o regiune aflată sub domiația Prusiei. Redeșteptarea conștiinței naționale începe în rândul populației sărace ca apoi să
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
an "Gabriel Marcel et Karl Jaspers" la Editura Temps présent din Paris. Gabriel Marcel este la apogeul activității sale creatoare, îi este decernat distincția de Ofițer al Legiunii de Onoare. În 1949 îi este decernat Marele Premiu pentru literatură al Academiei Franceze și publică la Editura Plon, piesele "L'Emissaire, Le Signe de la Croix, La Fin des temps" în volumul "Vers un autre royaume." Editurile Nauwelaerts și Vrin reeditează "Positions et approches concrètes du mystère ontologique". Predă o suită de conferințe
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
termenul de alergie este restrâns la hipersensibilitatea imunologică de tip alergic. Terminologia aferentă bolilor alergice este foarte variată. WAO (World Allergy Organization) recomandă adoptarea unei nomenclaturi globale adresată afecțiunilor alergice. Terminologia propusă de "Nomenclatura Revizuită pentru Boli Alergice", publicată de "Academia Europeană de Alergologie și Imunologie Clinică" (EAACI, după inițialele în limba engleză), a fost revizuită de "World Allergy Organization" în "Nomenclatura Revizuită pentru Boli Alergice pentru Utilizare Globală", publicată în anul 2004. Gell și Coombs definesc 4 tipuri de reacții
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
fost o pictoriță rusă. s-a născut lângă Harkov (astăzi în Ucraina) într-una dintre cele mai rafinate și cultivate familli ale Rusiei Imperiale, familia Benois. Bunicul său, Nicholas Benois, a fost celebrul arhitect, președintele "Societății Arhitecților" și membru al "Academiei de Științe Ruse". Unchiul său Alexandre Benois, a fost celebrul pictor, fondatorul grupului de artă "Mir iskusstva". Tatăl său, Evgheni Nikolaievici Lanceray, a fost cunoscutul sculptor, iar mama sa a fost foarte talentată la desen. Fratele său, Nikolai Evghenievici Lanceray
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
cu alții, dar spre fericirea ei a trebuit să împartă apartamentul cu alți artiști de la "Tetrul de Artă din Moscova". Astfel, Serebriakova a lucrat în această perioadă concentrțndu-se pe viața teatrală. În această perioadă fiica sa, Tatiana, a intrat la academia de balet, iar Serebriakova a creat o serie de pasteluri la "Teatrul Mariinsky". În toamna lui 1924, Serebriakova a mers la Paris, primind un comision pentru o lucrare murală mare. După finalizarea lucrării a dorit să se întoarcă în Uniunea
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
stabilit la Erevan, capitala RSS Armene. În același an, s-a înscris la cursurile Institutului de Limbi Străine din Erevan, secția de limba engleză. A abandonat studiile la Institut după numai trei luni de frecvență și s-a înscris la Academia Teologică Kevorkian a Catolicosatului de la Ecimiadzin. În perioada studiilor sale la Ierusalim și Ecimiadzin, a fost un student care a excelat. Este hirotonit ca diacon la 1 noiembrie 1951. A absolvit cursurile Seminarului în anul 1952 ca șef de promoție
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]